Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Moartea lui Pan

I
PAN CĂTRE NIMFĂ

Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îți verși mlădie trupul gol în iarbă.

Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește
ca gușa unei leneșe șopârle
ce se prăjește-n soare,
mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare.

Ca pânea caldă eu te-aș frânge,
mișcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.

Nisipuri prind să fiarbă.

Vară,
soare,
iarbă!

II
ZEUL AȘTEAPTĂ
Prin miriște se joacă
șoareci și viței,
iar vițele de vie
țin în palme
brotăcei.
C-o păpădie
între buze
o aștept să vie.
Nu vreau decât
să-mi port curate
degetele răsfirate
prin părul ei,
prin părul ei
și-apoi prin nori
s-adun din ei
ca dintr-un caier
fulgerele-așa cum toamna
strângi din aer
funigei.

III
UMBRA

Pan rupe faguri
în umbra unor nuci.

E trist:
se înmulțesc prin codri mânăstirile,
și-1 supără sclipirea unei cruci.

Zboară-n jurul lui lăstunii
și foile de ulm
răstălmăcesc o toacă.
Subt clopot de vecerne Pan a trist.
Pe-o cărăruie trece umbra
de culoarea lunii
a lui Crist.

IV
PAN CÂNTĂ

Sunt singur și sunt plin de scai.
Am stăpânit cândva un cer de stele
și lumilor
eu le cântam din nai.
Nimicul își încoardă struna.
Azi nu străbate-n grota mea
nici un străin,
doar salamandrele pestrițe vin
și câteodată:
Luna.

V
PĂIANJENUL

Gonit de crucile sădite pe cărări
Pan
s-ascunse într-o peșteră.
Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau
și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân' la el. Tovarăși nu avea,
doar un păianjen singurel.
Iscoditor, micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui.
Și Pan din fire bun
prindea țânțari celui din urmă prieten ce-i rămase.
Treceau în goană toamne cu căderi de stele.

Odată zeul își cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
i se plimba pe mână.
Și-n scăpărări de putregai
Pan descoperi mirat
că prietenul avea pe spate-o cruce.
Bătrânul zeu încremeni fără de grai
în noaptea cu căderi de stele
și tresări îndurerat,
păianjenul s-a-ncreștinat.

A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă
și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc.

poezie celebră de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

Pan

Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu știi că zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-și cate,
Prin tufe și hățișuri croindu-și drum pe coate?

El are lungi cornițe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul și vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai,
Îți va cânta la creștet năzdrăvănii din nai.

O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Și iarba se aprinde, verdeața ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăși, trezită e și vie!

Și iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzișul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie – una mireasă își alege.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Pan

Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.
E orb și a bătrân.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă.
Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura își adapă zeul.

Ah, Pan!
Îl văd cum își întinde mâna, prinde-un ram
și-i pipăie
cu mângâieri ușoare mugurii.

Un miel s-apropie printre tufișuri.
Orbul îl aude și zâmbește,
căci n-are Pan mai mare bucurie
decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor
și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână.
Tăcere.

În juru-i peșterile cască somnoroase
și i se mută-acum și lui căscatul.
Se-ntinde și își zice:
"Picurii de rouă-s mari și calzi,
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?"

poezie clasică de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Coperta volumului de epigrame al d-lui Mardan reprezintă pe zeul Pan

Pe cartea lui Dion Mardan
E chipul miticului Pan,
Suflând în naiul lui sonor:
Îl fluieră pe autor!

epigramă de (1975)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin

E un zid intre noi,
sunt copaci pan’ la nori.
sunt carari ce nu duc
nicaieri.

Ne privim si nu stim
de suntem amandoi
sub cerul imbibat
de ploi.

Cautam in zadar
sa ne strangem de maini.
Rupem ramuri din gard
si strigam:
mai ramai!

Sunt copaci pan’ la nori,
ne despart si din nou,
ne privim si nu stim
de traim ori murim.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Încântare

Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picățele.

Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculță prin iarba din rai,
Mușc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.

Râzi cu stelele-aprinse pe dinți, râzi cât poți,
Fericirea ne-aduce cândva, din veșnicie, nepoți,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Diana Adriana Matei

Flautul lui Pan

Stăm munți printre păduri și rece
în coastă lemnul e bătrân
cântă și luna își petrece
pe după brâul său păgân

În piatra deasă muza tace
și-o umbră cade peste văi
e creasta muntelui ce zace
pământ peste străbunii săi

Urechea-i strânge din timpane
și-o ciocârlie-i bate-n geam
unde te duci tu iară, Pane
cu glasul tău cântând în ram?

Ogorul îți e lac de-a-notul
și tot codrul îți cântă-n lemn
dar mâna ta își mută cotul
când brațul meu îi face semn

Striga muza și-n valea sacră
blestemul se cutremura
că-n scorbura din frunza seacă
stejarul se înfumura

Focul i se-nteți-n coroane
un cântec duce roșcovan
și astăzi printre reci cotloane
moină în flautul lui Pan

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

De- fi printesa pentru-o zi
As lua calul si-as fugi
Colo in varf de munte sus
Sa ma iubesti pan'la apus
Si-apoi si noaptea... si inc-o zi
Pan'vom simti ca vom muri
De dor, de nebunie, spasm
Fara adio, bun ramas,
Fara regrete sau taceri
Care ne-ar duce nicaieri
Si sa ramanem cu ce este
,, A fost odată o poveste"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima dorință

În pădurea înverzită
Să-mi săpați mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!

Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viața-mi s-a sfârșit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.

Numai blânde lăcrimiore
Semănați-mi pe mormânt,
Ca să scie toți, lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Eu

Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfințit,
Când vrei soarele scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.

Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.

Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.

Eu... din curcubeu și rouă
Risipite-n dimineți,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierți.

Eu... din razele de soare
Într-o lacrimă... te pun
Și pe-o floare de cicoare
Jur... cu tine rămân.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

* * *

Prin Parisul cel frumos,
Nu merge nimeni pe jos,
Mâța, pe recepție,
Nu face exceptie!
Fiindcă-i ieftina benzina,
Și nu e un lux, masina!
De la Turnul lui "Aifel"
(Cel mai grandios nivel),
Pan' la Arcul de Triumf,
Deși-i soare și zăduf!
Că e plin Parisul, zici,
De șoareci și de pisici!
Iar distantele-s prea lungi
N-ai cum altcumva s-ajungi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Reconfigurare

încremenise învelit în pulberi de stele
în țara de nicăieri rolul îl juca pe copil
nu invers acum el însuși își așază copiii într-o altă copilărie
de ziua lui a întors tortul cu blatul în sus
și i-a mirat pe toți -L scotea din algoritmul în care îl vârâse cu forța
siropul dulce s-a scurs în celelalte trei straturi
frișca s-a topit dedesubt
în oglinda retrovizoare ochii nu mai privesc
aruncă tunica roșie și pantalonii verzi din frunze
doar surâsul său și-l mai amintește
peter pan era mult mai scund
când a închis fereastra

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul lui Pan

Brațe-n brațe stau stejarii în pădurea seculară.
Azi, fiind cu voie bună, vechiul cântec și-l cântară.

A-nceput departe-n margeni cel mai tânăr să s-alinte
Și un freamăt și un clatin s-au pornit apoi-nainte:

Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri,
Și vârtejul printre vârfuri se rostogoli pe dealuri.

Iar acum cânta-n coroane, șuiera-n văzduh furtuna,
Până-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una.

Când și când huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic
Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic!

Mândru joc era, asemeni unei mări când se revarsă,
Albă se bătea-n sclipire frunza spre nord-est întoarsă.

Tata Pan făcea doar însuși vechea ceteră sune,
Învățând copiii, codri, melodiile, străbune.

Și din cele șapte tonuri ce cuprind în ele toate
Cântecele, vechiul meșter ce minuni de cântec scoate!

Tinerii poeți și cintezi stau și-ascultă în tăcere;
Pitulați în tufe dese sorb cântarea cu plăcere...

poezie clasică de din Sămănătorul, an. III, nr. 39 (26 septembrie 1904), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 martie 2018.
Distribuie
Mihai Marica

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine sădești un dor, mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând mă întreb cum să te am.
Cum -ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătușate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braț pe care să te-așezi.

Din ochi tăi, sclipiri adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii caut începutul,
Cu clipele frumoase mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Și gândul ne mai poartă spre iubit.

Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăț... în temere cuprins.
Un alt trecut își caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.

mama știu atunci este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.

poezie de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Naistul cântă
Vrăjit este publicul
De naiul lui Pan.

haiku de (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mitologicale

Un țap bătrân, un Pan acolo,
după o ciută alergând,
și-a pierdut capul, pe Apolo,
mai merită scrii un rând?
Unchiul Ned tot timpul bea,
se îneacă-n alcohol,
a venit la noi odată
îmbrăcat ca un hohol,
a luat un pahar cu vin
și-a răms pe la vecini,
s-a îndrăgostit de-o capră,
a numit-o baroneasă,
el gândește fără cap,
doar cu partea din prohab.
Asta am citit și eu
într-o carte din liceu,
de-am pierdut un an apoi
și mă luară la război.
Azi ești asemeni tuturor...
și te privesc nepăsător,
iar viața mea se scurge-ncet,
am fost și sunt poet.
Poeții nu sunt judecați,
în legea lor sunt împărați,
zadarnic arși ori spânzurați,
poeți eternizați.
Ei nu trădează, nici nu mint,
prin sine-o lume oglindind.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desculță prin iarbă

Vreau fug desculță prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Și nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.

Noaptea s-o savurăm în tăcere
Și cred că-n iarbă crește uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii își schimbau culoarea.

poezie de (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deși e marți întreagă
Și mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde brațul tandru, Romeo culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Și eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Și de nu ești cu mine, rămâne suspendată
Dorința unei clipe, cu pașii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineți.
Erai atât de verde și eu atât de vie,
se plimbau prin sânge atât de multe vieți!

Azi amurgesc poeme la țărmul mării mele,
Cu liniștea în brațe m-apropii de sfârșit.
Și chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Privește-mă din locul în care te-ai ascuns!
Și doar un gând trimite, ți-l așez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Rugă

Hăule, ce tare bați
prin pereții mei crăpați -
m-ai văzut mai mic și trist,
m-ai văzut mai pesimist...

Vino rana de-mi alină
cu perdeaua ta cea fină.
Zbori prin lumi caricaturi,
prin noianuri de curburi.

Treci oceane cianurate
cu trăiri învolburate.
un salt până la cer
treci podul de cancer.

Sari pe-un bolovan de puf,
prin călduri si prin zăduf.
Țese-o lacrimă din tine
să ajungă pan' la mine.

Și când m-oi vedea surpat,
hăule, căzut la pat,
să-mi aduci apă de sus
până n-oi fi cel mai dus.

Hăule, pe unde bați
când pereți-mi sunt sudați
și ermetic capturat
în minele surogat?

poezie de din Valuri (3 iunie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce are leul mascul părul atât de lung în jurul capului? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!