Cădelniţând cu sânge păcatele plăcerii

Se coc stelele în cuibul plăcerii,
Licuri de scântei sar pe pământ,
Tu te-ascunzi într-o pală de vânt
Cu gândurile, semnul întrebării.

Îmi răscoleşti icoanele domnului
Desţelenind formele viselor reci,
Modelezi avan cu unghiile seci
Ridurile din amintirea somnului.

Oare sunt fantoma din cuibul visării
Sau tu eşti licoare de stea pe pământ?
Pe cerul iubirii zburăm cu avânt
Cădelniţând cu sânge păcatele plăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul iubirii cu miezul de nai

Razele soarelui se coc într-o cioată,
Pădurea se lasă de vrajă furată,
Inima fierbinte îmi cade în palme,
Universul în fructe şi-n scame.

Cât de frumoasă-i imaginea ta
Se-ntreabă în mine, în naştere-o stea,
Eşti scânteia aprinsă în iarbă sau eşti
Trestie-ascunsă în vad de poveşti.

Cunoaştem luminile norilor grei,
Jertfa de flori păscută de miei,
Săpăm amintirea, nisipul uitat,
Ecoul din urme prin care-am muşcat:

Tu inima mea rătăcită în tine,
Eu inima ta mustind de iubire,
Razele ies din soarele-ascuns
În pădurea cu cioate în care-am pătruns.

Mai cântă-mi din frunza pe care o ai,
Din graiul iubirii cu miezul de nai
Şi dăruie-mi pe-nmiresmatele buze
Versuri pictate în zbor de buburuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă se ascut cuţitele

În inima mea se ascut cuţitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-şi scutură pletele
Peste colbul ars în cenuşa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.

Aşezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greşeala lacrimii s-aprinde în tristeţi,
În focuri imense din scântei amare.

În cuibul frunzelor zidite în nămeţi
Se odihnesc părerile oglinzii zdrenţuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.

Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezeşte cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuţitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.

Adâncim gândirea prin pletele de stele,
Pururea să fim iubire şi cuvânt
În care-orice iluzii sunt trecătoare flori,
Putredă cenuşă în vatră de pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se coc iubirile

Toamna se coc iubirile şi ies din noi
În coşul burduşit cu stele şlefuite,
Miroase-a tescovină proaspătă-n butoi,
În biserici sunt păcatele sfinţite.

În cazarma aripii înşeuată-n zbor
Munţii se văd, zidire stătătoare,
În vârtejul inimii al meu cocor
E hrănit cu boabe îndulcite-n soare.

Gândul mi-l aşează în caleaşca veche
Şi trecem bucuroşi prin frunzele târzii,
Stelele s-adună pereche cu pereche
Ca să procreeze din lumini copii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă

Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.

Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Şi-n vis să ajung.

Să-ncreţim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...

Să ne-mbrăţişăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina chioară

Unghiile simt rodul durerii,
Orice sperietoare îngheaţă în faţa plăcerii,
Răni usturătoare ţin de cuvinte,
Umerii coboară sub greutăţi tocite.

Mierea degetelor au semne-n buric,
Teama are gloria oricărui şiretlic,
Incredibil, corbul din zbor coboară
Lăsând lumina de lumină chioară!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin

Mă sprijin de-un lujer de floare
Ca de-un stâlp cu miez de lumânare.

Nimic nu se termină pe umerii grei
Când visele iubirii pun sete în scântei.

Mă sprijin de cer, de-nalt, de pământ,
Învrednicit de tine, cu tine dorm în gând.

Răzbim împerechind viaţa în inele
Când timpul trece-n sânge clepsidrele din stele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de zăpadă

Petale de zăpadă se aştern în cale,
Steluţa lor purtată-i pe aripă de vânt,
Un cerb îşi strigă soarta înnodând vocale
Din toamna ce apune în roade, pe pământ.

Tu dormi în crisalida lacrimilor scurse
La rădăcina florii-nchipuirii,
Doi îngeri în prichiciul luminii ţin ascunse
Bucurii şi doruri din patima iubirii.

Oriunde-ai fi ca-n basme în inimă te port,
Semn de înălţare în clipele visării,
În arc de curcubeu mă-ntind ca un resort
Să panseze trăirea săgeţilor durerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul frumos în toamna ce apare

Te-am văzut când tu nu mă vedeai
În dialogul clipelor senine,
Mă ascundeam de tine în suspine
Când veselie lumii împărţeai.

Îmi răspundeai ca pasărea în zbor
Cu infinitul strâns sub o aripă,
Te vedeam supusă într-o clipă
Săgeţii argintii a Zeului Amor.

Nu credeam să împărţim voios
Fructul iubirii dulci, înălţătoare,
În cuibul vieţii aspru, luminos.

Acum eşti marea mea încununare,
Eşti inima, eşti visul meu frumos,
În toamna lumii ce apare-n zare!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoţat în braţele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieţii lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni şi eu?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creştea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde

Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peştii privind acel mister
Se afundau mai în avan

Pe ţărm, între pământ şi val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...

Şi-n şuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Şi cânt pe piscuri, de caval
Sămânţa se-figea-n pământ

Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Pe un ram se-nalţă casa,
Cuibul păsării din cer,
Dar să nu striveşti, copile,
Frunza pomului de măr!

Braţul căruia îl poartă
Adevărul neştirbit,
Ce ţinuse peste veacuri
Fructul legii, cel oprit.

Azi pe-acelaşi pom înalţă
Păsările ciubul său,
Dar să nu arunci, copile,
Piatra ochiului ce-i rău!

Cuibul ţine puii fragezi,
Ce abia s-au încălzit,
Chiar pe ramul ce ţinuse
Fructul legii cel oprit!

Tot ce are preţ în lume,
Ce e sfânt pe-acest pământ,
Odrăsleşte pe la cuiburi,
Se ridică prin cuvânt!

Dar de vânturi, ploi şi pietre,
Şi de ochi hapsâni şi răi,
Ce pălesc şi ard adese,
Cuibul pierde puii săi!

Şi rămâne ramul veşted,
Frunza-i cade pe pământ,
Dar să nu striveşti, copile,
Cel din urm-al ei cuvânt!..

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greşeli am învăţat şi am evoluat
am preţuit cuvântul ca pe un safir
din cerul poeziei o stea am luat.

în grădina vieţii precum un trandafir
am sorbit lumini suspine-am diluat
îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greşeli am învăţat şi am evoluat.

parfumul florilor purtat e de zefir
în orizontul meu cu nimb nepoluat
curcubeu de iubire şi culoare răsfir
peste lumea viselor care m-a preluat.

îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greşeli am învăţat şi am evoluat.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi şi noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Şi aşa din colţ în colţ
dau cu steaua mea de bolţi

Sar scânteile din tine
numai dacă ţipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
şi ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruţa mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Şi sar fulgi şi sar scântei
dacă-n braţe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Şi mai am totuşi un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung şi eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voal, un giulgiu se ridică

O stea în noapte a vorbit
Căci sfântul duh va învia
Despre un mândru răsărit
Toată suflarea se va bucura

O minune se va întâmpla
Cocoşul cântă-n miez de noapte
Un vânt un suflu ca o pală
Iar din morminte s-aud soapte

Un voal un giulgiu se ridică
E bucurie în cer şi pe pământ
Paznicii sunt morţi de frică
Fiul Domnului va invia curând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!