Mânzul
Saltă mânzul în joc, saltă-n ocolul bătut.
Ca puii de lebădă - negru era. Ca ogorul.
În curând va fi alb cum e norul.
Sub pavăza Sfintei Miercuri născut.
Spulberă colbul ogrăzii, și-arar
când l-adie aromele humei
și-aduce aminte de laptele-amar
ca frunza de salce, al mumei.
Din carte adulmecă lung spre nu știu ce-nalte poieni.
Și iarăși spre vatră se-ndeamnă, la jaruri.
Argintul din care-i voi bate potcoava
doarme încă în munți apuseni.
Câteodată, cu stranii nechezuri,
el se deprinde pe câmp de mohor,
și-mi pregătește, vestindu-mi-l,
biruitorul, mult așteptatul, ultimul zbor.
În noaptea aceasta-i bolnav. Simte ca o durere
la spete, tainic, la locul
unde purced să-i crească aripile.
Zace în grajd, arde ca focal.
Luna, intrând pe fereastră, alături se culcă pe paie.
E noaptea de boală a lumei, când mugurii toți
plesnesc c-un mulcom țipăt sub zare.
Totul e-n așteptare. Totul - albastră văpaie.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre boală
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
Citate similare
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre visare
- poezii despre realitate
- poezii despre devenire
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când se sculară boierii și văzură atâtea fiare arse, nu le venea a crede ochilor. Se duseră să-și ia armele de unde le agățaseră, dară ia-le de unde nu e. Văzură în cele din urmă că sunt păcăliți, se cătrăniră de mânie, însă înghițiră gălușca. Ciobănașul era gata de plecare, fiindcă tocmai se îngâna ziua cu noaptea, încălecă și o luă la sănătoasa; vezi că se cam și temea să nu pață ceva din mâna boierilor. Boierii iarăși îl ajunseră de pe urmă și îl întrecură, bătându-și joc de dânsul, când erau pân dreptul lui. Seara iarăși târziu sosi și ciobănașul la locul unde se așezaseră ei să conăcească. Cum ajunse, se trase la o parte ca și în ziua trecută, îngriji de cal, apoi cină și se culcă. Locul unde maseră ei noaptea aceasta era aproape de o lăcoviște nomoloasă. Boierii, cum văzură că ciobănașul a adormit, îi luară calul și îl înnomoliră în lăcoviște.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre cai, citate despre somn, citate despre seară, citate despre păcăleli, citate despre ochi, citate despre noapte, citate despre mâini sau citate despre jocuri
Știu
Știu ce simte mama, când copiii cresc,
Știu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Știu ce simte mama, când copilul plânge,
Știu ce simte pomul, când coroana-și frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-și scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.
poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muguri, poezii despre copilărie, poezii despre copaci, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre muzică, poezii despre mamă, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Iezerul
În pâlnia muntelui iezerul netulburat
ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis.
Oglindește un zbor prea înalt și ceasul
curat ce i-a fost odată promis.
Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste,
și mulcom apoi spre vânătul cer.
Visează-n amiazi despre rodii de aur,
care se coc, senine, în ger.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vârstă, poezii despre promisiuni, poezii despre munți, poezii despre ger, poezii despre curățenie, poezii despre ceas sau poezii despre aur
Lumânarea
aici sunt ploi târzii și lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâșietor
și plânge în ropot nesfârșit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aș vrea să știu și nu mai știu
dar ce să știu când totul este gol, pustiu
aș vrea să plâng dar nu mai pot
aș vrea să țip, să joc
dar nu am loc
pe țărm răsună pașii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viață, ce chin, ce festin
offf, câte aș vrea
dar pasul ăsta s-a sfârșit
așa că am plecat și eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, țip
când nu țip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe țărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse și nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaș pe țărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde și arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre ploaie, poezii despre lumânări, poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet
Cocorul alb
se risipeau târziu în zare
șir lung de păsări călătoare
cădeau și stropii cruzi de rouă
albastră era zarea dar unde Doamne era cărarea
cerul înstelat
se scurgeau din ochi șuvoi
plângeai
durerea și nemărginirea unui vis ucis
prezentă este luna
dar unde-i soarele din noi
viața asta curge, curge neîncetat
și totul nu mai e deși era
azi toate-s triste amintiri
un zbucium inutil, o zbateră eternă către nicăieri
știu, m-ai iubit
mi-ai spus atunci în acel ceas
dar totul nu a fost decâ cuvânt de bun rămas
tu ai plecat la cer în corul de îngeri
azi țipătul luminii este vuiet în pustiu
ce dor nebun și nu mai ești
decât un alb cocor cu aripi arse
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre rouă, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre prezent
Văzduhul semințe mișca
În ceasul acela pe-a muntelui coamă -
unde-adăstarăm sub brazi,
nimiciți de arzândul albastru
din clara preziua de toamnă -
Tu adormiseși pătrunsă de soare
mie alături, în șură de cetini.
În șuier venind din adâncuri
arar ca un val de răcoare.
În valea lăsată în urmă se stinse,
de mult și ultimul zvon.
O frunză de fag ca o flacără-n păr ți se-oprise.
Rotind, în descândere, frunza visă
ca-n an mai putea înc-o dată
podoabă să fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coamă, se stinse
de mult și ultimul zvon.
Diafane, semințe întrăripate,
pe invizibile fire,
zburau peste noi - din veac în altul purtate.
Așa ne încearcă îndemn câteodată
spre crudă, spre sacra uimire.
Mai are încă - mai are substanță natură.
și-n asta nespusă risipă
a-nchipuirii dintre o clipă și altă clipă,
totul nu poate să fie amăgire.
Văzduhul semințe mișca
spre ținte doar undeva-n mituri
întrezărite.
Și-n timp ce tu surâdeai, ca-n rituri
ți-am pus un sărut în mijlocul palmei -
niciodată tu nu vei afla! -
ți-am pus un sărut în calda paloare din palmă
pe linia vieții, ce se-alegea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre văi, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre păr sau poezii despre natură
Bătrânul visa
că încă e tânăr și doarme
într-un lagăr de prizonieri
sau într-o închisoare
totul e confuz
visul era cel mai real lucru
pe care bătrânul îl mai știa
trecea pe lângă măslinii
cu frunze uscate se înălțau
de lângă trupurile puhave
de care se împiedicau
pe grohotiș și rahatul de capră
uscat și piese de artilerie
aruncate în dezordine alături
de tunarii sfârtecați în joacă
de destinul pe care îl jucase
la pariuri înainte de atac
toți au mizat că vor muri
la amiază sau cel târziu
până diseară și fiecare a pus
bănuții în acel joc din visul lui
drumul era lung și urca în munți
mirosea a brad și a cadavre
visul îl ducea într-o închisoare
cu oameni plini de ulcerații
unii își mângâiau decorațiile
aveau capul bandajat și mâinile
cioplite din lut ars în tancuri
alții priveau spre picioarele
care lipseau cu desăvârșire
toți se îngrămădeau în visul lui
de tânăr care doarme în tranșee
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre artilerie, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative, poezii despre picioare, poezii despre perfecțiune sau poezii despre pariuri
Noaptea de Crăciun
Afară e întuneric, ninge și e ceață.
Și gerul, pe unde trece, totul îngeață,
Dar noi stăm în casă și bunelul colide ne învață.
Inimele ne sunt pline de speranță.
Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători și la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.
O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toți ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.
Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toți așteptată.
poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre câini, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre stele sau poezii despre ninsoare
Ultimul vis
Era în alb și negru visul meu
Și căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu știu, dar căutam mereu
Și derulam, din când în când, visarea.
Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Și o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.
Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Și o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!
Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori
De cum intrară pe poarta Institutului, cei șapte tineri observară diferența față de zilele trecute: curtea era arhiplină, iar numeroși reporteri și alți reprezentanți ai mass-mediei îi și luaseră în obiectivele aparatelor de fotografiat sau de filmat. Deci, Institutul își deschisese din nou porțile pentru aceștia. Totuși, nimeni nu-i împiedică pe cei șapte tineri să treacă spre rachetodrom, mai ales că erau prezenți și mulți reprezentanți ai Poliției și Jandarmeriei, care asigurau drumul spre nava albastră membrilor echipajului, părinților acestora și chiar body-guarzilor care-i protejaseră în ultimul timp (de data aceasta, intrau și ei, pentru a asista la lansarea navei). Însă și spațioportul era arhiplin; o sumedenie de curioși sosise încă de la acea oră matinală, pentru a-și asigura locul, pentru a putea asista la mult așteptatul eveniment.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre tinerețe, citate despre polițiști, citate despre ore, citate despre informații, citate despre fotografie, citate despre filme sau citate despre filmare
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu mai iubit
Și iarăși toată noaptea, mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sclavie, poezii despre păcăleli, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre lectură
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Și iarăși toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependenta
Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi
de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus
din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.
Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre râs sau poezii despre iarnă
Poporul meu poem
Colbul adunat pe străzi
Se odihnește pe brațele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăși ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.
Zăpada libertății se topește
Ca plânsul geniilor românești
Care acum se războiește
Cu tunuri și cu palme seci.
În noaptea caldă și albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce își găsește azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.
Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Și până n-o fi, iarăși, prea târziu...
Fiindcă ferice e lumina ce lucește
În mintea celor care nu se tem!
Cu florile din mintea ta, vorbește!
Curaj, poporul meu poem!
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre seară sau poezii despre odihnă
Negru e totul
Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînțeles, negru totul.
În abisul înghețat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranța îmi mănânc
Negru e totul.
Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aștept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.
poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre mâncare sau poezii despre gheață
Aureola
Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre sfințenie
Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zborul spațial, citate despre nave spațiale, citate despre frică, citate despre încurajare, citate despre vulturi, citate despre ochelari sau citate despre cuvinte
Toamnă cu tine
Toamna se-apropie-ncet prin livezi,
galbene frunze-mi cad la picioare,
strigă la poartă un glas cunoscut
și apoi pleacă: se pierde-n zare!
Se uită vântul, lung, după el
spulberă-n urmă-i tăcerea mea,
mă bate gândul s-alerg spre tine,
dar știu c-o umbră e toamna ta!
Nori argintii plâng la fereastră,
florile-n palmă strâng stropii reci,
aș fi vrut, iarăși, să ne iubim
și-n noaptea toamnei: să nu mai pleci!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Arhanghel spre vatră
Mă-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul în trup.
Pe cumpăna lumii
o zi se înclină
plină de fapte
și fără de vină.
De câte ori calc
prin brazda bătută,
buzele humei
pe tălpi mă sărută.
Mă-ntorc de acum spre
vatra-n lumină.
Adâncile mele
orzuri se-nchină.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, citate de Lucian Blaga despre apicultură, poezii despre vinovăție, citate de Lucian Blaga despre vinovăție, citate de Lucian Blaga despre sărut, citate de Lucian Blaga despre lumină, poezii despre aripi, citate de Lucian Blaga despre aripi, poezii despre albine sau citate de Lucian Blaga despre albine