Dansul

chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu şi apoi
în vals centrifugat îi aflu esenţe
să nu vă temeţi, amar e numai învelişul
aparenţa lui

de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt – dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
aşternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, uşor păşind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit atunci când oamenii descoperă dansul, pe care nici nu îl bănuiau cât de minunat poate fi. La urma urmei, dansul este şi un exerciţiu de seducţie. Cel mai mult mă enervează atunci când aud că dansul contemporan e "de nişă". Nu, nu există aşa ceva. Şi la noi, şi în străinătate, sălile sunt arhipline la spectacolele bune şi goale la cele proaste, e simplu.

Răzvan Mazilu în interviu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

corbitor

în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculţ, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru şi lunec în dans
dansul mă are şi nu eu pe acesta
sunt ram subţire sau nici măcar atât – traiectorie
părere că zbor descărnat – nu…
aşa cum mă ştiţi sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul îşi are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoţiilor, simbioze, culori
forme, sunete… lumina-i de fapt
singura atitudine…!
Ba nu, şi ochiul, altfel de unde aş şti
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini

ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine preferă lemne de foc lemnelor parfumate de santal? Cui îi place dansul maimuţei mai mult decât dansul cucului?

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 4

duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinaţii promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri

am şi mai mult senzaţia că sunt
în toate acestea
că nu mă veţi mai găsi niciodată
cel de acum

nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou – ori cutremur
am doar momentul acesta, cuibărit în el
vi-l dăruiesc vouă, dezbrăcaţi literele, sunt acolo
ca un «ă», ca un «o» sau «t»
«m», «u» şi «n», împreună cu duhul lor
mi-e bine
cardinal, sferic
bob…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul a existat dintotdeauna, la toate rasele şi popoarele. Dansul este o formă de exprimare dată omului, la fel ca vorbirea, filozofia, pictura sau muzica.

citat din Roger Copeland
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recomand dansul de orice fel pentru toate persoanele, indiferent de vârstă. Acesta te vitalizează, te ajută să slăbeşti şi să te menţii în formă. Fetele, practicând de mici dansul, învaţă o anume ţinută şi dobândesc o frumuseţe a picioarelor pe care numai o balerină o poate avea.

citat din Mihai Babuska
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mă-ndrăgeşti

De mă-ndrăgeşti... deschide-te petală!
Căldura dă-mi-o! dă-mi-o, călăuză!
Pentru-mplinire... ultima escală
Au mai rămas bichini... şi o bluză.

Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte
Şi trupul meu acum... parc-ar lua foc,
Faptura ta zvâcnind... mă-nebuneşte,
De ce-ncepurăm acest tainic joc?

Răscolitoare ţi-este unduirea
Şi dansul coapselor perfect rotund,
Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,
Cupa s-o bei, te rog! pâna la fund.

Cu tine-n braţe-alunec mai uşor
Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,
Mi-e trupul tău divin, năucitor,
O patimă... aşa cum e-nceputul.

Furtună eşti şi linişte deodată,
Trădările-s la margini de hotar,
M-atrage zvârcolirea ta ciudată
Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.

Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,
În noapte umbră... ziua nălucire
Mă risipeşti în orizont ermetic
Şi mă aduni din lacrimi de iubire.

În trupul tău îmi-este-atât de bine,
Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,
Tu ştii ce faci... şi mie îmi convine,
Când mă arunci în patul ce ne cheamă.

Eu... numai eu voi fi de azi izvorul,
Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte
Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul
Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Bogat în fantezie, plin de armonie,
maxim de senzaţii şi supremaţie,
limbaj universul, dansul e libertate,
cea mai profundă intensitate.
E sufletul oglindit de corpul în mişcare
la unison cu muzica, domnească floare,
venită transcedental, de viaţă adăpătoare.
E compania durerii concentrată-n lacrimă
şi-al surâsului ce înlătură orice patimă.
Dansul e poezia în care fiecare cuvânt
e mişcarea universului ce coboară plăpând
în expresia verticală a dorinţei orizontale
a celui ce dansează privind spre soare-răsare
sau ploia venită din cerul misterios,
făcând invizibilul, vizibil armonios.
Dansul, cel mai sublim, mişcător şi frumos
e viaţa însăşi, nu o broderie privită pe dos.
Sunt balerinii ce forma şi-o pierd
devenind mişcare, proces, energie,
care încet, încet se topesc,
lumii, a lor entitate dăruiesc.
Sunt oratorii care folosesc limbajul mut
frumuseţea vieţii oferind în absolut.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lui Michael Jackson

E adevărat, în dans era o minune,
Iar fetele atât de excitate,
Mai ales când se ţinea de "chestiune",
Urlau mereu... descreirate.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul frunzelor

În drumul meu spre infinit,
admir dansul frunzelor
şi jocul lor neliniştit
care mă înconjoară colorându-mă-n
galben auriu, verde sau chiar negru.
da, jocul şi dansul frunzelor
ce zburdă-n adierea vântului
formând colacii împletiţi ai gândului
şi unduirea corpului în spirală
care se înalţă spre cerul violaceu
unind dansul frunzelor cu necunoscutul.
jucăuşe frunze vestesc iubirea,
moartea răsucindu-se-n roţi
da, roţile timpului, prezent, trecut şi viitor
învelite-n pulberea iubirii nestinsă,
armonizâd puterea frunzelor zglobii
dansând
dansul nemuririi şi al morţii.
frunzele se aleargă-n zborul ordonat al fericirii,
formând punţi muzicale şi poduri cristaline
ce se unesc prin culoare, Lumină şi fericire
creând vieţi învârtite în spirala timpului
precum vântul răsuceşte timpul şi viaţa.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fără trăire emoţională nu există. Eu oficiez dansul, îi confer sacralitate... Am crezut în forţa de expresivitate a mişcării şi mi-am închinat întreaga existenţă bucuriei de a o simţi în dans, dar şi aceleia de a o transmite şi elevilor mei care se străduiesc să devină dansatori.

Sergiu Ştefanschi în Sergiu Ştefanschi – Un artist, un destin, o stea (16 iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţe şi flori de gheaţă...

De mă cauţi azi în dansul frunzelor,
să ştii că nu mai sunt acolo,
sunt la un pas de inima ta
şi deja a venit iarna
cu steluţe şi flori de ghiaţă!
De ţi-e dor şi aştepţi
să revin din locul întunecat,
eu cred că deja sunt în mintea ta...!
De-ţi doreşti să mai fim,
un suflet şi să rămânem mereu,
pictează în fiecare zi,
cu mine un tablou,
cu dorul din sufletul tău!
Agaţă-l undeva la tine pe perete,
ca pe-o icoană sfântă,
şi rămâi frumosul nebun,
dintr-o privelişte cu zăpadă, steluţe şi flori de gheaţă!

poezie de Eugenia Calancea (24 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fulgilor de nea

Când dansul fulgilor e o magie
Şi mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viaţa mea pustie,
E-un vuiet trist, o mare de suspine.

În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparţine;
Cand dansul fulgilor e o magie
Şi mă apasă un dor nebun de tine.

Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorez tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut, ori poate cine ştie?
Îmi va bate-o veste în fereastră,

Când dansul fulgilor e o magie.

rondel de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul dualismului tradiţional, baletul trebuie să dea dovadă de o unitate de expresie perfectă, izvorâtă din îmbinarea armonioasă a celor trei elemente – muzică, pictură şi mişcare... Dansul ar trebui să fie interpretare şi nu să degenereze în pură gimnastică... Dansul ar trebui să exprime spiritul...

Mihail Fokin în scrisoare adresată conducerii Teatrului Imperial de la Sankt Petersburg (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans

Dansul este magie puternică. Corpul poate zbura fără aripi. Poate cânta fără voce. Dansul este viaţă.

definiţie de Pearl Primus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domol păşesc

în voia frigului pe pământul a
rid pe faţă de faţă
fierbe lumina lunii pe o floare de colţ
în colţul buzelor tale
stelele mă prind de mână
şi mă urcă la cer
te invit la vals şi-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol păşesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieţii tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în faţa noastră
şi ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te ţin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iatacul norilor

O ceaţă deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemişcat,
şi face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă uşor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.

E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.

M-apropii şi-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin ceţuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristeţe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simţuri ce-au tânjit spre-o altă viaţă,
uitată de-a necazurilor gheaţă,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
şi totuşi, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculţă, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu eşti singura văpaie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E marţi, din nou...

E marţi din nou, ca un ecou al minutarelor placide,
În dansul lor ameţitor, e o morgană ce ucide.
O cucuvea pe-un clopot sfânt mai umple-un blanc cu o solie
Şi-mi intră moartea pe furiş şi n-am nimic să-i dau bacşiş,
Am doar o poezie.

Pieziş citeşte câte-un vers şi mă priveşte pe sub gene,
Mimează chiar un interes, pe sub privirile-i viclene.
E chiar frumoasă-aşa cum stă, în straiul ei de-ntunecime,
Privindu-mă de sus, extrem ca o sultană de harem,
Strâmbându-se la rime.

-Aş mai putea să mai amân, să-ţi termini visele nescrise,
Dar, să nu îndrăzneşti cumva, să-mi ţii ferestrele închise!
Te caut, poate într-un an, dar chinul îţi va fi mai mare.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi şi mai ales să nu blestemi
C-am să te-arunc la fiare.

-De mi-a venit sorocul, zic, (prea multe semne-mi dau de ştire),
Să nu mai amânăm nimic şi fă-mă repede-amintire!
E marţi din nou, ca un ecou al prevestirilor de moarte,
Tu trece-mă prin vămi, că poţi, să-mi cumperi chiar şi pe doi zloţi,
Spre tine, paşapoarte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi fracul

Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfaţă,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele şi aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Şi Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Şi în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna şi milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!