Aşa cum comorile sunt descoperite în pământ, la fel virtutea iese la iveală din faptele bune, iar înţelepciunea apare dintr-o minte pură şi senină. Pentru a umbla în siguranţă prin labirintul vieţii omeneşti, cineva are nevoie de lumina înţelepciunii şi călăuzirea virtuţii.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele bine tocmite prin ele însele şi din naştere, apucă pe aceeaşi cale cu virtutea şi scot la iveală, prin faptele lor, acelaşi chip cu al ei.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se bucura de sănătate, a dărui adevărată fericire familiei sale, a oferi pace tuturor, cineva trebuie mai întâi să-şi disciplineze şi să-şi controleze mintea. Dacă un om îşi poate controla mintea poate afla calea către Iluminare, iar toată înţelepciunea şi virtutea vor veni natural la el.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul face bogăţia trupului. Aşa cum soarele străluceşte prin norii întunecaţi, cinstea iese la iveală prin cel mai sărac veşmânt.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum un ogor, cu cât e mai roditor, cu atât produce mai mulţi spini şi mărăcini, tot aşa o minte superioară este plină de gânduri ciudate dacă nu-i semănată cu germenii înţelepciunii şi ai virtuţii.

citat din Komensky
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nevoie de multă gândire pentru a da la iveală o cugetare, aşa cum e nevoie de multe generaţii pentru a produce un gânditor.

aforism clasic de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu "a dovedi" este completarea lui "a crede", ci "a mărturisi"; şi dacă-i aşa, oare nu faptele bune şi mărturisirea nereticentă a credinţei sunt cele mai bune dovezi ale credinţei? Credinţa nu are nevoie de niciun soi de dovezi. Are, însă, nevoie să fie dovedită.

Nicolae Steinhardt în Dăruind, vei dobândi
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

apoftegmă

Apoftegmele sunt înţelepciunea trecutului condensată pentru educarea şi călăuzirea prezentului.

definiţie de Tryon Edwards
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am drept să nu...

N-am dreptul să nu ştiu de tine,
Lucid când păşesc şi-ajung iar la mine.
Când mint prin uitare beţia-mi totală,
Sublime iluzii ce ies la iveală.
N-am dreptul să nu-aştern în cuvinte,
Eternul de după şi cel dinainte.
Aşa cum e el - când zâmbetu-mi minte...
Aşa cum e el - doar acum,
şi-nainte.
N-am dreptul să nu strâng iubire-mi,
pe toată.
În rime uzate, în foi laolaltă,
În galbenul toamnei - cu suflet murdar,
de-atâta speranţă...
Renunţ la amar.
Lumina e dulce,
N-am dreptul să nu,
Să nu te privesc aşa cum eşti tu.
Aşa cum suntem - doar acum,
fiecare...
Departe de vise, aproape de Soare.

poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o pură întâmplare
se întâmplă sub pământ
că din când în când apare
din morminte câte-un gând...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.

Mihail Bulgakov în Maestrul şi Margareta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântează sau acţionează cu o minte pură, iar fericirea te va urma, asemeni umbrei tale, de neclintit.

citat din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este călător prin viaţă. Ceea e contează este ceea ce lasă în urma sa la sfârşitul acestei călătorii. Iar la judecata supremă, când pe balanţă vor fi puse faptele sale bune şi faptele sale rele, important este ca balanţa să fie înclinată de faptele sale bune!

Marian Pătraşcu
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea

Nu toţi cei ce virtutea în slavă o ridică,
În viaţa personală virtuţii se dedică;
E de ajuns o târfă cu ochiul să le facă,
Că "virtuoşii" noştri virtutea o dezbracă.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (17 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecată, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură.

citat din Mihail Bulgakov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nestatornic

Cum oare copilu-i din mine şi nu-i cum sunt eu, partenera...
Şi gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Şi cum de sunt eu de atâţia de ani şi-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?

Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- şi mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceaşi –se întreabă şi ea- ne dezminte
Şi naşterea vrută, adulată de toţi, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani şi ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subconştientul nu judecă faptele, aşa cum o face mentalul conştient ci, după cum am spus, este asemenea pământului care primeşte orice fel de seminţe, fie bune, fie rele.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce apare pe pământ ca fenomen, ca manifestare, ca o concretizare, iese din tenebre; şi asemeni copiilor în pântecul Mamei Natură, aceste energii le sunt comunicate printr-un un fel de cordoane ombilicale graţie cărora absorb forţele Sufletului cosmic.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!