Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Amintire

Unde ești astăzi nu știu.
Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre și-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atot înțelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

Valeriu Butulescu

Regizorul: Aiurea! Tu îngropi iarba tăiată, atâta tot! Dar gazonul din parc îl tund eu, amice! Nu uita, coasa e la mine!
Groparul: Atunci trebuie să tai mai adânc! Din rădăcină! Altfel, amândoi muncim degeaba. Pe unde cosești tu, iarba crește mai mare, mai deasă...

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de (2004)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Almanach gotha

Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Pasărea sfântă

Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.

Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.

Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.

Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
din macii negri de subt pământ.

Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelații fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ți-1 pierzi.

Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghicești în adâncuri toate misterele.
Înalță-te fără sfârșit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Balada renunțării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini –
Ca să tai frunză la câini.

De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini –
Ca să tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni –
Ca să tai frunză la câini.

Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca să tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Ioan se sfâșie în pustie

Unde ești, Elohim?
Lumea din mânile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate și astăzi o mai aștepți.
Unde ești, Elohim?
Umblăm turburați și fără de voie,
printre stihiile nopții te iscodim,
sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie
și-ntrebăm de tine - Elohim!
Vântul fără de somn îl oprim
și te-ncercăm cu nările,
Elohim!
Animale străine prin spații oprim
și le-ntrebăm de tine, Elohim!
Până în cele din urmă margini privim,
noi sfinții, noi apele,
noi tâlharii, noi pietrele,
drumul întoarcerii nu-1 mai știm,
Elohim, Elohim!

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pentru tine!

Astăzi ești cea mai frumoasă
și ai un motiv fii,
te-ai gătit ieși din casă
la lumina ăstei zii!

Ți-ai prins la reverul hainei
multe care te-au vrăjit
și-ți atârnă felurite
mărtișoare ce-ai primit!

Astăzi ești cea mai frumoasă
și eu te zăresc așa,
nu-mi dau seama ce te face
mai minune, mai ceva!

Arătai și ieri tot bine
dar astăzi nu știu ce ai,
ai în tine primăvara
și mai ai un colț din rai!

Mă înnebunești cu ochii,
înnebunești cum ești,
astăzi ești cea mai frumoasă
doamnă dragă, uimești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă n-aș fi crescut...

Dacă n-aș fi crescut
aș fi rămas acea copilă
veselă și zburdalnică
în ochii căreia râdea
toată bucuria copilăriei
aș fi alergat încă
la fel de neobosită
pe toate coclaurile
și prin podgoriile dragi
aș fi admirat și acum macii
ce creșteau de nebuni
care înroșeau tot câmpul
și obrajii mei de copil zvăpaiat
ce nu stătea o clipă locului
ce departe-mi pare
drumul spre acea fetiță
de parca iarba a crescut
atât de deasă
între mine și ea
și nu pot răzbate
din spatele casei
Milcovul strigă
cu nostalgie ca atunci
când alergam desculță prin prundiș
chiar dacă mă mai răneam
rănile parcă nu erau
la fel de dureroase
ca acum
eram mai curajoasă
decât băieții
și nu plângeam
acum când privesc
în oglinda copilăriei
văd cu alți ochi
ce departe e lumea aceea
când oamenii se iubeau unii pe alții
parcă și iarba era mai verde
sub tălpile mele mereu goale
cerul era și el mai albastru
mai curat
iar apa băută din căușul palmelor
atât de pură
încât puteam oglindi în ea
ca-ntr-o oglindă fermecată
oamenii parcă nu alergau ca astăzi
atât de debusolați
în toate părțile
doar copiii alergau atunci
prin copilăria mea
ca-ntr-un joc de-a prinselea
azi când privesc în jur
oamenii aleargă continuu
nu se mai opresc
nu își vorbesc
și nu mai zâmbesc...
din trecut mă strigă ea
fetița care dacă n-ar fi crescut
astăzi eu n-aș fi fost mamă
o privesc atent și văd cum
îmi face cu mâna
șoptindu-mi să n-o uit...
și ca n-o uit
am închis-o într-o cămăruță
a sufletului meu
deși știu
din când în când
mai iese de-acolo
alerge prin copilăria ei
trag perdeaua timpului
și zâmbesc melancolic
la peisajul unde doi copii
se joacă fericiți în iarbă
conștiința mea mereu trează
scutură de mânecă
(dacă n-ai fi crescut...)
... și din ochi mi se preling
picături de ploaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea de a patra dimensiune dintre noi

înmormântând sărutul tău pe gură
în mine șoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veșnicie
e-n vise ce din ieri se tot țesură.

spre amintire astăzi drumul știe
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.

și totuși căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
și noaptea în iubire nu se lasă.

că drag mai am de împărțit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparține...

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Nebunie

Acolo unde arsă glia
Și pâcla zării una par,
Se-aține șuie nebunia
În lumea-i fără de habar.

Și toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloși înfipți în zare
Ea scurmă fiecare nor.

Apoi învie ca din moarte,
Și-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.

Și din afund îi nălucește
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care crește
Și se revarsă pe pământ!...

poezie clasică de , traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Noi, cântăreții leproși

Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorât, și zăvorâte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă din mâinile noastre,
în zadar câinii ni se închină,
suntem fără de scăpare singuri în amiaza nopții.
Prieteni cari stați lângă mine,
încălziți-vă lutul cu vin,
desfaceți-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porți închise.
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rolele

Plutind deasupra cărucioarelor, manevrând
cumpărăturile, fiind tot timpul fisa de cincizeci
de bani, aterizată de dincolo de cer, de parcă
ai fi fost dată vamă, rândunică, cum străbați
tu parcarea mall-ului, în dâre concentrice
cum tai orizontul de după lac, cum câmpurile
de floarea soarelui se cojesc din zborul tău
de parcă ar fi fost crestate, rândunică, cum treci
jur-împrejur, dezvirginând aerul fraged.
Ești aici de parcă n-ai fi aici, ca și cum
te-ai da pe role prin cer, ești cumva
propria ta rândunică, alunecând
infinitezimal pe ecran, în cărucioare albastre
ești cea care va fi cumpărată și cea care cumpără
ești cea congelată, cea disecată
tu rândunică: ești cea care nu vei fi vândută
care vei fi mereu cea sacrificată, cea
glorificată de mulțimi.

Eu intru păzit de zborul tău, tu
veghezi din înalt, către tine
îmi îndrept privirile încețoșate, tu ești
acolo ca să mă încredințezi, tu
îmi garantezi
ieșirea, tu
ești
o rândunică în toată firea.

poezie de din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu ȚugleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Grazia" de Mircea Țuglea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 18.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultimul vers

eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, astup un verb
sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Pe multe drumuri

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume!
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă și-acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu știu. Nici un cântec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aci. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pământ a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.

poezie clasică de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În palma ta era iubire

Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
Pe tine te-a durut.
Și știu,
Că unei mame nu-i stă-n fire
Să își rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi știu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iubirea pură

Astăzi nu e la fel ca în trecut
realitatea nu e așa de roz
ca în poveștile din trecut
cu conese fericite și baroni,
când se-auzea fâșâitul rochiilor
ce erau lăsate cadă
pe covorul din grădină,
azi sunt momente grele
peste care treci cu mare grijă
și odată ce-ai greșit
e greu schimbi ceva înapoi.
Iubește, atâta timp cât ai pe cine,
iartă atunci când știi că te iubește cu adevărat,
când zice că vrea fie cu tine pe veci,
când plângi și ți se spune
ești mai frumoasă când zâmbești.
Iubirea ar trebui să fie ca în trecut
pură și fără prea multe vorbe-n vânt.
Astăzi sunt prea multe vorbe aiurea,
dar fericirea nu depinde de gura lumii
și nici de ce va fi pe viitor,
prezentul e cartea noastră.

poezie de (13 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu ești iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiți
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu ești iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceți

Cu
roaba

poezie de din Poeme infracționale (iunie 1995)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Magdalena Dorina Suciu

În ochi, poate încolți raiul

Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...

Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.

Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Păi, dacă insistați... Nu știu dacă ar trebui să vă spun... În fine, n-am nimic de pierdut. Deci, e vorba despre...
To Kuny: Presupun că despre colega ta, frumoasa domnișoară Lia.
Lucian: Cum de v-ați dat seama?
To Kuny: Ah, dragule, crezi că era atât de dificil?! Voi, tinerii ăștia... Mereu aveți acest gen de probleme. Deci, ce-i cu domnișoara?!
Lucian: Păi, după ce-am părăsit apartamentul fiului dumneavoastră, m-am plimbat prin oraș, de aceea am întârziat și ați fost nevoit să mă așteptați. Iar într-un parc, m-am întâlnit cu ea. Dar nu era singură. Era împreună cu... Sid!
To Kuny: Sid?! Asta te deranjează atât de mult?
Lucian: Da... Eu... Nu știu... N-ar trebui să mă deranjeze, dar... Când i-am văzut împreună, în acel parc...
To Kuny: Off... Dragostea asta! Vă sucește mințile la toți! Văd că și tu ești gelos, din cauza domnișoarei. Și te mai mirai de fiul meu...
Lucian: Nu, tocmai, că nu mă miram deloc, pentru că... Îl înțeleg perfect!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Începutul și Sfârșitul

Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea — totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată

Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână

Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales

În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați fiți de cel viclean

Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său

Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă

Veniți dar astăzi — voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o biruiți
Surori fiindu-mi — voi și frați

Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte

Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți îi adune

Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
Să fiți găsiți de Isus buni
Curați — trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și -ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook