Cascadoria timpului

Rătăcitorul de corăbii pe spatele peştişorului
Face spume de aur la îmbrăţişarea uitării,
Se piaptănă prudent cu sideful dinţilor solari
Apoi dă foc orizontului de pe coamele zării.

E o cascadorie prelinsă tumultuos în viaţă,
Mărul discordiei muşcă din inimi hapsân,
La izvorul fierbinte de mirt îngerii se-nchină,
Strigătul tău aduce suferinţe ochiului stăpân.

Noaptea lăcrimează stelele ascunse în nori,
Felinele umane sub lună pornesc să doboare
Fânul nopţii reavăn înţesat cu bunurile lumii
Înveşmântându-se cu noi nestemate, odoare...

E cascadoria timpului nostru veşnic rapace,
Dintr-un slugoi supus, cu ochii în pământ,
Se ridică înotând prin scârnă şi prin sânge
Un borfaş politic, aiurea, el se crede sfânt.

Împarte lumea-n ochii lui precum cascadorii,
Sabia la gât şi porumbeii adormiţi în zbor
Creându-ţi o senzaţie forţată dar plăcută
Încât în dureroasa realitate rămâi un visător!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foşnesc pe acoperişuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea şi mă înalţ
tu rămâi cu durerea

deşertăciunea face paşi
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuirile îndepărtează sărutul

Depărtarea plânge prin ochii timpului,
Tu plângi prin lumina ochilor mei,
Clipele se pierd în uitarea regăsirii
Dintre două statui ascunse sub tei.

Bucuria dispare-n cuvinte-nfundate
La gura cu sânge pătat cu petale,
Nasc perle în dinţii de lapte-a iubirii,
În roua cu rime ies lebede-n cale.

Luna face baie în spume de dor,
Ne spală cu raze rotite pe frunte,
Avalanşa de-ntrebări umple întregul
Unde-n nisip se cerne un munte.

Travaliul vieţii ameţeşte în noi,
Închipuirile ne-ndepărtează sărutul
De s-aud lacrimile transfigurând
Jilţul ce ţine, în palme, pământul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopţii
Dar în sân s-o ţii,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărăţii...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Ştiu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăţi pe stâlpul nopţii
A inimii iubire,
Ca veşnic felinar –
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopţii
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

Acolo rămânem în trup altoiţi,
Iubiri de izvor şi speranţă,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvăşita viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popasul pescăruşului

Un pescăruş
în albul zbor
a poposit în visul meu
o noapte
şi-a zămislit iubirea
prin sfânta lui zidire.
S-a întors
spre mare
şi plânge-n mine
noaptea aceea albastră
din facerea lumii
măsură vie
a timpului trecut.
Se aprind lumini fugare
peste doruri regăsite
luna îşi revarsă
razele palide
peste pământ
ochii privesc
depărtarea nesfârşită
a zării.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim

Să fim al ciocârliei zbor
Când mă săruţi pe gât uşor
Plutind spre zarea violet
Cu tril de fluturi în balet,

Uniţi de dragostea fierbinte
Rostită doar printre cuvinte,
Cu ochii mov privind spre cer,
Sorbind al dragostei mister

Dintr-o cafea cu gust de rouă
Din nori când va porni să plouă
Cu raze mari de curcubeu,
Să-ţi fiu regină, să-mi fii zeu,

O armonie dintr-un cânt,
Să le fiu ochilor descânt,
Buzelor să le fiu aleasă,
Prin galaxii să-ţi fiu mireasă

Învăluită în petale,
Flacără vie-ntre vestale,
Călăuzind, cu paşi de foc,
Destinu-ţi spre gingaş noroc.

De dor, să-ţi fiu aprinsul rug,
Râzând, iubirea s-o conjug
Etern la timpul viitor,
Să-mi fii al nopţii Visător

Cu aştrii stând sfios la sfat
Despre castelul ce-am creat,
De Lună binecuvântaţi,
De Soare veşnic apăraţi.

Călătorind purtaţi de vânt,
Zidind castele din cuvânt,
Să ne-ndreptăm spre Absolut,
Să fim Sfârşit şi Început

Dar, mai presus, noi doi să fim,
De la banal pân' la sublim.
Şi aş mai vrea, dacă se poate,
Să fim surâsul dintr-o carte!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul aduce căldura...

Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculţi, către mine, prin troienitul drum.

Tu la pieptul meu îţi încălzeşti conturul inimii, privirea,
Unde cuibăreşte la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.

Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete şi flori,
Prin părul răvăşit îşi întinde vântul aripi de viori.

Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioşi taie fâşii din nenăscute păduri şi livezi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor cu rimele-n cruce

Aleargă codana sub flori de cireş
În adierea dulcii primăveri,
Se bucură de soare, muşcă din vers,
Frumoasă-i şi azi ca şi ieri...

Braţele-i mângâie stelele în zbor,
Voiniceşte o prind de mijloc,
Aleargă, aleargă codana cu dor
În clipa iubirii cu foc...

Şi nu aleargă în vise pătate,
În găuri mai negre ca ochii minciunii,
Ea luminează speranţa-n cetate,
Deoache pământul şi-i stinge cărbunii...

Izvorul de viaţă apasă pe buze
Surâsu-i ca mierea iubirii, mai dulce,
Înoată cu mine între fluturi şi frunze
Şi facem amor cu rimele-n cruce!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii prin frunze

Când vii prin frunze, vino prudent,
În ele pâlpâie urme avide de viaţă,
Suflete învelite de toamnă atent
Pe cărarea întinsă pe fire de aţă.

Nu vreau să cumpăr secrete din fân,
Vreau rânduiala să-nceapă cu noi,
S-aşternem puful poeziei în sân,
S-avem scara iubirii cu treptele moi.

Surâsul în pârg va curge prin mierea
Viselor noastre de-a fi împreună,
O clipă, o viaţă, desfată-i plăcerea
Iubirii sub soare, iubirii sub lună.

O carte vom scrie cu gânduri fierbinţi,
Sângele îşi va deschide izvorul,
O să strângem din ceruri îngeri cuminţi
S-aducă în noi şi versul, şi dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru rănile ţării ️

Nu da, Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr-un an
Şi ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă-n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi până-acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe'noptate.

Lasă-ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă
Şi pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi-ndurare.

Dintr-un cap în celălalt al zării,
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe Cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al Ţării.

Pică-i, Doamne din uleiul sfânt
Peste rănile cioplite în pământ
Şi înalţă din puterea gliei
Chipul cel rotund al României.

rugăciune de Horia Vintilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

E atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

Sar lăcustele leliţe.
Cheamă nişte prepeliţe
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, că încet se mişcă!
Trică zice-n deal din trişcă.

Şi-i atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul nopţii

Când noaptea îşi va recunoaşte vina
Şi va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei şti, vei fi precum lumina
Ce-mparte viaţă-n drumu-i nesfârşit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiţă, ca un zeu.

Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Şi-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuieşte viaţa pe Pământ
Şi-l face să se simtă ca un zeu,
Aşa cum simt, în clipa asta, eu.

Îţi voi şopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ţi le-am scris
Când inima ţi-a tresărit în vis,
Iar ochii nu ştiau ce se petrece
Şi, pentru-o clipă, doar, ţi s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ţi se-nchina. Eram, acela, eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era

Era-nceput de toamnă, pe pajişti adiind
Şi frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.

Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copţi în vii şi nucul fremătând
Sub care aţipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald şi buzele odoare.

Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchişi gândeam să te sărut,
Sperând ascuns în suflet că şi tu ai fi vrut
Şi vântu' ascultam şi toamna te-aşteptam.

Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori şi fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Şi cum tu niciodată nu cred că ai ştiut.

Era-nceput de iarnă şi noi ne sărutam
În parcul gol şi trist cu brazii adormiţi,
Iar eu pierdut de-atunci în ochii tăi iubiţi,
În fiecare clipă, tăcut mă bucuram.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe osia timpului adoarme clepsidra

Noaptea legănată în vise de stele
Aşează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărţirii.

Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.

Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.

Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise-nveşmântate în sărut

Cuvintele tale ajung în sufletul meu,
Visele frumoase mă-nveşmântă-n sărut,
În depărtare semnele, din aripă înălţă,
Izvorul bucuriei de-a trăi pe pământ.

Clepsidra vieţii prin noi remodelează
Timpul ce se-ntoarce în gestul primar,
Suntem perechea de lebede ce-şi dăruie
Câte-o petală pură dintr-un sanctuar.

Adu-ţi în mine chiar gându-nfloritor
Şi visele frumoase cu al tău sărut,
Norii-n depărtare se vor scălda-n lumină,
Semn că şi-n iubire există ceva sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem prin flori

Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.

Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urşi de bomboane.

Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul de apoi

Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul musteşte de noroi.

Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbeşte-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii şi Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?

Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viaţă supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar şi în ochii ei?

O, Doamne, te invoc arzând de umilinţă,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduinţă!
Nu-s crud, nu-s uşă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!

Sunt doar căzut în patima fierbinte
Să iubesc femeia c-o clipă înainte,
În Biblie se spune, Doamnă, nu-s poveşti,
Aproapele iubeşte-ţi şi să nu preacurveşti!

Asta nu-nţelege, în ochi dacă îmi sare
Din strânsura vieţii "o prea frumoasă floare",
O înconjor cu ochii, cu inima discret,
O pun între poeme ca muză pe tapet!

Astă-i crima vieţii pe care tot o fac,
Să las în lumea largă florile-n copac?
Mai bine stau, îngenunchez la dânsa
Cu licăr de speranţă după ce tristă plâns-a.

Mai bine-o iau de mână în lumea care arde
Iubirile în şoaptă pe mii de bulevarde,
Îndrăgostiţii toţi vor visa precum noi,
Iubirea, fericirea şi Raiul de apoi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!