Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fericirea vine din interiorul nostru, ea este reprezentată de cele mai multe ori de zâmbet. Eu, când zâmbesc, devin un soare pentru cei din jurul meu, care sunt luminați de toată bucuria emanata din adâncul ființei mele, razele fericirii lăuntrice pătrund până în inimile lor și topesc chiar și cele mai înghețate inimi, ajungând până la urmă, atât de calde, încât să ardă orice urmă a urei și suferinței.

în Propria mea minte genială :) (11 mai 2016)
Adăugat de Maxim DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înșine, pentrupână la urmă gânditul este un dialog interior. Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ. Așa cum ghinda devine stejar, cuvântul și gândul devin faptă, comportament, obicei și împreună, ele sunt chiar viața noastră. Tu ce recoltă vrei strângi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Paleologu

Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune: ei, bravo, mare descoperire! Toată lumea e de acord cu asta! (Aproape toată lumea; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă dupa niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se dovedesc insipide. În cele din urmă. Acest "în cele din urmă" anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămașa fericitului nu e decât un apolog fără cine știe ce relevanță. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreșit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhistiute, dar in fond nu prea stiute.

citat din (21 septembrie 2011)
Adăugat de kissbrunetaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Așadar, cum gândim? Foarte simplu. Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înșine, pentrupână la urmă gânditul este un dialog interior. Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ. Așa cum ghinda devine stejar, cuvântul și gândul devin faptă, comportament, obicei și împreună, ele sunt chiar viața noastră. Tu ce recoltă vrei strângi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haideți îi ajutăm pe cei din jurul nostru cu un gând bun, un zâmbet, un sfat, un gest oricât de mic venit din inimă. Trăiește la maxim fiecare zi din viața ta și dă tot ce ai mai bun astfel încât să faci o diferență. Ești capabil de multe lucruri extraordinare. Însă intenția este cea mai importantă: cu ce scop faci ceea ce faci? Tu ce semn vrei lași în urmă în lumea aceasta? Cum ai vrea să-și amintească oamenii de tine?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până nu mai sunt

Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...

Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...

Știi ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ți dorul
Din roșul soarelui,
Iubito,
ardă temeri,
Până nu mai sunt...

poezie de (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este uimitor cum pot se saboteze oamenii atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei înșiși. De la Buddha, acum 2600 de ani care spunea: "Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre facem lumea", până la Napoleon Hill care zicea în 1937: "Autosugestia este singura cale de a schimba și influența mintea subconștientă." și până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun obsesiv "Tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale." Așadar, cum gândim? Foarte simplu. Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înșine, pentru că asta este până la urmă gânditul. Un dialog interior. Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ. Gândurile și cuvintele ce le vom planta în mintea și sufletul nostru, sunt viitoarele recolte ce le vom culege. Așa cum ghinda devine stejar, cuvântul și gândul devin faptă, comportament, obicei și împreună, ele sunt chiar viața noastră. Ce recoltă vrei strângi? De buruieni sau de hrană și bunăstare?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Iorga

Citirea pune pe orice om în legătură cu atâția de aiurea și din alte vremi și ea dă putința stea de vorbă oricine și cu mințile cele mai înalte și cu sufletele cele mai calde ce au trecut pe pământ, lăsând urme care nu se vor șterge ușor. E o șezătoare veșnică la care te îmbie cei mai meșteri vorbitori și cugetătorii cei mai adânci. E o minune că, și morți cum sunt unii de atâta vreme, poate vorbi cineva cu dânșii și acuma, ba încă fără nimic din sfiala de care, ei fiind vii, am fi cuprinși. Iar, dintre cei ce sunt în viață, numai prin cartea lor ușa li-e veșnic deschisă pentru oricine le-ar răsări în prag. Glasuri care nu se aud în afară, dar care, cum petreci rândurile cu ochii, răsună în adâncul ființei tale înseși.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -84.00- 54.99 lei.
Vasile Ghica

Cele mai multe din vanitățile politice devin, în cele din urmă, niște biete cacofonii ale istoriei.

aforism de din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Adevăratele întrebări sunt cele care îti pătrund mintea fie că-ți place, fie că nu, cele care o fac vibreze, cele cu care te pui de acord numai pentru a descoperi că sunt acolo. Adevăratele întrebări refuză fie împăcate. Apar în viața ta exact atunci când li se pare lor că e mai important stea deoparte. Sunt întrebarile cele mai des adresate si care primesc cele mai nepotrivite răspunsuri, cele care-și dezvăluie natura usor, fără tragere de inima si de cele mai multe ori împotriva voinței tale.

citat din
Adăugat de Chelu Alina-GabrielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Nu oricine

așadar
nu rămâi în cele din urmă,
legi un pod din cele ce vin
cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust
călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte
până ce lacrima se face aur,
până ce aurul se face soare
și tot așa până ce podul va fi gata peste hău
(iar hăul trecut încetează fie).
vom reînvăța și acest meșteșug
cum singuri am învățat fim locuitori ai nopților,
ai locurilor și timpurilor clădite din răni.
va fi greu
va fi aproape imposibil,
mai ales că nu oricine e Pavel,
nu oricine va rosti întrebarea cea bună
spre Damasc.
Îndrăzniți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul "normal" este cel care toată viața lui a fost programat nu iasă din reguli, așa că orice deviație de la "normal" pare nebunie. Ce e trist e că de multe ori ne pasă atât de mult de ce cred ceilalți în legătură cu un anumit lucru care ne place încât suntem dispuși îl abandonăm doar pentru că nu intră în acea categorie care se presupune a fi... "normală". Până la urmă, există oare om care să poată afirma ce e și ce nu e normal într-o lume atât de subiectivă?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toți avem o busolă interioară, în sufletul nostru, care știe clar ce experiență avem nevoie trăim, ce oameni întâlnim și ce decizii luăm. Vocea aceasta este poluată și acoperită de multe ori de vocea minții noastre, galăgioasă dar foarte ineficientă pentru evoluția și fericirea noastră. Pentru a discerne între cele două, trebuie știi că varianta curajoasă a deciziei vine din inimă iar cea cu frică vine din minte. Deci pentru a face alegerea corectă, de cele mai multe ori cea curajoasă e cea care te va duce pe calea cea bună și sănătoasă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Timpul și-a făcut culcuș în inima ta

ca un hoț înfigând ghearele
până în adâncul ființei
de aici vine teama de a nu încerca
ieși din veșmântul care te acoperă zilnic
mi se pare normal lupți cu mine
până la urmă cine sunt eu
nu-i așa
sunt doar o pasăre cu o aripă frântă
și când vreau
îmi rezerv dreptul iubesc infinitul
cu toate brazdele lui aurii

frica și-a făcut loc în sângele tău
iar eu
de aici
din capătul acesta de lume
simt cum pe buzele arse
o rugăciune prinde contur
până la urmă cine sunt eu te judec
nu-i așa
sunt doar o umbră
care își plânge pașii
pe nisipul vremii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam ști
Că o -mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă golește pe dinăuntru.
Ce fac,
Unde merg?

Și tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristețea din lacrimi,
Toate suspinele din speranțe;

Ai știut măcar
Că încă îți simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aș vrea le știi,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de
Adăugat de Alexandra IrimieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce obiectivele sunt una și dorințele sunt alta? Pentru că diferența dintre cele două elemente este atât de mare încât dacă o stăpânești poți mult mai ușor -ți atingi obiectivele. O dorință de a ta poate devină un obiectiv, dar de cele mai multe ori ea rămâne la nivelul de dorință și nu este niciodată împlinită. O dorință compensează o lipsă la nivel emoțional. În schimb obiectivele le poți avea doar după ce în realitate ți-ai rezolvat problemele emoționale. Până când nu ești complet vindecat din punct de vedere emoțional, obiectivele pe care le ai sunt dorințe deghizate. Adică vin din anumite insatisfacții emoționale și noi pornim la drum cu speranța că atingând acel obiectiv, ne vindecăm emoțional sufletul. O dorință poate devină un obiectiv, dar atunci când ea rămâne de cele mai multe ori la nivel de dorință ea nu este îndeplinită măcar.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
James Caviezel

Pe toată durata filmărilor am simțit că o prezență puternică mă însoțește. Din interiorul meu venea o rugă: "Nu vreau ca oamenii mă vadă pe mine. Vreau -L vadă pe Iisus!". A fost lucrul pe care mi l-am dorit mai mult decât orice, aibă un efect asupra oamenilor pentru ca aceștia ia în cele din urmă decizia: -L urmeze sau nu.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Soarele nostru, văzut de pe alți sori, e și el o stea variabilă, care din 11 în 11 ani își micșorează strălucirea, adică atunci când are mai multe pete. S'ar putea în acest caz, ca Mira Ceti din constelația Balena aibă mult mai multe pete și astfel, la maximul petelor, aibă cea mai mică strălucire. După cum petele Soarelui nostru se răresc din ce în ce, până când ajunge o vreme, când luni de zile nu mai vezi o singură pată solară, cum s'a întâmplat în 1913, tot așa petele soarelui Mira Ceti dispar una după alta, până când discul său poate dea o mai mare strălucire. Stelele albe sunt cele tinere, cele gălbui cele mature, cele roșii aproape de stingere. Mira Ceti, când începe descrească, se roșește din ce în ce. Aceasta ne-ar face credem că ar fi adevărată ipoteza cu petele.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Balzac

Ah, copil răsfățat ce ești! Dar și inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Că vă închinăm viața noastră, că nu ne gândim decât la voi, că vă pregătim tihna, că ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, că vă adorăm, că vă dăruim până și sângele nostru, astea nu înseamnă nimic, nu? Vai! da, voi primiți totul cu nepăsare. Ca căpătăm pentru totdeauna zâmbetul și dragostea voastră disprețuitoare, ar trebui avem puterea lui Dumnezeu. Și până la urmă, vine un altul! un iubit, un soț - și ne răpește inima voastră.

în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Părinților noștri – între esențial și etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
fără a vedea adevărata intensitate a flăcării care uneori
îmi dă senzația părăsirii acestei lumi,
și asta că nu te poți vedea a fi puternic printre lacrimi;
vezi doar a fi nimic fără părinți – o deznădejde absolută
care vine din nevăzut ca un vârtej de foc -ți ardă lacrimile.

Părinților le este dat rămână în miezul triumfului
chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri:
în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă.
În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui
care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat
al luminii pentru a favoriza altă viață.

Și tata și mama, oare nu ard ei în mine
când sunt nimicită de umbre și lumini străine?
I-am descoperit ca pe o integrare în viața mea;
experiența sacrificiului este o succesiune a momentelor lor
care se stransformă într-o pură trăire condiționată de binele meu.

Aș vrea rămân în tinerețea părinților
fiindcă aș fugi din mizeria asta în umanitate
și m-aș opri în luciditatea lor infantilă pentru a regăsi
acuratețea acestei lumi galopante spre apocalips.
Uneori îl simt pe tata cum a învins întunericul
și urcă într-o exaltare de agonie și încântare
dincolo de orice rezistență cosmică,
spunându-mi într-un limbaj stelar că golul întunecos
de dinaintea lui este cel din urmă pământ al sufletului

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului - WordPress.com (11 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

El începu apoi a scoate limbile din sân și a le arăta la toată adunarea, și de câte ori arăta o limbă de atâtea ori cădea și câte o pernă de sub țigan, până ce, în cele din urmă, căzu și el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania. După aceea voinicul nostru spuse toate câte a pățit, și cum a făcut de a ținut noaptea atât de mult timp. Nu-i trebui împăratului se gândească mult și să vază că voinicul care vorbea avea dreptate, și cum era de supărat pe țigan, pentru mișelia și minciuna lui cea nerușinată, porunci și numaidecât se aduse doi cai neînvățați și doi saci de nuci, legă pe țigan de coadele cailor și sacii de nuci și le dete drumul. Ei o luară la fugă prin smârcuri, și unde cădea nuca, cădea și bucățica, până ce s-a prăpădit și țigan și tot. În urmă pregătindu-se lucrurile, după câteva zile făcu nuntă mare, și luă românașul nostru pe fata împăratului de soție, și ținu veselie mare și nemaipomenită mai multe săptămâni, puindu-l și în scaunul împărăției, iară fata lăcrămă și mulțumi lui Dumnezeu că a scăpat-o de sluțenia pământului, de harapina spurcată.

în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook