Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Din copilăria mea

Pentru mica mea nepoțică Gigi,
căreia nu-i plac decât versurile cu rimă

Pășteam cu alții gâștele-n ariniști.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
și îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii,
și plopii tremurau, străvechii.

Când toropit priveam prin gene
cum boii se mișcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
și boii - boii-și rumegau căldura pe sub sălcii.

Când mă trânteam în pajiște pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.

Și-mi mai aduc aminte:
într-un lan de cânepă
o sperietoare pestriță de paseri
se sprijinea
în par, ca vânturi s-o alinte.
Ciorchine de turbări avea cercei,
o vrabie-și făcuse cuib în pălăria ei.
Râdeau copiii toți de ea,
dar mie mi-era milă
și-o iubeam.

Eram mic
și singur socoteam: ea mi-e aproapele
și o iubeam.
Și mă credeam un mucenic.

poezie celebră de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuță prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi și roșii, de crinii
Parfumați, de violete și de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-și făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care unește
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm –
Acel arbore încă mai trăiește!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susținute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios și are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arșița tâmplelor mele!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalți, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocența celui neștiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Știu astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.

* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Surâs, din inima ta

Lasă- să pășesc fântâni
De cer fierbinte
Când trec, cu umărul alb de rădăcini
Și de ploi, spre mare,
Când pipăi silabe de albastru
Și respir țipătul unei sălcii
În care fluturii cad, desculț;
Lasă- să-mi cer iertare
Pentru toate nopțile când n-am plâns
În temple de lut roșu
Și nu mi-am împletit sufletul pietrelor
În păr;
Lasă-nu-mi aduc aminte
Cum îmi săruți spatele
Arcuit intr-un surâs,
Prin inima ta...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Izvorul din tugă

Când cântă guguștiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.

Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi.
iar eu eram cu gândul doar la masă,
când boii se vor odihni și vor bea apă
și noi vom sta sub salcia pletoasă...

De pe ștergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălța o rugă,
mâncam, cu poftă, ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana crește din belșug.

Și dacă aș putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătățile de acum!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Titina Nica Țene

Izvorul din tugă

Când cântă guguștiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.

Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi.
iar eu eram cu gândul doar la masă,
când boii se vor odihni și vor bea apă
și noi vom sta sub salcia pletoasă...

De pe ștergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălța o rugă,
mâncam, cu poftă, ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana crește din belșug.

Și dacă aș putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătățile de acum!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Izvorul din tugă

Când cântă guguștiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.

Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi
iar eu eram cu gândul doar la masă
când boii se vor odihni și vor bea apă
și noi vom sta sub salcia pletoasă...

De pe ștergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălța o rugă,
mâncam, cu poftă, ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana crește din belșug.

Și dacă aș putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătățile de acum!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne iubeam

.. când am întâlnit-o, când a venit în viața mea ca un avion portocaliu pe sub cerul albastru, în zilele caniculare săruta ea de parcă ar fi avut opt ani, cu atâta bucurie, îmi punea mereu ceva bani în portofel pentru spunea orice bărbat trebuie sa aibă bani le el, îmi amintea când joacă Craiova, mereu avea un pachet de Luckyes nedesfăcut pentru mine și palmele ei pentru fruntea mea, avea obiceiul să sărute pe umeri din nimic și oriunde, fără nicio reținere îmi îmbrățișa rudele de la copil la bătrân, o complice perfectă în discuțiile cu prietenii, spunea fericirea ei e așa ușoară ca o castană aproape fără greutate, lipicioasă cum era ea îmi dormea în piele și fără să o întreb pentru ce toate acestea mi-a zis singură că e pentru sunt cuminte și merit, ne iubeam.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

La final

am tăcut între gânduri
căutând cine sunt
durerea arde în mine
eu gem în ultim cuvânt

adun stele în palme
căutam un sărut
răsari între clipe
în nopți de delir

rătăceam și priveam cum mă scurg
iarăși și iar prin timpurii globale
mi-era teamă și ochii mă curg
te iubeam femeie, în ultimul burg

priveam lumina cum plânge
apropii de cer și e sânge
e jale în lume
și timpul a înghețat între docme

se moare femeie
în altare de dor
dar ce este dorul
decât un tainic fior

se sfarmă statui de pe socluri
credința e furată
pășim singuri și goi
jalnici eroi în noroi

ilogică viață în doi
timpul e scurt pentru noi
cădem printre șoapte uzate
destine uitate, ratate

te caut în noapte
în timpul ucis
dar ce mai e noaptea
decât un fals paradis

arde visarea
mi-e dor să te chem
dar ce e chemarea
decât un ultim blestem

ilogici și goi
puri și nebuni, mereu amândoi
în tragic decor ireal
plecăm către cer la final

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Stalactita

Tăcerea mi-este duhul -
și-ncremenit cum stau și pașnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
sunt o stalactită într-o grotă uriașă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
și stropi de pace - cad necontenit
din cer
și împietresc - în mine.

poezie celebră de din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Garofița Popescu

Priveam, mângâiam, iubeam...

Iubeam mâna ta!
Cu podul de palmă
deasupra-mi coroană
ce apăra
si când mângâia
te lua și purta
pe tărâm de vis
cu frumos deschis;
.
Priveam ochii tăi!
Luceferii mei,
cu razele-gene
grilaje in vreme,
ce-i țineai închiși
nu fie-nvinsi...
Că "inima cere"
si de sunt văzuți,
gata-s disparuti;
.
Mângâiam fața ta!
Luminata rar
de "zâbetuI-dar"
ce nu-l mai purta,
că nu-l mai avea...
Florile-nfloreau
si se parfumuau
zâmbete, apăreau
doar când o priveam;
.
Visam și sărutam!
Gândul tău sfânt,
lăcașul fluturilor,
ce zilnic, in zbor,
veneau la mine
sa-mi spună de tine,
de zi si de noapte,
De toate - câte poți, poate...
.
Pentru tot ce mi-ai dat,
pentru tot ce mi-ai luat,
gânduri de bine
flori color, cer fără nori,
iubire multă
cât fiecare, poate sa ducă
Din ziua divina...
Esti TOT pentru mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poza veche

Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)

Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...

Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O cadră-n care nu era nimic –
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuț și mic,
Am cercetat pieziș, cu frică,
Vedenia stângace.
Am râs: - Săraca, tare-i mititică!
A râs și ea. – Ai și mata cercei?
De ce nu vrei să vii oleacă-ncoace?...
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A pipăit zadarnic sticla, rama,
Și-nspăimântată am fugit la mama...

Azi, din fetița aceea nu mai este
Decât o poză ștearsă și-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelușii din ureche,
Mi-a adormit – păpușa veche
Pe scauieșul din grădin㠖
În suflet, printre cioburi de lumină.

Dar de Crăciun, când fulgi subțiri de fum
Coboară liniște pe suflet și pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetișor, cum vine
Fetița din oglindă,
Cum își deschide ochii calzi și vii
Și-mi cere iarăși râs și jucării.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Costel Zăgan

Amicului meu turnătorul

Noi iubeam același lucru
noi iubeam aceeași țară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeași țară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
și făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc crește înaltul
noi iubeam același lucru

Noi iubeam aceeași țară
de dincolo de hotară

poezie de din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O singură dorință de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara

îmi iubeam singurătatea

știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-...

oricum m-aș gândi oamenii au dreptate

sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
viața începe din mine...

uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
pot ridica în picioare
șio strig pe mama

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Dorință

aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara

îmi iubeam singurătatea

știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-...

oricum m-aș gândi oamenii au dreptate

sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
viața începe din mine...

uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
pot ridica în picioare
șio strig pe mama

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constantin Chelaru

Mă dusăi în deal să ar

Înjugai boii la car,
Mă dusăi în deal să ar.
Bătui drumul pe uliță
Cu plugul pus în căruță.

Zorile-mi dădeu ocoale,
Mai trecui un deal ș-o vale.
Pe la răsărit de soare,
Ajunsăi pe dealu-al mare.

Înjugai boii la plug
Și mă apucai să cânt.
Cum trăgeam brazdă adâncă
Zării pe mândra pe luncă.

Doamne văd, ori mi se pare
Vine mândra cu mâncare!
Vine-ncet și legănat,
Are părul dezlegat.

Vine-agale și doinește
Căci pe mine iubește.
Când se-apropie de deal
Dejugai boii la car.

Se făcuse prânzu-al mare,
Dădui și la boi mâncare.
Boii mâncau din căruță,
Iar mândra-mi dădea guriță.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste de iarnă

L-așteptam să vină...
Timpul greu trecea,
Era iarnă-afară,
Lin și cald ningea.

Ce pustie casa!
Parcă n-ar fi fost,
De un car de vreme,
Pe aici vreun rost.

Îmi fumam țigarea,
Lemnul mai trosnea,
Lumânarea-aprinsă
mai încălzea.

Părăseam o casă ‒
Cuib de nenoroc,
Rămânea pendula ‒
Înghețat soroc.

Viscolu-ncepuse,
Se făcuse frig,
Parcă venea popa,
Îmi venea să strig.

Și o moleșeală
Cruntă -nvingea,
Se urca în mine
Parcă din podea.

Viscolea bezmetic,
La un ceas de foc,
Mă țineau toți morții
Neamului pe loc.

Noapte, noapte neagră,
Spune-mi, ce să fac?
Unde să mai caut
Prin pustie leac?

Deodat', afară ‒
Tropot surd de cai...
El intră pe ușă
Simplu, fără grai...

Ai venit, birjare?
Bea un pic de vin,
Ultima mea sticlă
Ție ți-o închin!

Și bău bătrânul,
Înroșit de ger...
Coborâse parcă
Cu un car din cer.

Nu vorbea nimica,
Doar privea pierdut,
Vizitiul negru,
Vizitiul mut...

De-unde vii, bătrâne?
Pe cine-ai mai dus
Prin întins de lume
Sau poate pe sus?

Unde vrei să mergem?
Eu în voia ta
Vreau să-mi las durerea
Prin pustiu de nea.

Am ieșit în viscol...
Caii tropăiau...
Învelit în blănuri,
Ochii îmi ardeau.

Pocnet de biciușcă
Noaptea a crăpat.
Cum priveam eu, casa
S-a și dărâmat.

Și ningea pe rugul
Unei foste vieți...
Se-nchidea trecutul
Sub albe peceți.

Ne-am pierdut cu-amurgul
Dinspre zori de zi
Eu, birjarul, birja
Și doi bidivii...

poezie de din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garofița Popescu

Iubeam, priveam, mângâiam ...

*
Iubeam mâna ta!
Cu podul de palmă
deasupra-mi coroană
ce-ncet, apăra
si cand mângâia
te lua și purta
pe tărâm de vis
cu frumos deschis;
.
Priveam ochii tăi!
Luceferii mei,
cu razele-gene
grilaje in vreme,
ce-i țineai închiși
nu fie-nvinsi...
Că "inima cere"
si de sunt văzuți,
gata-s disparuti;
.
Mângâiam fața ta!
Luminata rar
de zâbetuI-dar
ce nu-l mai purta,
că nu-l mai avea;
Florile-nfloreau
si se parfumuau
zâmbete, apăreau
doar când o priveam;
.
Cântam și sarutam!
Gandul tău sfânt,
lacasul fluturilor,
ce zilnic, in zbor,
veneau la mine
sa-mi spună de tine,
de zi si de noapte,
De toate - câte poți, poate...
.
Tot ce mi-ai dat,
pentru tot ce mi-ai luat,
gânduri de la mine,
flori color, cer fără nori,
iubire multă
cât fiecare, poate sa ducă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Atunci când te iubeam

Atunci când te iubeam primăvăra
Prin codri, prin poieni, prin ochi de cer
Și vântu-nmiresmat de flori căra
Scrisori-petale, pline de mister.

Se înverzea tăcerea în lumină
Și înfrunza un anotimp, zbanghiu,
Cărărușind boemă și senină
Covoarele de dor liliachiu...

Atunci... din pieptul meu căzuse-o stea -
Ca o speranță pusă la mezat...
Și aerul de șoapte se-aprindea
În brațele dorințelor purtat;

Iar de la mine pân' la tine-un veac
Își preumbla cuvintele nespuse,
Tot căutând distanțelor un leac
În fâlfâiri de aripi nesupuse...

Atunci când te iubeam... La ceas târziu
O luna roată cerului dădea,
Zeflemitor m-a blestemat să fiu
O umbră a celei ce eram cândva.

Să bântui azi, plângând o zi de ieri,
Ca toamna brumărind peste zăvoi
Peste speranțe, vise și dureri,
Peste iubirile ce au murit în noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chin

Nu spun la nimeni că mi-e dor de tine
Nici copacilor crescuți pe lângă drum
Și nici florilor ce-au răsărit acum
Doar nopților le spun când nu mi-e bine

Mă aplec de gând sub greutatea mea
Mă chinuiesc să îmi aduc uitarea
nu-mi mai amintesc cum a plâns marea
Când ne iubeam în ea gustându-i sarea

A plâs cu valurile înspumate
Ți-a mângâiat formatul de pe coapse
Și eu gelos cum te strângeam în brațe

Mă chinuiesc în ton cu disperarea
Mă chinuiesc când -ntâlnesc cu marea
Mă chinuiesc visând unde mi-e floarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cândva

ridicam
în vârful picioarelor
și-mi priveam sufletul
cum
tiptil fugea la marginea
patului părinților
privindu-le
iubirea profundă

acum
dor gleznele
dar

tot ridic în vârful
picioarelor
privesc viața cum
tiptil furișează
o rază de speranță
printre cărbunii încinși
ai disperării

îi gâdilă în arderea lor
și
când vreau să-i colorez
îmi zâmbesc
și iar devin negri

prind acel zâmbet
îl desenez cu el însuși
într-un cuvânt
sau mai multe
legate între ele
cu mine însămi

cred că e singura reușită
pentru
durerea îmi stă la căpătâi
bucurându-se că nu o alung

vreau
nu reușesc
decât

în fracțiuni de viață
în care

cuvântul îi ia locul
mergând

în vârful tălpilor imaginare
ale sufletului dornic de cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ivănescu

Conversație mondenă

m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniștit, sp-i spun – "rochia ta"
(dar nu-i priveam fața, nu o vedeam) – "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre

ale alcoolului îmi zgâriau fața, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (și e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci

mp târăsc către ea – aș fi putut să-i spun,
dar mințeam – văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
și mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc fața acum,

am să înțeleg – am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. și mi-am ridicat ochii spre fața ei nemișcată.

poezie clasică de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Versuri" de Mircea Ivănescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.07- 36.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook