Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Barbu

o șoaptă m-ajunge

Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal – azi cioburi iată

M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia

proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!

și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineții, vedeți?!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Barbu

păstaie în ciob de sticlă

citeam pe o frunză
desenul venelor mele – -nspăimânt
de atunci la fiece toamnă

nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iat㠖 îmi șopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»

Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
țopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee

plânge – așa de poft㠖 fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăși…
…………………………..

vai
vaaii…
umbra
unde mi-am risipit umbra… eeee – ooo – uu
citeam pe-o frunză, vârtejul din ochi
ochi
dezghiocându-se prelins

o mărgică rostogolindu-se
Un Pământ
dintr-o nervură

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

din cioburi

Nu am fost născut Om, eram o mirare
de cristal, fără umbre… doar sunet înalt

Nu știu, ah, dacă aș ști
cine, cum și de ce a spart oul mirării și iată-mă
plângând
pe dinăuntru adun apusa splendoare
din cioburi
ce trup aproximativ am strâns până azi
și de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeți!

Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar
unde -mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă
și tot așa…
nu voi reuși niciodată, mi se preling printre degete
cioburi din întâiul mine, ah, de l- prinde
pe acela care a înfășurat în suspin cheia-măsură
și a dat cu ea de pământ
o a doua oară!
… o a doua oară?… Nu, era ecoul sau
ce a mai rămas din sunetul acela înalt.

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Rugă

Am spus la toți cât te iubesc
Și lunii, soarelui și mării
Și cât de simplu topesc
În umbra mea și umbra zării.

Doar tu n-auzi strigarea mea
Și-mi lași tăcerile desculțe
Și eu ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.

Sunt ca un nor pe cerul tău
Și nu știu de-ți opresc lumina
Și știe numai Dumnezeu
nu-s aceea ce port vina.

E dăltuită piatra mea
Și-am mai simțit vântul iubirii
Și vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.

Și cred și-acum că nu m-auzi
Și lași pe cerul meu tot noapte
Și negura prinde lin
Șoptindu-mi sec că nu se poate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi mers cu tine

fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Ți-aș fi șters cu mâna, sufletului rid...
Peste mine ploaia n-a-ncetat să-și mire
Stropii. Fără tine, sunt un apatrid;

Nu mi-e casă traiul, nu mi-aprinsă Luna,
Stelele și norii-mi sunt amestecați
Și-mi aduc aminte cum scriai întruna
Serile din urmă-n ani neadunați...

fi mers cu tine până la-ntregire -
Îmi pusesem rochia verde de brocart
Ce mi-o povestisei - rând dintr-o psaltire,
De-unde numai ochii-ți pătrundeau, înalt;

Mă duceai pe steaua ca-n vecii sculptată,
Mâna Sa cu multe ne-o îmbogățea...
Dantelat râsesem, nu credeam să poată
Rochia-mi verde astăzi, trupul meu, purta

Furii vin în noapte, pagini irumpă
În uitare, totuși, nu e niciun rost
Căci adorm cu gândul peste cea mai scumpă
Din povești trecute, unde noi am fost;

fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Semn mi-e tot ce-mi vine fără ca cer -
Din adânc de templu, fir cât mai subțire,
Inima-mi trimite nopții, mesager...

Să îl prind, să poată glas din nou fie,
Mă trezesc pierdută, undeva... cândva...
fi mers cu tine, totuși, în Iubire,
Aripa mea dreaptă, stânga eu,... a ta

Nu mai vreau ispita vieților trecute
Scrisu-a toate cele, sufletului rid
Azi nu mai mi-e casa nicio stea din Ceruri,
Fără tine... Vino, sunt un apatrid!

poezie de din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Dan Plăeșu

Destin înalt de mare cărturar,
Andante mers spre sferile înalte,
Normal trăind, boem într-un altar...

Palate n-a clădit și nu-i de rău,
Lăsând în urmă doar... "Garsoniera",
Aceasta carte scrisă-n stilul său...
Exemplu de urmat de cei mai tineri,
Studenți pe care dânsul i-a format,
Urarea mea de azi, din zi de vineri...

acrostih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Înțelept

Mă hrănesc doar din himere
Și dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Și fac prea multe confuzii

Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Și trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi

Nu iubesc, nu sunt iubit
Și de tot m-am plictisit
Când aștept nimic n-aștept
Și sunt prost că sunt deștept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înțelept.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă

vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră tot am mers

pe mulți i-am ajutat se ridice
indiferent din jenunchi sau din mormînt
și răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mângâi din când în când

că am ajuns la starea de etate
înțeleg un adevăr paradoxal
Dumnezeu din mine și din toate
a rânduit doar existențial...

a amplasat pe drumul vieții mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii -ntrebările sunt grele
și n-au în ele nici un adevăr

vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră am tot mers...

poezie de (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Versul toamnei

Mi-a șoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
"Mâine dorm, îți dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare."

Și a fost o zi de toamnă
Ca de var㠖 ce zic? –
Păi, când vântul te îndeamnă,
Știe el ce știe, zic.

Mi-am luat în parc amicul
Și am mers, am mers, am mers,
De simțeam prin auricul
chinuie un vers.

O -l spun, dar mai încolo,
Iar acum – ce-o fi o fi! –
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii

Și cu-atât de colorate
Frunze, bone și mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile... ghici!

Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Și, în gând, cu-același vers:
"... Ce e scris și pentru noi...".

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Doar o vorbă...

Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine asude
Inimii -i fure semnul.

Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colț de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.

Mai nimic nu ne răsfață,
Ba mai mult ar vrea doară
Tot ce se schimbă la față
De pe-o zi pe alta iară.

Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ți pun, țară pe frunte.

Tu ai suferințe multe
Și amenințări cu carul
De la forțele oculte,
Nu-ți mai vântur eu amarul.

Doar o vorbă vrea spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca -ți apere pământul.

Dar visez iar la unire
Într-un popor măreț, întreg
Nu zâzanie-n neștire,
Lucru bine făcut de strateg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cioburi de viață, cioburi de moarte

Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucăți de suflet pe-o hârtie

Mă-ntreb mereu de-o vreme-ncoace
Oare ce este poezia?
E un necaz scris pe o foaie
Sau clipa ei e nebunia

M-am tot gândit, zile și nopți
O lună a trecut de-a rândul
Răspunsuri n-am găsit în cărți
Prin file albe nu-i niciunul

Tot ce-am găsit e-n mintea mea
Și-am răscolit-o și ea știe
Doar un răspuns mulțumea
Bucăți de suflet pe-o hârtie

M-am auzit spunându-i lunii
Deci ce-i aceea. poezie?
E doar un suflet pe-o hârtie
Deci nu e nicio nebunie

De sus din cerul ei de smoală
Luna tăcută ninse raze
Pătrunseră încet și masa,
e luminată cum îmi place

M-am aplecat pe foaia albă
Și-am scris răspunsul dintr-o dată
Luna atât de mulțumită
Zâmbi pe cer îmbujorată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot mai des,iubito

... și el îi zise:

Tot mai des, iubito,
tot mai des, în ultima vreme,
gândesc la tine
semn c-am început să te uit...

Te desprinzi, zi de zi, câte puțin
de inima mea
ca un abur de toamnă
alunecând
la rasul pământului

și eu te las pleci
știind aici
de te prindea încă o iarnă
înghețai cu tot
cu rădăcină

du-te și plânge-mă și du-mi dorul
ca pe cruce-n spate
eu rămân aici, -mi amintesc
tot mai des
de tine

... semn c-am început să te uit

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ținea lângă ea și avea un capot de care eu țineam foarte tare ca pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înțelepciune -mi dea o bucată de cârpă în mână. Și în clipa aceea am început să pot să merg pentru aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos și mai departe.

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Apoi am înțeles

iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
așa cum ne școlise Nichita

ne învățăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult

apoi am înțeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută

azi ne-am deșteptat și simulăm doar
gestul adio
și ne ținem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ștergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

* * *

am tot mai mult senzația
sunt doar o metaforă
adevăratul eu încă nu s-a ivit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Duce-m- si m-aș tot duce,
Pe-o cărare, sus pe munte,
Să vorbesc cu liniștea
Ce-n tăcere îmi șoptea.

Duce-m- si m-aș tot duce,
Să ating cerul pe frunte,
S-aud vântul șuierând
De dor, norii alergând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

paso doble

fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor

am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mir cum de mai sunt păcătos…
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie

întreb câți poeți sunt în țara asta
ca știu
dacă tălpile auzite… aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului –
și cât de eretic ni-i neamul

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rata, sau maxi-taxi

Merg iar cu spatele-nainte, stând visător, pe asfaltul gri,
Că-n fond nu merg, stau impasibil, deodată parcă stors de vlagă,
transporte-un neștiut pe-o rută a lui; fără s-o știi,
Cu alți, mulți alții, se lăsând duși tot la fel, cu mintea bleagă...

E amețitor, cu gust de rău, traseul cu frânări adese,
Lăsând senzații de impotență; supus pentr-un fugar destin,
Fără garant de exces de zel și inevitabile accese
De-un pilotaj de-un raid parcurs, periplu ce îngerii îl dețin!

Conduși în voia soartei îs chipuri în nesimțiri aievi, diverse
În dialoguri fără șir, nimic spunând, sau doar tăcute...
Mă îngândurând la rândul meu, în leagăn pe fațade șterse
De-o lene goală... doar priviri pe geamuri, de arbori întrerupte.

Se schimbă unii cu alți-n ciclu, tresărind pentr-o revedere
Și-apoi revin tot la amorf, topind în masa legănată
Pe-un zgomot peste decibelic, în nor grunjos; preț de putere
Ce dă din spatele din față, împingă sute, caii... Rată!

Doar puf de gând mai zboară greu spre alte lucruri paralele
De timp, ce parcă-i ieri, ce-i azi, cu gloata-n spațiul mic de maxi,
Călcând picioare și-apăsând coapse, fermoare, sâni, bretele,
În hardughia tăblăită a abonaților... de-un maxi-taxi!

poezie de (16 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăire

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...

Așa simt — și-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-și asume
Al ei avânt naiv — copilăresc.

Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îți simt dorința de a-mi fi...
Și nici dorința mea nu-i efemeră,

Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschiși. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! — Nu m-aș mai trezi...

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rutina plumburie

Azi, tot plumburii sunt norii,
Tot mai departe sunt cocorii,
Tot mai aproape corbii zboara
Si eu tot port a mea povara...

Putine-s florile-n gradina
Si doar tarana e de vina-
Se-ntuneca s-apar ciocoi
In drumul meu plin de noroi.

poezie de (2009)
Adăugat de Alexandru Marius FugărețuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook