Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Înfrigurare

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng lacrimi de văpaie:
licurici.

Pe coastă-n vreji de nouri
crește luna.

Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
și din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ți-adun în inimă surâsul.
Gura to e strugure-nghețat.

Numai marginea subțire-a lunii
ar mai fi așa de rece
- de-aș putea să i-o sărut -
- ca buza ta.

Îmi ești aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.

poezie celebră de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

'ți-adun în minte

surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi și noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinții sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
te îmbrățișez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi ești aproape și-mi vine
te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
și seducție

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Surâsul tău

Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îți prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.

Ești un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi ești frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viața mea.

Îmi ești ca setea dimineața,
Îmi ești ca roua pentru flori,
Îmi ești în cartea mea, prefața,
Îmi ești cea vie din culori.

Ești pasul meu spre fericire,
Ești gândul nopții și-l cuprind,
Ești visul spre o împlinire,
Și mâna ta vreau să o strâng.

Surâsul tău trăiește-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopțile nebune
Singurătatea ce-o blestem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Frumoase mâni

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi veți ținea odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir,
veți fi ca niște flori,
din care boarea-mprăștie -- polenul.

Și plâng:
veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni.

poezie celebră de din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Sonata lunii

Sonata lunii de Beethoven
e însăși luna coborâtă pe pământ.
Așa s-ar crede și așa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin roua-albastră și prin flori de crini,
și-alcătuiește din lumini
amare și din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi și tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.

poezie celebră de din Vara de noiembrie
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Cântecul spicelor

Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.

O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, ne culce pe spate, în arderea vântului?

Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit apună.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De-aș putea...

De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți- vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi- pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aș putea schimba destinul da timpul înapoi
Și- fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te- iubi neîncetat

De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te- face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar

De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți- vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine te strâng la pieptul meu
M- opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te- preface în clepsidra mea cu fum!

De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!

poezie de (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi CostinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te vreau aproape

Gându-mi zboară prea flămând spre tine,
Lumina să sărut din ochii tăi albaștri;
Cu ce-am greșit iubito? prin nopți pe serpentine
Eu mă trezesc hoinar și blestemat de aștri.

Și-atunci te- vrea aici, tot mai aproape,
Necruțătoarea vreme continuu-mi dă ocol.
Și s-a făcut răcoare, cad fulgi de nea pe pleoape
Tot mai departe ești și teiul tot mai gol!

Cândva, poate-ntr-o zi, când vine dimineața,
Ieșind din spuma mării cu altă-nfățișare
Și înfruntând cel ger, în disperare, ceața
Să ne-nsoțească umbra cerându-ne iertare!

poezie de din creație recentă (18 august 2011)
Adăugat de PătruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Iubita mea

Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, nu devii a altuia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Răsărit magic

Așa a fost, așa a totdeauna.
Aștept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.

În miez de noapte un cutreier sferic.
În spațiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n văi,
dezbracă patria de întuneric.

Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil

ușor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.

poezie celebră de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Și-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc -nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
Să mă adormi când simți a mea durere.
Să mă adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
Să nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca și plugul
Să nu îmbătrânesc în dor și așteptări
Să nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M- uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți- trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M- uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te- orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți- trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa știi...

poezie de (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape ca esti

Se face de-un hohot.
Aproape că ești.
Te simt mai visându-te
decât mă simt.
Alunec apăsat, cu noaptea...
Cu pumnii deschiși,
doar atât mă voi întâmpla.
Nu mai plec spre mine
cu gesturi de scâncet:
îmi vei fi luptă de-ajuns.

Mă-ntorc cu umărul nenăscut
spre tine
și-ți închid zodia cu gura:
Taci, mi te-ai obosit,
de niciodată uitându-mă.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

te îmbrățișez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.

îmi ești părinți,
îmi ești bunici,
copilăria mea e în tine
și mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viață.

îmi ești copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
așa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
așa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi ești copil, Românie
și am nădejdi pentru tine.

îmi ești frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi ești ulcior, munte, Olt, fereastră,
îmi ești gând, oraș, poem,
îmi ești numele meu, eu.

te sărut pe inimă, Românie,
a inima oară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de
Adăugat de jusțancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.
Eugenia Mihu

Dac-aș fi

De-aș fi soare ți-aș atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ți-aș topi pe gene sau ți-aș împleti-o-n pleată,
De-aș fi luna de pe cer, te- pupa noaptea cu raza
Și-n deșertu-ntins și aspru ți-aș fi-n însetare oaza
De verdeață, de răcoare, de popas și alinare
Și ți-aș săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aș fi cer ți-aș plânge-n pleoape ploile de neputință
Și ți-aș inunda cu lacrimi fiecare por din ființă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună și nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viață trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, și lut, și tină
Sunt mirarea meaești, zborul meu către lumină.
De-aș fi stea pe bolta lumii te- chema prin galaxie
Să-mi urmezi, -mi fii aproape, mă-mbeți în reverie.
Și de-aș fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate- una din culori să ți-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care știu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine și... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciți cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Știe Dumnezeu, înaltul...

poezie de (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Cuzum

Florile nopții

E tare rece-n noaptea asta,
în ceață a pălit cadaveric lumina,
colind străzi goale într-o haină prea largă,
eșarfa mă-ncălzește în plasă de zgârieturi.
"Te-aștept, iubito!" aud o chemare,
un abur suflat pe gură în ger.
Făgăduința mi-atinge frigul din cer,
gheara rece în clește m-a prins,
șoapta vântului îmi strecoară dorinți,
imagini cu tine, de mă scoate din minți.
Pe un geam aburit de fereastră
plâng cuvinte nescrise,
amprenta unui sărut,
o inimă desenată în fugă,...
Ce crezi tu, noapte, de toate astea?
Spune, de unde vine-acum așa lumină
când multe stele sunt acoperite
și-un nor s-a țesut rochie Lunii?
Încep lumini licărească
a mână ce mă saltă din ruine,
se împletesc într-o manta vrăjită
-mi țină cald, nu mai știu ce-i frigul,
văd cum înfloresc, incandescent,
în roșul buzelor, florile nopții,
cum buzele unesc lumina mea și-a ta
într-un sărut al Soarelui cu Luna.
Tremurătoare stele scutură strălucire,
mi-arată cum mă lepăd de griji.
Felinare cos tiv de lumină pe margini
de inimi abandonate-n străzi pustii.
Dantela de lumină singurătatea-mi soarbe
pot păși spre magic tărâm
unde iubirea nu sfâșie florile
ce, din dragoste mare, înfloresc zi și noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Norii acei

Întinde-ți mâna peste ape
ți-o mai strâng,
ți-o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.

Și de-oi putea, pe tine, toată,
În brațe,
Iarăși,
Să te strâng,
simt obrazul tău pe piept
Cerându-și locul lui de drept,
Voi ști,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.

Și-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu plângeam... și tu râdeai...

Visam la tine zi și noapte
Vroiam doar te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Și eu plângeam... și tu râdeai...

În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubești, așa spuneai
Dar eu plângeam... și tu râdeai...

Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înțeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam și tu râdeai de mine

Să-ți amintești cu dor și cu rușine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am te-aștept veșnic, așa credeai
Dar eu râdeam... și tu plângeai...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Sărut...

Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.

Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place iubesc,
Sărut pana și cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Fără tine, femeie...

Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.

Prea lumească-i iubirea te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei pleci?

Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.

Nu-mi dau pace vreodată te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici -mi iert n-aș putea de cumva te- răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook