Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marzena Mackojc

Teleportare

S-au scris deja atâtea despre sfârșitul lumii,
că mintea nu le mai poate cuprinde.
Cum ai putea să-l întâlnești?
Închis în catedrală, în mijlocul falșilor credincioși?
Cu cei apropiați, în casă, la masă?
Pe balcon, bând vin scump?
E original.
Nicăieri și oriunde.
Singur, într-o gaură neagră.
Aha, se pare că te-ai ascuns în fața lui Dumnezeu.
Te salut.
Din păcate.
O teleportare bruscă într-un loc mai bun.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză, spaniolă și poloneză.

Citate similare

Se pare că Universul, așa cum îl cunoaștem, se află în faza de maturitate. Ar fi deci cazul -i vină mintea la cap și să-și îndemne mesagerii atragă atenția supușilor pământeni s-o lase mai moale cu sfârșitul Lumii. Eventual să le explice s-ar putea sfârși nu Lumea, ci mămăliga de pe masă și benzina din rezervoare, lemnele de foc și apa din fântâni, dacă vor continua risipească într-o frenzie avutul ce li s-a dat. Dar dacă omul e singur pe lume și n-are cine să-l tragă de mânecă?

(14 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin mijlocul orașului Dumnezeu

Prin mijlocul orașului Dumnezeu trece făcându-mi cu mâna
simt cu inima salutul divin cu sufletul meu cu viața mea
îi rămân dator de fiecare dată cu unica mea viață
Dumnezeu îmi face cu mâna divină cu sufletul Său
luminează orașul și viața trăită devine trecut.

Dumnezeu se vede-n mijlocul orașului în arborii verzi
în zâmbetul copiilor inocenți în florile multe
se vede-n privirile celor îndrăgostiți în ochii lor
se oglindește lumina trecerii prin lume
tristeți și bucurii se pierd în clipele duse.

Dumnezeu trece mereu pe strada mea
pe lângă casa mea trece mereu Dumnezeu
o singură dată a bătut și nu i-am deschis poarta
câinii L-au lătrat și s-au dat la el ca la străin
Dumnezeu nu s-a speriat dar s-a-ntristat încă puțin
creaturi gonindu-și Creatorul a mai văzut în viața Sa
dar Creator ținut la poartă și gonit de câini nu.

De atunci Dumnezeu trece mereu pe strada mea
așteptând -L chem în curtea mea leg câinii
-L invit în casă la o cană de vorbă stăm
punem lumea și țara la cale la o cană cu vin
atât după necesitățile trupului după cum stă scris în Scripturi
povestim despre tot despre toate până târziu
ne culcăm triști într-o lume păgână
și să ne trezim într-o lume mai dreaptă mai bună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ți-am evitat orizontul dornic de evenimente
ș-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naști o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o noapte neagră, pe o masă de marmură neagră, numai Dumnezeu vede furnica neagr㠖 adevăr, oricât de ascuns...

aforism de din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cornelia Georgescu

Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit crezi ar putea fi rău. N-ai vrut fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cei ce vin sau pleacă

zorile s-au schimbat
după amiază
nu am știut
priveam pe geam
pe ram
un stol de gânduri răvășite
mă risipeam aleatoriu într-o lume străină
uneori mă întorceam
unde...
nicăieri...
în suflet pătrundea încet întunericul lumii
era atât de rece în camera aceea
un singur gând aici
de straniu giulgiu acoperit
de albe flori de crin
pentru cei ce vin sau poate pleacă de aici

poezie de din Pentru cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea – și deja suntem trei.
Luna nu știe cum bea,
Iar umbra mea nu poate decât -mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie țină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez – umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea și vinul

Într-o discuție recentă cu vecinul
Un tip vârstnic destul de înțelept,
Îl întrebam, cum ne domină vinul?
Si mi-a schițat traseul lui ca efect.

De omul bea vin, la primul pahar,
Mintea îl îndeamnă să se oprească,
Si-i spune dânsul nu are habar,
Ce poate în curând pătimească.

Când omul încă își mai face plinul
Neștiind astfel se joacă cu focul,
Spunem că mintea se ceartă cu vinul,
Care, o împinge dorind -i ia locul.

De la al treilea pahar cu vin, în sus,
Loc, mintea la om deja nu mai are,
Vinul de acum are cuvântul de spus
Si nu-l deosebești pe om între fiare.

Când lui Diogene, un pahar i s-a dat,
A răsturnat vinul fără -i fie rușine.
Înțeleptul apoi, zâmbind, s-a explicat:
Astfel, nu mă va răsturna el pe mine.

A zis vecinul că și otravă e băutura,
I-am acordat, desigur, totală dreptate,
Despre cele naturale îi era învățătura
Însă, cum or fi oare cele falsificate?

poezie de (27 decembrie 2007)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua lui Eminescu

Salut pe cel ce vrea sa invinga,
Pe cel ce e in stare ca sa-si stinga
Jaratecul din inima-i aprinsa,
Dat de-o iubire oarecare, stinsa.

Salut pe cel ce lupta cu destinul,
Punandu-si mai prejos de viata chinul,
Ce lupta pentru-a lumii libertate
Avand un scop din cinste si dreptate.

Salut pe cel ce stie sa traiasca,
Sa creada mult in oameni, sa trudeasca.
Pe mine ma salut desi nu stiu
Cum as putea, acela eu sa fiu...

poezie de
Adăugat de Ștefan NuțăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Câteodată și Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

liniștea scrijelește adânc

s-ar putea spune cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
țină timpul în loc

eu voi privi din tăișul unei lacrimi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tratat despre... vin

Vin la vin și se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau și beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin și iară...

Vin la birt și vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde și vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeași nană
Dar nu-l vinde socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de (2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nicicând...

Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe -i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.

Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.

Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..

Din câte-ar fi vrut cândva -mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...

E greu pentru el s-accepte sentința:
mai poate ceva îndrepte
pe patul în care doar suferința
vrea, răbdătoare, s-aștepte?

Și totuși, el poate acum -nțeleagă
din viața-i aproape trecută
de care, târziu și tăcut se dezleagă:
nicicând viața nu e pierdută!

poezie de din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 20 martie 2018.
Distribuie
Liliya Gazizova

Era frumos

Să citești versuri la masă
Sau oriunde în atelierul artistului.
Cel mai important lucru, pentru a ajunge
La gradul corespunzător.

Cu o cană de vin în mână,
Așa e mai elegant,
Cu capul ridicat trufaș
te concentrezi cu o privire dirijată
Deasupra a tot și a tuturor,
Să citești vesel-amar
Despre o dragoste nefericită,
Despre viața ta
Care chiar în acest moment
Pare a fi o jucărie
În mâinile mulțimii.

Să prinzi privirile uimite
Ale artiștilor și poeților pe jumătate beți
Și fii cea mai trează dintre cei treji,
Să râzi ascultând bancuri proaste
Și tot timpul aștepți un singur lucru –
Înțelegere.

poezie de din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dr. Jackson: Deci, ce vom vedea, mai exact, când va începe această eclipsă? Adică, este neagră, și este o gaură...
Colonelul O'Neill: Păi, ar putea fi o gaură neagră.
Dr. Jackson: OK. Dă-mi voie reformulez...

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Diana Teodorescu, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fața neputinței

Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, mi te am în faptă!

Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...

Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"

Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.

Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
se întâmple astfel, pleci din visul meu,
Să știu tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.

E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!

Păcat că nu e nimeni, care mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă iubești fără poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.

Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru știu ce am în dar -ți dăruiesc!
N-aș vrea -mi irosesc, zadarnic nemurirea.

poezie de din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)

în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea

și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare

deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Eliade

Nu-i poți găsi nicio scuză. Ți se pare, chiar, Emil Cioran le-a scris și le-a publicat numai ca să se izoleze până la absurd, devină impenetrabil în singurătatea lui, descurajeze chiar pe cei mai apropiați prieteni. Un om atinge, într-adevăr, singurătatea absolută, când nu mai poate fi apărat.

în Fragmentarium
Adăugat de holy graalSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Satul fără umbre

S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;

Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
le sărute trupurile de vânt!

S-au surpat amintirile vii
Încotro mergi nu mai știi;

Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!

S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;

Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!

N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;

Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții -i înțeleagă)!

S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;

Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!

... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;

Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar dragostea nu face casă bună cu marinăria, ascultați-mă pe mine, știu ce spun, nu vorbesc din cărți, ci din experiență, am văzut destui supărați din dragoste care au vrut să se arunce din vârful catargului fiindcă Penelopele de-acasă nu au mai avut răbdare și s-au plictisit stea, vorba vine, în fața războiului de țesut. Femeia e femeie, așa după cum bărbatul e bărbat – luați banalitatea asta așa, de-a dreptul, exact cum o livrez, dacă o veți desface foaie cu foaie, așa cum faceți cu o ceapă, veți pricepe imediat ideea –, nimeni nu poate sta singur cuc mai multă vreme, legea firii începe să se zvârcolească precum un șarpe în stomacul tău. Despre singurătate s-au spus multe, de-a lungul timpului, fiecare deștept a avut ceva de spus și de scris. Eu spun doar atât – singurătatea te tâmpește.

în Haifa și surâsul Iwonei (27 august 2018)
Adăugat de crislisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în ferestrele unui avion se găsește o mică gaură? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!