Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carte

Ce putem face în fața morții?... Putem simți mai întâi dorința de a mai trăi, de-a ne revolta, de-a lupta cu toată forța de care suntem capabili, până ce obosim. Apoi, după ce am obosit, începe să ne încerce îndoiala. Oare chiar aici și acum este sfârșitul? ne întrebăm, deși știm cu siguranță că așa este și tot trupul nostru și ce este dincolo de el ne spune acest lucru. Însă ne îndoim pentru că altceva nu ne-a mai rămas, decât acea brumă de speranță că totul e un vis urât.

în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Hoodoo Creek" de Eugen Ovidiu Chirovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.99- 16.99 lei.

Citate similare

Descartes

Mustrarea de cuget este un soi de tristețe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranță că ceea ce facem este rău, ne-am abține de la a face acest lucru, pentru că voința aspiră numai spre lucruri care au măcar aparența sunt bune. Iar dacă am fi siguri ceea ce am și făcut este rău, am simți căință, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu și a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simți. O putem de altfel preveni prin aceleași mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Richard Bach

Un suflet pereche este cineva care are încuietori potrivite cheilor tale și chei ce se potrivesc încuietorilor tale. Atunci când ne simțim îndeajuns de siguri încât deschidem încuietorile, sufletele noastre autentice pășesc în față și putem fi întru totul și cu toată onestitatea cine suntem; putem fi iubiți pentru ce suntem și nu pentru ceea ce pretindem că suntem. Fiecare dintre cei doi scoate la iveală cea mai bună parte a celuilalt. Indiferent ce alt lucru merge prost în jurul nostru, cu acea persoană ne simțim în siguranță în propriul nostru paradis.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Indrumar pentru Mesia - Invataturi pentru suflete avansate - Cartea pierduta din Iluzii" de Richard Bach este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.18- 9.99 lei.

Suntem ancorați în realitate și totuși ne place sărim în necunoscut, în iluzie, în subconștientul nostru plin de simetrii superioare realității. Vrem fim ce nu putem, fim altceva, să ne rupem de tot și de toate, dar nu putem, imediat ce gustăm un pic din absolut, realitatea ne doboară ca un croșeu bine pus în bărbie, ne aruncă în hăul ordinarului, comunului, amintindu-ne că nu putem fi în acea metastază, în acea unire cu totul. Poate este imposibil, poate așa am fost creați și ăsta este rolul nostru de a încerca la nesfârșit fără a putea depăși limita, poate că nu este imposibil, dar încă nu suntem pregătiți pentru o gură de apă așa de mare încât ne-am îneca cu atâtea răspunsuri, cu atâtea adevăruri pe care nu le-am crede posibile.


Adăugat de Ștefan EparuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sergiu Celibidache

În unitatea generatoare multitudinea dispare. Putem avea de-a face numai cu acest "unu" pentru că și noi înșine suntem "unu". Când ne confruntăm cu o multitudine existentă nu putem să începem nimic cu ea. Pentru a ne-o însuși trebuie ca mai întâi să devină "unu". Și ne-o însușim pentru a deveni liberi pentru următoarea însușire. Onepointedness este capacitatea spiritului de a cuprinde tot.

în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
infern (vezi și iad)
Infernul este birocrația absolută, funcționarul morții cu priviri goale care semnează o hârtie prin care mama ta este ucisă așa cum arunci la gunoi o boarfă inutilă. Nu este locul în care mori de foame, este locul care te face să salivezi de bucurie pentru un cartof sau o coajă de pâine neagră; foamea îți devorează sufletul, nu trupul.

definiție de în Labyrinth.com
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acest concept despre reîncărnare este cel mai bine vândut de spiritualitate, pentru că vinde o speranță de mai bine. Totul se schimbă în Aici. Dar Aici-ul se schimbă? Plecăm de aici, mergem undeva, nu suntem tot în Aici? Ca ce exiști tu Acum?! Așa uităm cel mai minunat moment: A FI, momentul de Acum, Aici...

în Reîncarnare vs Prezență, YouTube
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu este întâmplător și totul este întâmplător. Nu uita: oamenii taie cărțile. Asta este întâmplător, pentru că Dumnezeu ne-a dat liberul-arbitru; doar , după ce ai tăiat cărțile, nimic nu mai este întâmplător.

în Labyrinth.com
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sergiu Celibidache

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleași condiții îi e dată aceeași trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesnește asemenea trăiri. A înțeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare și tot ce se poate afla în ea. Chiar și tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naște o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuși. Se produce o egalizare, la nivel emoțional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până și în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forță propriu-zisă ce se înnoiește și se pune în mișcare pe sine, cea care îl lasă zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar așa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai bun lucru pe care un scriitor îl poate face pentru țara lui este să scrie bine.

în revista Revista de suspans, interviu (1 octombrie 2012)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgiana Ciubotaru Pîntea

Țara care ne-a rămas!

O țară-i definita de fiecare-n parte
Prin modul de-a gândi, de modul de-a trăi!
O țara sunt chiar eu sau tu, dușman sau frate
Țara-mi este fapta și felul de-a grăi!

..............................................

Aici ne sunt strămoșii ce și-au jertfit trăirea,
Cum îi răsplătim? Le dezbinam unirea?!
..............................................

Țara care ne-a rămas!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Liiceanu

Cel mai greu lucru, când te apropii de un cuvânt, este să-l dezbraci de hainele de sens pe care cu o cochetărie inepuizabilă, el le-a multiplicat de-a lungul istoriei și folosirii sale... Cuvintele nu se lasă ușor dezbrăcate. Le-am întâlnit de prea multe ori așa cum le folosim noi, purtând adică hainele ultimului lor sens... De-abia atunci când facem istoria costumației lor, putem spune că știm limba, putem spune că înțelegem ființa cuvântului în toată amploarea și frumusețea ei. Mai mult, de-abia atunci începem gândim în limba aceea.

în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Itinerariile unei vieti: E.M. Cioran / Apocalipsa dupa Cioran" de Gabriel Liiceanu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -45.28- 11.99 lei.
Seneca

După cum o existență de nouă luni petrecute în pântecele mamei ne pregătește nu pentru ea însăși, ci pentru o existență ulterioară, într-o lume căreia îi suntem încredințați de îndată ce suntem capabili să respirăm și să supraviețuim independenți, tot așa și intervalul dintre pruncie și bătrânețe ne este dat ca o pregătire pentru viața "de dincolo". Ne îndreptăm spre o nouă naștere și spre circumstanțe cu totul diferite de ceea ce experimentăm azi. Ziua de care te temi cel mai mult și pe care o numești "ceasul din urmă" nu este altceva decât ziua de naștere pentru eternitate.

citat celebru din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Four Tragedies and Octavia" de Seneca este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -68.00- 26.99 lei.

Nu-ți lăsa mintea conducă. Folosește-ți corpul; nu gândi prea mult. Așa încep războaiele, cu oameni care gândesc prea mult. Viața este dans și dansul este viață - același lucru. Iar noi dansăm până obosim și când suntem obosiți nu putem face războaie.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joey: Probabil că nu vrei auzi asta acum și sunt sigură că nu vrei s-o auzi de la mine, dar trebuie vorbești cu ea.
Pacey: Nu, nu acum. Nici măcar nu aș putea o privesc.
Joey: Trebuie, Pacey. Trebuie asculți ce are de spus.
Pacey: De ce? Care ar fi diferența, ah? Indiferent de ce spune, sfârșitul este același. S-a culcat cu altcineva.
Joey: Crezi că ce a făcut ea este mai dureros doar pentru că voi doi erați împreună? Nu este așa. Nu este nicio diferență, Pacey. Adică... are doar 16 ani la fel ca și tine. Vorbim de parcă am ști ce se întâmplă, dar nu este așa. Habar n-avem. Suntem foarte tineri și o greșim foarte mult! O să ne tot răzgândim și uneori o avem sentimente diferite. Și singurul lucru pe care ni-l putem oferi unul altuia este iertarea. Iar eu nu am putut face asta. Sau am făcut-o prea târziu. Nu permite fii într-atât de furios încât să nu o mai iubești pentru că într-o bună zi o te trezești din acea stare și persoana pe care o iubești nu o să mai fie lângă tine.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În România se moare de prostie

În România prea ușor se moare
În România se moare în spitale
E așa de trist și totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane și tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia și hoția
E un tandem ce poți -l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniți cu toți în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaște doar prin noi

Veniți strigăm într-un glas
Chiar dacă țara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a țării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certați, se știe
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai întâi, încercați -l simțiți pe Dumnezeu cu toată energia voastră. Acest lucru este mai important decât orice altceva. Apoi, vedeți cum puteți ajutați umanitatea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre limite. Mersul pe sârmă

greu de crezut că de multe ori suntem încercați,
puși verificăm limitele dincolo de care sufletul nostru dispare?
și de fiecare dată ne regăsim în oglindă. întregi.
viața e ca mersul pe sârmă. obositoare și incitantă.

relaționare. aparent e doar un cuvânt
în spatele căruia se ascund munți întregi de trăiri.
plăcute sau mai puțin plăcute
dar care povestesc despre noi și reacțiile noastre

credință. este modul nostru de a ne închipui că putem
că suntem, trăim, iubim, că știm
chiar dacă de cele mai multe ori realizăm
adevăratul Dumnezeu e chiar miracolul ascuns în noi

iubire. primăvara este un mod de a iubi
iar iubirea este un mod de împrimăvărare continuă
știm că nu suntem eterni, dar prin iubire chiar putem deveni
însămânțându-ne părți din suflet în sufletul, în cugetul și-n amintirile altora

omul nu are limite. este nelimitat. este atât de imens
încât în mintea și-n sufletul său încape Dumnezeu și tot universul
poți îi iei tot, dar atâta timp cât respiră
constați că nu i-ai luat nimic...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorințe

Dincolo de toate, este dorința de a fi singur,
Deși cerul se întunecă de numărul scrisorilor-invitație,
Deși urmăm procedurile indicate – chiar și pentru sex,
Deși familia este fotografiată sub emblema companiei,
Dincolo de toate, este dorința de a fi singur.

Sub toate acestea, domină dorința de uitare:
Ȋn ciuda presiunilor insinuante ale calendarului,
A asigurarii pe viață, a pastilelor pentru fertilitate luate zilnic,
A aversiunii pe care privirea o are în vecinătatea morții ---
Sub toate acestea, domină dorința de uitare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Collected Poems Paperback" de Philip Larkin este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Calea

Te trezești în fiecare dimineață, și chiar acolo, în momentul dinainte de a deschide ochii și a ți se porni mintea, este pace și liniște. E acea moțăială plăcută, o stare pe muchia dintre vis și realitate.

Unii ar putea numi-o lene, dar e ceva mai mult de atât - o stare de o potență incredibilă; o stare în care totul pare realizabil, în care greșelile sunt doar reușite deghizate. Poate că de asta ne place atât de mult stăm acolo - e cald și bine, ca în brațele bunicii sau ale mamei, genul acela de invincibilitate și vulnerabilitate deopotrivă.

Cum ar fi oare ca totul să ia naștere din acea stare? Să luăm decizii și să creăm din acea stare. Cum ar fi?

Știm amândoi însă, oricât ne-am strădui, nu o putem convinge rămână - ca o persoană iubită pe care ai rănit-o, și căreia orice i-ai spune, tot nu te va ierta.

Pe măsură ce mintea se trezește la viață, această stare începe să dispară. Cu primul gând apare prima dorință. Ceva ne acaparează încetul cu încetul lumea - un fel de nemulțumire, o încordare ce ne menține într-un antrenament continuu, dar care în loc de mușchi, ne dezvoltă mai degrabă confuzia, neliniștea și neîncrederea în propriile forțe.

Ne ridicăm din pat, și înainte de a ne așeza tălpile pe pământ, ne amintim brusc de toate planurile pentru ziua respectivă. O mulțime de obiective, principale și secundare, oameni de întâlnit și lucruri de pus la punct, toate încep să ne bâzâie din ce în ce mai zgomotos în minte, ca albinele unei colonii ce se trezește la viață. Din acel punct, deși fizic ne-am trezit, ne prelungim în continuare somnul. Doar ăsta nu e un somn obișnuit, nu e deloc ca locul din care am venit. În somnul ăsta durerea pare să ne ajungă până la oase, care ne dor; ne trecem mâinile prin foc, în joacă, dar focul de data aceasta nu ne mai iartă. În somnul ăsta singurătatea nu mai e deloc melancolică, poetică și dulce, ci mai degrabă ne-nfioară; parcă nici iubirea nu mai e așa ușoară, ne uităm în jur și aflăm că în acest somn putem răni cu "iubirea" noastră. Mergem pe stradă, iar în vitrinele librăriilor vedem cărți întregi despre această "iubire". Manuale groase de instrucțiuni - ce să faci, ce să nu faci, cum -l atragi pe cel pe care-l placi.

Ah, ce iubire complicată; cine ar fi crezut mierea poate fi amară?

Nu înțelegi nimic din toate astea și sincer, nu te pot învinovăți. Ce te-nfioară însă și mai tare, este că îți dai seama poți trăi așa o viață-ntreagă - mulți din jurul tău încă o fac. Pentru nimeni nu e dispus -i ia locul altcuiva în poveste, toți sunt prea ocupați își rezolve propria dilemă. Aceeași dilemă, de fapt: Unde este iubirea? Nu "iubirea", ci Iubirea.

Unde este simțul acela al siguranței dincolo de siguranță, al zborului neîntrerupt, al dansului în care știi deja muzica și pașii? De ce nu este aici?

Ce rost mai are viața, dacă nu poți cânta chiar dacă nu ai voce?

Îți cauți calea, și e frustrant pentru o vreme. Devine cu atât mai dificil cu cât acel zumzet neîntrerupt, care pălăvrăgește constant despre câte ai de făcut, îți stă de atâta vreme alături, încât ai ajuns îl consideri o parte din tine. Simți că în această căutare nu te poți încrede decât în tine, iar când te încrezi în altcineva, o faci tot pentru că tu ai acceptat acea persoană și acele cuvinte pentru a-ți fi lumină. Nu mă asculta pe mine, nu sunt aici să te învăț nimic - oricât de mult mi-aș dori, nu ți-aș putea oferi nimic din ce nu ai deja. Tot ce pot face e să mă bucur alături de tine, sufăr alături de tine, te țin de mână în timp ce trecem împreună prin tunelul întunecat și rece al propriei suferințe.

Lumina soarelui nu apare decât atunci când tunelul se sfârșește, până atunci trăiește orbește. Însă nu viteza te ajută aici, ci repausul; nu dorința din a ieși, de a scăpa, ci renunțarea la a mai încerca. Atât timp cât vei căuta concluzia celor ce te-nconjoară, vei rata toată această frumusețe, privită de pe fereastra unui tren fără destinație - un tren ce se poate opri, dar asta doar ca pornească din nou la drum cu și mai mult avânt.

Sari nebunește în acest tren al lipsei de identitate și fii în sfârșit tu, cel dincolo de nume și de țel. Fă asta și-ți promit vei regăsi, fară vrei sau știi, lumina soarelui. Abia atunci poate începe cu adevărat călătoria vieții tale - cea la care ai visat în tot acest timp; cea care-ți va potoli setea de întregire și-ți va aprinde artificii în privire.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Golden

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioși în fața ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răcește și nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puțin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.

în Memoriile unei gheișe
Adăugat de CrinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce nu ne putem gâdila singuri? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!