Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Olarii

De veacuri ei își au aci lăcașul, de la începutul
cel dintâi, grotești și tâmpi, gușații fără grai.
Olari ei sunt, sortiți să-nmoaie și să coacă lutul.

Ca niște zmei întârziați și blânzi
cu fețe prelungite în cimpoaie,
arhaici inși, își poartă pe sub plai
un vis fragil prin zilele greoaie.

Se-nvârte roata, sfârâind, în orice casă.
De față sunt, în inimă, tiparele bătrâne.
Trudescu-se ca-n somn olarii, și mocnesc lângă cuptoare.
Numai arar sunt cercetați
de vreo lumină și de zâne.

În văile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai încete,
dar nici alt sat în care să se ardă
ulcioare mai frumoase și mai zvelte,
cu mijlocul de păcătoase sfinte fete.

poezie clasică de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

detalii despre cartePetre Ispirescu

Surorile vrură o mângâie, dar cu niște cuvinte atingătoare, care îi făceau mai mult rău decât bine. Fata cea mică a împăratului, dacă văzu că nici surorile nu o cruță, își puse nădejdea în Dumnezeu și se hotărî plece unde mila domnului o va duce. Își luă deci din casa părintească un rând de haine proaste și vechi și pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat.

în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Sarea în bucate" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.
Lucian Blaga

Lumină din lumină

În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.

Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.

poezie clasică de din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dacă vecinul tău poartă haine curate și frumoase în zilele de sâmbătă, este evreu. Dacă vecinii tăi își curăță casele în zilele de vineri și aprind candelele mai devreme decât se obișnuiește, ei sunt evrei. Dacă ei mănâncă pâine nedospită și își încep mesele din Săptămâna Mare cu lăptuci și ieburi amare, atunci sunt evrei. Dacă îi vezi rugându-se cu fața la un zid, balansându-se înainte și înapoi, sunt evrei. Dacă în zilele de sâmbătă vecinii tăi nu aprind focul, ei sunt evrei.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.

Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

poezie de din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 18.99 lei.
Lucian Blaga

Semne

Porumbii-proroci își scaldă
aripile înnegrite de funingine
în ploile de sus.
Eu cânt -
semne, semne de plecare sunt.

Din orașele pământului
fecioare albe vor porni
cu priviri înalte către munți.
Pe urma lor vor merge tineri goi
spre sori păduratici,
și tot ce e trup omenesc va purcede
să mai învețe odat'
poveștile uitate ale sângelui.

Mi-am pecetluit cu ceară casa,
să nu mai întârziu
unde jocuri și răstigniri
n-or mai trece pe uliți
și nici o adiere de om
din veac în veac pe subt bolți.
Poduri vor tăcea.
Din clopote avântul va cădea.
Din depărtatele sălbăticii cu stele mari
doar căprioare vor pătrunde în orașe
pască iarba rară din cenușă.
Cerbi cu ochii uriași și blânzi
intra-vor în bisericile vechi
cu porțile deschise,
uitându-se mirați în jar.
Lepădați-vă coarnele moarte,
bătrânilor cerbi,
cum pomii își lasă frunza uscată,
și-apoi plecați:
aci și țărâna înveninează,
aci casele au încercat cândva
ucidă pe copiii omului.
Scuturați-vă de pământ
și plecați,
căci iată - aci vinul nebun al vieții
s-a scurs în scrum,
dar orice alt drum duce în poveste,
în marea, marea poveste.

poezie clasică de din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Baladă

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor,
Cât trecutu-l ținem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Și un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Copilăria

într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni

sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere

mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

9 mai 1895

Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
și potecă patimei.

Spre tine tine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.

poezie clasică de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteEmil Gârleanu

În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău, își rupe totdeauna din somn numai vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum privește, pe când toți ai casei dorm.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoșul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Mi-aș fi dorit

Mi-aș fi dorit astăzi
-mi fii alături
-ți pot simți izul matern
în a patruzecișișasea respirație a vieții mele
-ți recit poezii
despre mame
despre sacrificii
și iubiri imposibile

mi-aș fi dorit astăzi
-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelație
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt ființe sublime
care nasc plozi
și-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
și-un imens gol de iubire în suflet

doream ca tu astăzi
fii cireașa tortului meu
dar mamele sunt mame
nu pot deveni cireșe
nici chiar în zilele îndulcite cu torturi

Aș fi vrut fii lângă mine astăzi
cântăm împreună cântecul nostru
acela cu drumurile noastre
dar mamele sunt mame
nu își mai cântă drumurile
ni le arată doar prin vis
dintr-o altă dimensiune
paralelă cu tine

deoarece
mamele sunt mame
și acolo...

dincolo de viață...

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Glas în paradis

Vino ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul ți-l despletesc
fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

În curând, blonda necunoscută dispăru în mulțime, dar până ca ei doi ajungă lângă mașină, pe Lucian îl mai salutară vreo câteva domnișoare; cel puțin încă vreo două, Mihai nu observase sigur acest lucru. În sfârșit, reușiră intre în mașină. Ușor jenat față de colegul său, Lucian își privi chipul în oglindă; scoase o batistă să-și șteargă urmele de ruj rămase pe obraji.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Boala

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.

Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.

Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.

Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.

poezie clasică de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O casă de citire în sat e ca și o casă de economie, căci mintea sprijinită pe cuprinsul ales al cărții, poate iscodi ușor mijloacele prin care munca, de orice soi, ajunge mai rodnică, fără să istovească puterile muncitorului.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeții cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeților. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moșierul căruia este Poetul. E un sat în care se țin ceremonii la nașterea fiecărei noi poezii.

în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Dați-mi un trup, voi munților

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
și totuși
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe fruntem și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-1 port.

Dați-mi un trup,
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup -mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aș iubi,
mi-aș întinde spre cer toate mările
ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, î
spre cer,
-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
-i sărut sclipitoarele stele.

Când aș urî,
aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieți sori
călători
și poate-aș zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie clasică de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranțele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorințe
ca un bețiv care-și cheltuiește banii
ca să guste noroiul din șanț

,, cea fără de somn''
așa cum o numește un pictor
când își amestecă toate culorile
și se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în fața destinului
caută cu lăcomie mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu își va aminti

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pistruii sunt mai mult o calitate, decât un dezavantaj. Din păcate, încă mai există fete care cred că aceștia trebuie acoperiți în totalitate. Eu zic că e o greșeală. Urmărind tendințele de alegere a modelelor de pe podiumurile internaționale, observăm că tiparele s-au șters și intră în vogă fetele cu aspect cât mai nonconformist. Nu este nimic rău, atâta timp cât structura pielii e sănătoasă. Dar nu văd de ce am pune un strat gros de machiaj pe față pentru a ascunde pistruii, care sunt de fapt o dovadă veșnică a tinereții.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șaua pe cal

(După Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.

Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea -l sărute pe frunte.

Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
nici acum n-a reușit ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde meargă cu banul.

Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.

Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.

Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.

Numai că azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.

parodie de din Parfum... vesel, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Verlaine

Melancolie

Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi ființă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorință!

Nimic nu mai vreau
Nu mai știu ce este
Nici bine, nici rău.
Ce tristă poveste!

Ca un leagăn sunt
Mișcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!

poezie celebră de din Sagesse (1880), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 februarie 2019.
Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își au originile legendele cu sirene? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!