Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut, deși nu l-a mai văzut niciodată.
Liviu Rebreanu în Adam și Eva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Liviu Rebreanu despre viață
- citate despre verde
- citate despre ochi verzi
- citate despre ochi
- citate despre lumină
- citate de Liviu Rebreanu despre lumină
- citate despre indiferență
Citate similare
Rondelul unui ins fidel
A fost mereu un ins fidel
Și niciodată n-a-nșelat,
În viața lui a fost model
Și pentru alții de urmat.
Consoarta tot i-a reproșat
Că l-a văzut făr' de inel,
Deși era un ins fidel
Și niciodată n-a-nșelat.
Și i-a mai zis când l-a certat
Că n-are "verzi"' în portofel;
E supărată c-a gafat,
Dar mulțumită-i întrun fel
Că insul... e cățel fidel.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre supărare, poezii despre soție, poezii despre fidelitate, poezii despre câini sau poezii despre ceartă
Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunți din orașul lor, la care Celine era invitată ca domnișoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniță și cu ochii îmbujorați, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit și cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat și a rugat-o să se așeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoționată, că acceptă bucuroasă să fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viață, atunci și acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă și proaspătă ca o briză.
Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre nuntă, citate despre trecut, citate despre rochii, citate despre păr, citate despre perle, citate despre oraș sau citate despre onoare
Iona și kikayonul
Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona și-a spus tăios profeția
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeția lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalți copii, care nu știau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Și n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat și umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul și l-a certat!
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre salvare
Portretul
Mama nu l-a iertat niciodată pe tata
pentru faptul că s-a sinucis,
mai ales în momentul acela îngrozitor când nu trebuia
și că a făcut-o într-un spațiu public,
în primăvara când eu trebuia să mă nasc.
I-a îngropat numele
într-un sertar secret al ființei ei
și nu i-a mai dat voie să existe,
deși eu îl mai auzeam uneori bocănind.
Când am coborât de la mansardă
în mână cu portretul pastelat
al acelui străin cu buze pline
și cu mustață de muschetar,
cu ochi castanii și adânci,
ea l-a rupt bucățele
fără să-mi spună o singură vorbă
și m-a plesnit cu toată puterea.
Chiar acum, la vârsta de șaizeci și patru de ani,
îmi mai simt obrajii
arzând.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre tată, poezii despre secrete, poezii despre primăvară, poezii despre portrete, poezii despre ochi căprui, poezii despre naștere sau poezii despre mustață
La crama... (parodie după Mihai Eminescu (La steaua) și Păstorel (Și astăzi))
La crama de la răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că-un ceas întreg i-a trebuit
Bețivului să-ajungă.
Un vin cum nu s-a mai văzut
Luci vederii lui,
Cu poftă mare l-a băut,
Cum nu-i e dat oricui.
Iar vinul minunat, plăcut,
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-a văzut,
Azi l-a văzut, și nu e.
Plecă de-aici satisfăcut;
Pierdut în noapte-adâncă,
Aroma vinului băut
Îl urmărește încă...
parodie de George Budoi, după Mihai Eminescu, La steaua; Păstorel, Și astăzi (20 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre prezent, poezii despre stele, poezii despre poftă, poezii despre cramă, poezii despre ceas, poezii despre alcoolism, poezii despre Păstorel Teodoreanu sau poezii despre Mihail
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dorințe
După ce a cunoscut-o, s-a recunoscut mai bine pe el însuși. La fel și ea, după ce l-a cunoscut, s-a recunoscut pe ea însăși altfel decât crezuse până atunci că este.
citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consultație
L-a ciocănit, l-a ascultat
Și un concediu-apoi i-a dat,
Deși nu prea avea nimic.
El ce avea, avea... în plic.
epigramă de Liviu Popescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grivei
Azi Grivei e mânios
N-are nici un os de ros,
Căci stăpâna lui cea rea,
L-a prins când din vecini fura.
A furat vreo două ouă,
Pui și curci, parcă, vreo nouă,
Și deci când l-a dovedit
Stăpâna l-a pedepsit.
Se gândește, se sucește...
La nimic nu-i folosește...
Apoi strigă-n gura mare
Și-și cere smerit iertare.
Dar stăpâna-i supărată,
N-o să-l ierte niciodată,
Dacă fapta lui cea rea
Cumva, s-ar mai repeta.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vecini, poezii despre smerenie sau poezii despre gură
Un tânăr educat în casa lui Platon, reântors la părinți, când l-a văzut pe tatăl său urlând, a zis: "Nu am văzut niciodată acest lucre î casa lui Platon". Nu mă îndoiesc că l-a copiat mai repede pe tatăl său decât pe Platon.
Seneca în (Despre mânie)
Adăugat de Florin Mercaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe sau citate despre Platon
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu
însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit
într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
să se spânzure
dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său
însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu
i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
că nicio femeie nu mă vrea
iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât să te iubească pe tine
însă
dacă tot veni vorba
tu poți
uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul mă ocup eu
iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut
dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el
a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață
iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure
văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte
atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
că mă sperii
iar el a plâns și i-a zis
iartă-mă
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
să te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
să te pot sluji cât mai bine
însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns
și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă
nu după mult timp
un tânăr din sat a venit să ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată
și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea
văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul să ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva
du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
să mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei
și dusă a fost
peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors
însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul să mă uit în ochii tăi
iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume
dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate că niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre iubire, poezii despre bărbați, poezii despre urâțenie, poezii despre tinerețe, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ambiția
Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
și poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,
fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce și l-a promis.
Când alte forme nu-s de atins ținta
și-n tine sălăsluiește ambiția
de n-o mai poți opri
fără să-i vezi rodul.
Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
și pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.
Dă semne că pragul poate fi atins
și trecut mai departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre sprâncene, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre ambiție
Nebunul
Nebunul strigă cu durere la dracul cel încornorat,
să scoată coasta din muiere, că pe el l-a terminat.
l-a făcut din om neom, noaptea nu mai are somn.
O ia pe câmp ca tăunul. De Paști zice că-i Crăciunul.
Dracul nu l-a ascultat, muierii, coasta i-a lăsat.
Nebunul s-a supărat și în lac s-a aruncat.
Pe nebun l-a scos din lac, dar nu și costa de drac.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre femei, poezii despre draci, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre durere sau poezii despre Crăciun
Fiul lunii
Pielea lui cu solzi regresand
Si bucatile de gheata ce-i alearga prin sange
Murmura povestea celui ce este
Mai mult decat zeu,
Mai putin decat om.
Muma lui, tarana sufocata
L-a invatat inutilitatea caldurii si
Fecunditatea eficientei.
L-a trimis apoi sa vaneze oameni.
Caci hrana lui: lumina din ziua I-a
Pentru ochiul crunt;
Suferinta fratilor pentru frigul flamand
Ce salasluieste in haurile fiintei sale.
Cimitire de oameni va gramadi la un loc
Si mistuit de dorul genetic va urca
Spre ma-sa.
poezie de Andu Tugui
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genetică
Gretchen iar a trebuit să stea și să se odihnească. Deodată, în fața ei, pe zăpadă, a zărit un cioroi. Cioroiul s-a uitat la ea, a dat din cap și a spus: "Crrr! Crrr! Bună ziua! Bună ziua!" Mai bine nu putea să vorbească, dar era prietenos și a întrebat-o pe fetiță încotro a pornit așa, singură. Cuvântul "singură" Gretchen l-a înțeles foarte bine și a priceput ce înseamnă asta. Îi povesti cioroiului toată viața ei și tot ce pățise și-l întrebă dacă nu l-a văzut pe Karl.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre vorbire, citate de Hans Christian Andersen despre viață, citate despre fete, citate de Hans Christian Andersen despre fete, citate despre cuvinte sau citate de Hans Christian Andersen despre cuvinte
Gimi, cățelușul meu
Gimi, cățelușul meu
A plecat hai-hui pe stradă.
S-a întâlnit cu un zmeu
Și repede s-au luat la sfadă.
Zmeul cel nemernic,
De cum l-a văzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bătut.
Când zmeul îl întreba
Ce caută pe stradă,
Gimi-i răspundea
Că lumea vrea s-o vadă.
- Cum să mergi tu, măi potaie,
Alăturea de mine?
Tu ești un cățel de paie.
Nu ești deloc un câine.
Gimi-atunci s-a supărat
Și l-a mușcat rău.
Zmeului i-a arătat
Că poate fi și dulău.
poezie de Dumiitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 153
O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torța lângă el;
Și focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Și-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Și-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Și-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torță, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simțind cumva că sufăr pe nedrept.
Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre schimbare, poezii despre foc sau poezii despre boală
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim
Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraș ei au căutat
Și pe toți au întrebat
"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Și lui să ne închinăm"
Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Și în taină i-a întrebat
Zicând: "Mergeți de aflați
Și venind mă înștiințați
Să merg să mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu"
Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.
Cu daruri s-au închinat
Și cu toți s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.
Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Și-n Viflaem a intrat
Pe toți pruncii i-a tăiat
De la doi ani mai în jos,
Să-l taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre nori sau poezii despre creștinism
Rădăcinile iubirii
Ochii mei au mângâiat lumina
și au luminat întunericul,
dar nu au înțeles niciodată iubirea...
Rădăcinile mele au înflorit în lacuri înghețate
și s-au ofilit pe drumuri cu noroi...
Dar nu au înțeles niciodată iubirea.
Petalele mele s-au înălțat
printre cele mai strălucitoare stele
și au căzut secerate de cele mai noroioase cuvinte.
Dar nici acum nu au înțeles...
Că iubirea e lumina vieții
... și întunericul ei!
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (noiembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre superlative, poezii despre gheață sau poezii despre flori
Reversul situației
Atât de mult ea l-a iubit
Că-n fața lui s-a dezgolit
Și-atunci când l-a îmbolnăvit
Și de amor l-a... lecuit!
epigramă de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre iubire, citate de Mihai Enachi despre iubire sau epigrame despre boală