În rolul vieții
Se joacă astăzi comedie,
În rolul principal eu sunt;
Jucând scena cea mai hazlie,
Nicicum n-am ultimul cuvânt.
Joc dramă, însă, de o viață,
Interpretez totul sublim -
Romeo fără de speranță
Sau vreun ibovnic anonim.
Nu mi-e străină acțiunea -
Necazul îl strivesc în piept;
Mi-e dificilă misiunea
De-a fi pus strâmb și-a pune drept...
Suspansul e, de bunăseamă,
Un rol rostit silabisit
Când așteptările mă-ndeamnă,
Dar nu primesc ce mi-am dorit.
A fi actor îmi e menirea,
În serialul intrigant
Ce nu-mi servește fericirea
De-a fi vreodată premiant...
S-a ridicat cândva cortina
Și-n rolul vieții am pășit;
Se va topi însăși lumina
De-atâtea lacrimi la sfârșit...
Când va cădea, bat-o-ar vina,
Nimeni nu va aplauda...
Eu sunt actorul cu pricina
Și rolul trist ce-i viața mea.
Va fi - poate - un covor roșu,
Un premiu se va decerna
Când îngerii vor umple coșul
Cu laurii de stinsă stea...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 mai 2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre premii
- poezii despre lumină
- poezii despre actorie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre suspans
- poezii despre superlative
Citate similare
Rolul greu al tinereții...
Astăzi joc rolul principal
În episodul vieții mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Și-mi etalez pe rând costumele
Nu am așteptări mărețe
Deși m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandrețe
Din zeci de pagini de roman
Astăzi joc pe scena vieții
Și rolul este special
Joc rolul greu al tinereții
În modul cel mai natural
În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Și poate numai autorii
Simți-vor partea cunoscută
În seara asta scena e a noastră
Iar partenerul este ideal
Acum vă las pe dumneavoastră
Să trageți gongul la final...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre prezent sau poezii despre idealuri
Rolul de paiață
Atât de mult
am exersat murirea
încât nu am să știu
nici eu
când am să mor,
probabil și atunci,
ca și acum,
am să tot joc
un rol de muritor...
știu că moartea
nu mă ia în seamă,
am liber de la ea,
sunt demodat,
îmi zice,
- mă amice,
în rolul meu
atât de bine ai jucat
că mi-am permis și eu
concediu adevărat,
ești primul muritor
ce îl condamn la viață,
e rolul tău,
e rolul de paiață.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre prietenie, poezii despre libertate, poezii despre concediu sau poezii despre adevăr
Pe scena vieții
A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat și eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu și atât,
Fără nici un șiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i șochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu știu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i așa că viața-i scenă?
În care sunt un biet actor
Ce-și joacă zi de zi al vieții rol,
De-s vesel azi și mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieții, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre teatru, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Lumina vieții
Dumnezeiesc mi-e drumul pe care am pornit,
În față merge Domnul, cu cete de lumină,
În spate îmi duc crucea așa cum mi-am dorit,
Când am venit pe lume, ea nu mi-a fost străină!
Dumnezeiesc mi-e totul, de-i noapte sau de-i ziuă,
Mi-s pașii în tandem cu clipa ce-i disipă,
Privesc cum sosesc îngeri, pe haina vieții-mi nouă...
Și-n mersul lor cel tainic, nu-mi fac din ea, risipă!
Dumnezeiesc mi-e văzul cu tot ce am lăuntric,
În leagănul curat mă crește Maica Sfântă,
De-ngenunchez, când merg, mi-e Crezul emblematic,
Văzând, în fața mea, cum Domnul îmi cuvântă!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte, poezii despre dorințe sau poezii despre curățenie
Ce-i viața noastră?
Ce-i viața noastră? Un joc continuu al unor sentimente.
Desfătarea noastră? Muzica divizării pe clase, sortimente:
Pântecele mamelor sunt niște case pe care le dor pereții,
Acolo noi ne-înveșmântăm pentru scurta comedie-a vieții.
Pământul e scena, iar Cerul spectatorul care de sus
Vede cum jucăm, cine-și cunoaște rolul și cine are lapsus.
Mormintele care ne apără de soarele fierbinte, metal topit,
Sunt asemeni cortinelor care cad când piesa ia sfârșit.
Odată făcut rolul, urmează odihna mare, de pe urmă,
Și-atunci murim definitiv, pe bune, nu în glumă.
poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre odihnă, poezii despre muzică, poezii despre mamă, poezii despre dor sau poezii despre cunoaștere
Eu
Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.
Sunt singur responsabil d-acte
Și nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.
Am câștigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig și eu primesc ecou.
Incognito, sunt scenarist
Intuitiv din cărți, paletă.
Sunt singuru-mi etern artist
Cu rol ce-am unicat... Vedetă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre pantomimă
- poezii despre intuiție
- poezii despre filme
- poezii despre concursuri
- poezii despre artă
Artista
Ești înger, demon și artistă,
Le joci pe toate magistral,
În viață ai rol de elitistă,
Să fii o divă, e banal.
Te aplaudăm de cum apari,
Chiar din culise, când repeți,
Păcat, prea repede dispari
Când trag cortina cei șireți.
Mă vor aproape, ca trofeu,
Cei din elită se mândresc,
Dar prompt îi paște un bufeu
Când despre viață le grăiesc.
Îmi vând talentul pe nimic,
Mă vor cu totul, temporar,
Accept când rolul e mai mic
Dar nu pot vinde și din har.
Artista-i zâmbet și întristare,
Nu știi nimic din viața ei,
Îți dă mai mult chiar decât are
Iar tu îi dai cât poți, când vrei.
Și uite așa se adună anii,
Artista mea își cară sacii,
N-au prea iubit-o gologanii;
Acum pe scena sunt cârmacii.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre talent, poezii despre mândrie sau poezii despre elitism
Nu și-a ta iubire
Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.
Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare să m-arunci
Era mai acătării!
Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?
Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?
Eu mă călătoresc supus
Atât cât mi-e veleatul,
Ca mine poate alții nu-s
Când vrei iubi pe altul.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre moștenire, poezii despre Pământ sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubire-n toate
Sunt zile-n care mori în mine
Și sunt un boț de carne flasc,
Sunt nopți ce strălucesc divine
Și-n care-n tine eu renasc.
Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viață stors în teasc ;
În roua nopților senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.
În viața e și rău și bine,
Sunt nori de plumb și cer senin,
Însă iubirea-n toate ține
Mângâietor, sufletul plin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre plumb sau poezii despre muguri
Toți oamenii mai de soi, când încep a se coace la minte, simt că ei trebuie să joace în această lume un rol îndoit: un rol real și un rol ideal, și-n acest simțământ își are temelia orice pornire nobilă. Ceea ce ni s-a dat din fire pentru rolul cel real, noi o aflăm îndată foarte limpede; întrucât se atinge însă de rolul cel ideal, rareori suntem în stare a ne dumeri asupră-i.
Goethe în Poezie și adevăr: din viața mea, 1811-1813
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre idealuri
Extaz volatil
iubitul meu astăzi dansez pentru tine
un cadril căci mă simt o prințesă
lumini angelice îmi joacă în retine
fericirea în roz e joc dintr-o piesă.
în teatrul toamnei mele sunt actor principal
mi-am învățat rolul din scenarii de viață
emoții nonșalante plutesc pe mare val
cu căldura inimii topesc nori de ceață.
iubitul meu astăzi cânt pentru tine
secretul fericirii l-am furat de la zei
hai să bem elixirul astei zile senine
să-i plămădim dragostei noastre temei.
iubitul meu azi îți mai scriu un poem
toată melancolia se-nfășoară în ghem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre dans, poezii despre învățătură sau poezii despre toamnă
Meduza
are universul planurile sale
am și eu un rol timid în ele
rolul de vasal al maiestatii tale
-firului de colb venit din stele...
rolul de a fi mereu în sala
unde dai spectacole de gală
rol de lege mai universală
decât legea aia conjugală
rol de rob și niciodată rol de rege
rol de preș timid pentru picioare
și de nodul gordian pornit să lege
prin noroiuri petele solare
rolul de servil amant platonic
rolul de lacheu mereu de strajă
când la eleganța râsului demonic
când la un suspin născut din vrajă
nu mai știu alt rol mai greu pe lume
decât a lui Cassio și Desdemonei
rolul meu pemite orice nume
inclusiv și numele Gorgonei
are universul planurile sale
am și eu un rol timid în ele
rolul de vasal al maiestatii tale
-firului de colb pornit spre stele...
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre stele, poezii despre sclavie, poezii despre râs, poezii despre picioare, poezii despre naștere, poezii despre monarhie, poezii despre meduze sau poezii despre căsătorie
Sunt unele experiențe în viață care te metamorfozează instant, involuntar, forțat. Ești pur și simplu expulzat din mediocritate fără drept de apel. Trăiești totul cu o altă intensitate și privești lumea dintr-o nouă perspectivă. Devii actor fără să vrei... Rolul tău principal e să îi iubești pe oameni chiar și atunci când ei nu merită și să fii recunoscător pentru fiecare secundă trăită. Nu ai alternativă!
citat din Michelle Rosenberg (26 iunie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre secunde, citate despre recunoștință, citate despre mediocritate, citate despre iubire, citate despre devenire sau citate despre actorie
Glossă pentru artiști
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.
Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
Cuvinte-aur, miere-n talisman,
Ocean de stele și iubire-n dar,
Sângeri pe buze și săruturi fine,
Un curcubeu, luciri diamantine,
A voastre sunt artiști! Vă aparțin!
De-aceea v-aplaudăm și vă iubim...
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată
În lupta și-n iubirea pentru artă.
Am suspinat... ne-ngenunchiați am fost
În zborul nostru lin pentru frumos.
Și am sădit pe brațe și în noi,
Altare de lumină pentru voi.
Un curcubeu în fiecare cânt,
Uniți prin artă și prin jurământ.
Cutremurați de noapte și de soartă,
Bătând străini în fiecare poartă,
Cu ochii-n lacrimi, drumul ne-am croit
Și mulți străini de artă ne-au hulit.
Precum Iisus ducându-și crucea grea,
Noi am ales a plânge și-a lupta.
Vulcani am fost, arzând ca o feștilă
În drumul nostru lin către lumină.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Când se îmbracă-n umbrele tristeții
Și peste pleoape doliul vieții-și lasă
Dorul de prunci, de frați și de acasă,
Dorul de buni prieteni, de părinți,
Se simt firavi, pierduți, îmbătrâniți.
Sunt două vieți și-un singur suflet parcă
Mereu călătorind pe-aceași arcă.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții...
Sunt un atom uitat în trenul vieții,
Un sâmbure ce ți-a-ncolțit în palmă...
Iubiți poeți, trec vamă după vamă
Și-n rând cu voi, urc treaptă după treaptă.
Ce minunată-i viața! Minunată!
Jocuri meschine, ură, gloanțe oarbe...
Călcați cu orice risc peste cadavre.
Durerea din culise nu le-o știm,
Durerea lor cu ei n-o împărțim...
Un vis, o mască, o clepsidră spartă,
Un clopot, poate-un nume și... o soartă.
Un joc de cărți, la care cel mai bun
Trișează primul la-nceput de drum.
Artiși cu temeri și tristeți deodată
Și ei iubesc... și suferă... și iartă...
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Prin ei ne naștem și prin ei murim.
O clipă doar și timpul se oprește...
Actorul, dintre falduri, ne zâmbește.
O reverență și-un sărut fugar...
A mai trecut o zi din calendar
Și-același rolul nostru e mereu
Un mic artist, în viață, sunt și eu.
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Durerea din culise nu le-o știm.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții,
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată.
Pictori și interpreți... Și uneori
Am cunoscut artiști: poeți, gravori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre promisiuni
Actorul care își joacă rolul ca pe o serie de momente separate și fără legătură între fiecare intrare și ieșire, fără să țină seama de ce a făcut în scenele sale precedente sau de ceea ce trebuie să facă în scenele următoare, nu-și va înțelege niciodată rolul ca pe un tot unitar.
citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi sau a nu fi
Lăsând la naiba-nțelepciunea,
O piesă-i viața, zic din stal,
În care joacă, de când lumea,
Femeia-n rolul principal.
epigramă de D.F. Ionescu Ghindeni din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață
Mi-e searbădă sub pași cărarea
Când nu îmi ești, mi-e tare greu, mi-e rece, frig și mi-e urât,
Mi-i totul trist... m-apasă toate, simt că-mi lipsește fericirea.
Simt cum m-afund și cum mă sting... ca farul cel mai amărât,
Orbecăi cum orbecăiește, un ins pierdut... pierzând menirea.
*
Când nu îmi ești, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mă doare-o tristă melodie, mi-e timp nostalgic și mă doare.
Simt că nu văd sub pași cărarea... că drumul este mai îngust,
Orbecăi cum orbecăiește... un ins răpus de-a ta... grandoare.
*
Când nu îmi ești, îmi moare timpul și-i timpul fără existență,
Mi-e cântecul cu note-amare, mi-e vremea gri și-i dezolantă.
Mi-acopăr sufletul c-un giulgiu și mă-nconjor... cu penitență,
Orbecăi cum orbecăiește... pribeagu-n lumea-i... ambulantă.
*
Când nu îmi ești, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mi-e searbădă sub pași cărarea, e drumul searbăd și îngust.
poezie de Ion Apostu (23 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență
Judecată
Stai strâmb de vrei să judeci drept,
Spunea cândva un înțelept.
Mă-ntreb și eu câteodată:
Cei drepți sunt... strâmbi în judecată?
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre înțelepciune
Teatrul
Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viața întinde o nadă
Și-nlănțuie vers după vers.
Actorii n-au rolul: nu-l știe
Niciunul. Probleme nu-și fac,
O muzică zboară-n magie
Și nu sunt momente de trac.
Eroii își scriu acțiunea,
Chiar viața-i și spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânșii: la bine, la greu.
Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăiește e zeu.
Finalu-i nicicând regăsirea
Nici moartea... Vor ști într-o zi
Și rolul își poartă menirea
În lume: e darul de-a fi...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre schimbare sau poezii despre poezie
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre rai