Stampă de primăvară
E un ajun de Paște, cu mierle în copaci
când stăruie în casă miros de cozonaci
Tu zugrăvești cu ceară încondeiate ouă
în flori și arabescuri ce strălucesc de rouă
În roșu, mov și galben, în verde crud de ierbi
ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi
Un crâng de iasomie în păr ți s-a-mpletit
în calendar scrii iarăși câte-un verset sfințit
Era un timp de slavă, aprilie vestea
arhanghelii dreptății cum saltă iar în șa
Te văd din nou în stampa copilăriei mele
un pescăruș pe pânza străvechii caravele
La streșini se-nfiripă un cuib de rândunici
zorelele pe garduri cu mâna le ridici
Copii desculți ai străzii aleargă înspre denii
pe cerul mahalalei trec nori de mirodenii
Și tu frămânți aluatul, tot somnul ți s-a dus
ne spui din nou povestea cămășii lui Iisus
Oh, cât ești de frumoasă, ce palide ninsori
îți joacă-n ochi ca focul albastru pe comori!
Au înflorit salcâmii și vișinii din nou
tălăzuiește marea sub coaja unui ou
Cât de înaltă-i bolta în noaptea de Prier
oprește clipa, Doamne, numai atât Îți cer
În casa noastră scundă, când totul renăștea
minunea vieții mele, rămâi pe veci așa
Și să-mi apari de-a pururi precum te văd acum
într-un ajun de Paște, prin clopote de fum...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vișine
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
Citate similare
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre foc, poezii despre dimineață, poezii despre visare, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Antonimi
Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre sunet
- poezii despre roz
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nuferi
- poezii despre negru
E toamnă din nou în calendar
E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece și avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Și într-un vechi, micuț bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor și de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste și amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet și rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îți răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.
poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre câini, poezii despre zgârcenie, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre singurătate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mărite Sargatanas
Te văd iarăși la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îți fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie și al meu nume,
Rostit de marii zei.
Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârnește vântul
Și plouă cu sânge,
Se lasă și ceața
Mărite Sargatanas
Iar într-un colț de pod
Un pui de demon plânge.
Din nou vreau sa îți spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteți doar fum
Un fum de-un roșu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca și un vis.
Iar toți ce îți slujeau
Mărite Sargatanas
Ținând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ți ajutor
În marea ta prigoană.
poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre poduri, poezii despre plâns sau poezii despre plumb
Farmecul nopții
Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.
Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.
Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.
Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.
Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre stele, poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre imaginație sau poezii despre greșeli
Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.
citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune
Tăcerea Mielului
E Paștele în case de creștini
Iisus Cristos lipsește din mai toate
Ținut la uși, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine și de un intestin...
E Paștele și Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănțuită de păcat
El stă la ușa ta și lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?
E un nou Paște, câți îi știu valoarea?!
Atâția miei uciși privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câți i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?
E înc-un Paște pentru îmbuibare
Bătrâni uitați de lume lăcrimează
Copii abandonați stau triști și nu cutează
Să-și salte ochii din pământul fără soare
E Paște, plouă Cerul lacrimi mari, amare...
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre valoare, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători sau poezii despre ploaie
Pandantive sufletești...
Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin și-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheați de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopți târzii pe daluri și câmpii
și în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.
Iubite! Hai, aprinde-mi o țigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poți și știi că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roșu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.
Iubite, mai strânge-mă în brațele tale ocrotitoare,
așa cum numai tu și iedera știe s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiți în patul fericirii,
ca doi copii cuminți, aleși de soartă,
uitați de lumea frământată de neputinți,
uitați de griji, sub stele fără plată.
Iubite! Hai, să culegem iarăși menta fericirii,
să botezăm iubirea, cu esența ei fidelă, vie,
printre flori de câmp și murmur de izvoare,
desculți prin roua dezmierdărilor,
în fugă nebună de răul ielelor neiertătoare.
Iubite! Hai, să reaprindem focul iubirii noastre,
sugrumat dintr-o simplă prostie,
ca soarta Desdemonei.
Iubite, pandantiv sufletesc, mi-e dor de tine!
Și de păcatul nostru lumesc,
sfințit de iubire târzie.
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre vin, poezii despre trandafiri, poezii despre somn sau poezii despre sfinți
O, mamă
O, mamă, fără tine pământul e sărac
Și chipul meu e-n lacrimi, nu pot să mă prefac,
Iar casa ta e tristă, căci tu erai stăpâna
Și nu-mi răspunde nimeni când spun blând, "sărut mana".
Iar telefonul tace, deși mă uit la el,
Cât mi-aș dori acum să văd al tău apel
Și să aud din nou cuvintele divine:
"Ce mai faci dragul mamei, la tine-i totul bine?".
Și mă gândesc că poate e doar un vis urât
În care-un negru demon în iad m-a coborât
Și-aștept cu nerăbdare să mă trezesc din nou
Și plin de fericire să văd iar chipul tău.
Dar timpul trece, trece și tu nu mai apari
Ah, unde s-au dus oare ochii tăi buni și clari?
Știu că sunt morți și de-aia să vadă nu mai pot
Și am murit și eu, chiar dacă nu de tot.
poezie de Octavian Cocoș (6 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre telefon, poezii despre sărăcie sau poezii despre sărut
ÎNTR-UN AJUN DE PAȘTE AM FĂCUT UN DROB (Rubaiat)
Întru-un ajun de Paște am făcut un drob
Și m-am căznit cu el în muncă ca un rob,
Dar când am vrut să-l gust în ziua sărbătorii,
Am constatat că totul fost-a simplu scrob.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărbători, citate despre sclavie sau citate despre muncă
Schimbul de ieri
Când vezi stele pe cer cu coadă sau halou
Nu-i bine, ai mai pierdut din ce-a fost nou
Și când resimți genunchi că ai, nu se îndoaie
Ai devenit prevestitor de timp frumos, de ploaie.
Din sprinteneală, mișcări iuți, ești sacadat
Iar păr încet-încet mai pierzi, decolorat.
Când pielea-i tot mai multă, se-ncrețește
Și ochi mai pal, pâclit, nu strălucește.
Când ști s-asculți cu calm și vocea-i caldă
Și-ai timp de copii mari, ce alți copii îi scaldă,
Ești un cadran cu sferturi duse, arcul stors
Ce nu se-ntoarce; remontoru-i rupt sau scos...
Nici electronica n-ajută, nu e resetare,
E trecerea molcom-a zilei înspre înserare;
Când vis ia loc la neputințele de-o viață
Și-i tot permis... În fine-ai liniștea ce te răsfață!
Așa-mi văd eu, proorocul neștiut, bune și rele
Și toate-s semne ce cunosc... Dar nu sunt ale mele!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre mișcare
Flautele fricii
Sat de lemn, biserică de piatră
cum s-a dus copilăria mea
în cadența ploilor de toamnă
nicovala soarelui pleznea
Timp înalt și fără nici o grijă
nu știam ce vreau și cine sunt
flori de cositor topit pe plită
pocnitori de fosfor și pământ
Anii mei de glorie supremă
demiurg am fost, și nu credeam
ce n-aș da acum să-ntorc ocheanul
să mă văd din nou copil la geam
Să simt iar mirosul sărăciei
ca de rufă înflorată-n ger
să-l aud pe tata de cu noapte
cum se rade cu un ciob de cer
Te revăd la vremea de cireșe
te revăd în jilț de iarnă grea
rău erai, măicuță, îmbrăcată
ți-era teamă și de umbra ta
cum venea din cruciada foamei
cu o pâine cât un asfințit
iar la piept strângeai ca pe-o icoană
câte-un pui de câine rătăcit
Astăzi ce departe-s toate astea
răvășite ca de-un vast prăpăd
când mi-e dor de tine închid ochii
pe ecranul pleoapelor te văd
Parcă un fachir nebun îmi sună
flautele fricii la ferești -
sat de lemn, biserică de piatră
viață, viață cât mă pedepsești...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime, poezii despre tată sau poezii despre sat
M-arunc în mare...
Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.
Să vând visele, speranțele,
să-mi vând și frumusețile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
și demonii cu dezmățurile.
Din nou m-arunc în mare
și văd stânca rece și tare,
aș vrea din nou la înălțime,
dar nimeni nu mă ține.
Acum totul din nou mă doare,
și privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
și văd viața mea cum scade.
poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ochi, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Știe tot pământul
Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.
Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Știe tot pământul
Cât noi ne-am iubit.
Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăși parte.
Vreau să fiu o rază
Să îți ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce oprește timpul.
Vreau din nou iubirea,
A noastre inimi pure,
Vreau să-ți văd privirea,
Iubirea ta să-mi jure.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre inimă sau poezii despre copaci
Împărtășit Paște
Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.
Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.
Din tot ce mi-aș dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paște.
Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
Să mă simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.
Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.
Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.
Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.
Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.
Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' să demaște,
Să învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...
Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!
Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre învățătură sau poezii despre înfrângere
Despartire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.
Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?
Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.
Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.
Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.
Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tragedie, poezii despre sfârșit sau poezii despre planete
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
Se minte și se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie și sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut? Și cine mai știe calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăși, și-a pângărit amvonul
În trâmbițe tuna-va curând Armaghedonul
Și-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul! Nu disperați! E ora!
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înflorește lemnul pe care-a stat Iisus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenunchiați a rugă, smeriți-vă trufia
E Paștele! E noaptea când a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roșu, mov, albastru și coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtășit cu frunze sfințite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Hristos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiați pe brazda izvorului creștin
Arsura să vi-o stingeți la râul cristalin
E vreme pentru toate: și pentru milostenii
Și pentru liturghia acestei nopți de Denii
Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeți! Aleluia! Hristos a Înviat!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre cruce sau poezii despre Paște
Rânduri pentru Anul nou
Bine-ai venit, An nou!...
Bine-ai venit...
De când te-aștept aproape-am și albit...
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară...
Nu te grăbi să-mi intri pe furiș,
C-abia sosiși...
Noroc că te-așteptam deștept
Să te previu la timp, să fii atent,
Și-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept...
Și nu uita
Să-ți lași ciubotele afară,
Așa te vreau!...
Te vreau la trup curat... neprihănit...
Și tot așa la suflet și la minte -
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginți
Și-un blid de linte!...
Și-acum, că te-ndurași să-mi intri-n casă,
Poftim la masă...
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul și din pâinea mea,
Deschide-ți ochii bine, ca să-nveți
Povestea Coliviei cu sticleți...
Și-n urmă, dacă poți să te-ntregești
Cu sfinții din icoanele de pe pereți,
Te rog - de pe parchete si sofa -
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Și-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velințe oltenești.
Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoșești...
Iar pe măsuțele pătrate,
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăițe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!...
An nou...
Ai auzit ce-ți cer?...
Nu-ți cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat și pălmuit,
Deși n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol și de ger
Și te cinstesc așa cum se cuvine
Să fiu cinstit și eu - măcar de tine!...
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat -
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!...
Te-ntâmpin numai cu atât -
Ce mi-a rămas -
Un "Ah" în gât,
Și-un gest cu care te primesc
Ca pe-un "Specific românesc"!...
An nou!...
Fii nou de sus și până jos!...
Copil al nimănui și-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios...
Desfășură-te-ncet de pe mosor...
Încet... cât mai încet... și liniștit...
Și fii atent ca nu care cumva
Să ți se rupă firu-n casa mea!...
Bine-ai venit, An nou...
Bine-ai venit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre viscol, poezii despre trup și suflet sau poezii despre schimbare
Plouă-n vis de Paște
Plouă în grădină
Cu aripi și cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.
Plouă și cu rouă
Sub curcubeu întins
În coșul plin cu ouă
Și cozonaci de vis.
E visul meu de Paște
Cu muguri de lumină
În care se tot naște
Credința cea divină.
Plouă deci, cu vise
Și cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.
Plouă-n primenirea
Vieții-n generații,
În toate cu iubirea
De rod și aspirații.
Plouă-n vis de Paște
Cu aripi și cu flori
Luminii care naște
Copii biruitori.
Copil sunt și am zborul
În bolta românească,
Unde tricolorul
Mi-i zestre strămoșească.
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre muguri
Toamna noastră
În fiecare zi îți scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
și degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...
Îți mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu brațe coborând din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre pictură, poezii despre mâini sau poezii despre mere