Craiova, măreaţă urbe

Străveche şi frumoasă Pelendavă,
Cu amintiri şi fapte demne de urmat,
Cu cărturari şi oameni de ispravă,
Dar şi o istorie de lăudat.

Pe uliţe adesea rătăcea
Lecca, gânditor şi partizan.
Pe alei cu piatră Farago trecea,
Iar în alte vremuri, soţii Aman.

Amintesc cu drag de viteazul Mihai,
Ban şi domnitor al Ţării Româneşti,
De Buzeşti, Jieni; şi-ncredere aveai
În fostele dinastii boiereşti.

Dar timpul a trecut, tu ai renăscut,
Numărând azi zeci de palate,
Cei ce-au lipsit nu te-au recunoscut,
Acum, te-ar recunoaşte de departe.

Astăzi, edilii urbei se angajară,
Cu mic, cu mare fac propuneri,
Să ajungi capitală culturală,
Oraş renumit ca şi odinioară.

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaşte gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu preţul vieţii am luptat să întemeiem un neam
Şi am avut un Mircea, un Ştefan sau Mihai zis şi Viteazul
Duşmanii l-au ucis pe el dar nu şi crezul

Şi jertfa lor ne face pe toţi a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii şi mame
Şi-am suferit de boli şi de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credinţă am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi şi ţară
Aşa a apărut o generaţie rară

A fost o închinăciune a naţiei
În astă lume de dor şi certuri
La Dumnezeu şi bunul de Cristos
Sperând ca ţării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noştri oameni mari
Oameni de ştiinţă dar şi cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuşi,
A fost un Noica, Tuţea, şi un Aron Cotruş
 
Asupra ţării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge şi ură au apărut
Puhoi de bolşevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Ţărâna să le fie uşoară celor ce nu mai sunt
Celor ce ţara şi-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Ponta, preşedintele PSD, e linguşit de politrucii lui cu calificativul "micul Titulescu" (1)

Am avut Ştefan cel Mare,
Ce "făcea steaua să zboare",
Şi pe Mircea cel Bătrân,
Ce băga spaimă-n păgân,
Dar şi pe Mihai Viteazul,
Ce le-a rupt la turci grumazul.
Azi, în vremuri de nimic,
Ávem Ponta, dar "cel mic".

poligramă de George Budoi din Politică şi politicieni (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de seară

La ceas de seară gândurile-mi fură
Şi liniştea şi clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...

Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung şi ondulat,
Cu zâmbet cast şi ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!

Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele şi spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Şi de acel trecut îmi este dor.

Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost şi ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieţii iar...

Şi viaţa ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Şi nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.

Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăşi, amintiri.
Tu eşti de-acum pe sufletu-ţi stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.

S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Şi ce străin ni-i drumul... Ce păcat!

N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Şi timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu şi eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii

se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
ţipă
ca şi cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca şi cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine ştie în ce ocean a ajuns
sau ştie cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obişnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieţii de astăzi se aruncă
şi ei ca şi cei de odinioară (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Azi, te sărut, străbună glie
Şi tu, pământ al ţării strămoşesc
În taina sfântă îţi dorm străbunii...
Acum, la ceas de sărbătoare,
Cu mâna pe drapel îţi fac urare...

Veniţi, români din toată lumea,
Ce pribegiţi pe alte glii,
Să fim ca un mănunchi de grâu uniţi,
Cu flori şi al nostru tricolor să-l împodobiţi,
Copiii să ne crească în pace, linişte şi armonie,
Azi te cinstesc, cum se cuvine,
Străveche vatră, iubită Românie!

Din Munţii Apuseni ne străjuie goruni,
Cu fruntea sus azi ne salută Iancu,
Al nostru crăişor viteaz,
Să fim un sânge şi un neam,
Cu drag ne îmbrăţişează Horea, Cloşca şi Crişan,
Să fim precum o piatră de granit,
Strămoşii noştri pentru glie s-au jerfit!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Azi, te sărut, străbună glie
Şi tu, pământ al ţării strămoşesc
În taina sfântă îţi dorm străbunii...
Acum, la ceas de sărbătoare,
Cu mâna pe drapel îţi fac urare...

Veniţi, români din toată lumea,
Ce pribegiţi pe alte glii,
Să fim ca un mănunchi de grâu uniţi,
Cu flori şi al nostru tricolor să-l împodobiţi,
Copiii să ne crească în pace, linişte şi armonie,
Azi te cinstesc, cum se cuvine,
Străveche vatră, iubită Românie!

Din Munţii Apuseni ne străjuie goruni,
Cu fruntea sus azi ne salută Iancu,
Al nostru crăişor viteaz,
Să fim un sânge şi un neam,
Cu drag ne îmbrăţişează Horea, Cloşca şi Crişan,
Să fim precum o piatră de granit,
Strămoşii noştri pentru glie s-au jerfit!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de nume

Corupţia e capitală,
Încât oraşul capitală,
Al ţării noastre româneşti,
Numit va fi Ciu-Bucu-reşti!

epigramă de Corneliu Berbente din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicată ţie, prieten drag!

Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieşeam cu toţii afar' la joacă,
Îmi amintesc, şi suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.

Ne jucam de-a v-aţi ascunselea
Şi făceam cornete din hârtie,
Cât aş vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toţii ca-n copilărie.

Şi mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împuşcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.

Ai plecat, Cosmin, nefiinţa ai urmat,
Şi am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Şi ai lăsat în urmă inimi îndurerate.

Au trecut doi ani de când eşti printre îngeri,
Şi de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aş întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.

Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Şi te vom privi în zori şi asfinţire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.

Lui Vitejanu Cosmin - Marian

poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţăranului

Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere,
Palme de sudori aprinse
Ard, veghează în tăcere.

Peste ţarine întinse
Se trag brazde în durere,
Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere.

I-au stors ultima avere,
Speranţe-n ţărână-s stinse,
Gârbovit, fără putere,
Peste tâmplele lui ninse
Au trecut vremuri încinse.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de flori

Ţi-au aşternut şi flori şi haine
Când, triumfal, intrat-ai în oraş
Dar câţi au înteles acele taine
Ce pot călăuzi pe-un nou făgaş?

Fierbea Ierusalimu-n aşteptare
S-au adunat, pe străzi, mulţimi
Dar câţi dorit-au cu ardoare
Să-şi 'nalţe visul spre 'nălţimi?

Şi-ai auzit ovaţii multe
Dar ce puţini erau dispuşi
Să Te urmeze, să Te-asculte
Şi să deschidă spre Cer uşi!

Mult n-a trecut – doar patru zile
Şi-n vinerea ce a urmat
Acele suflete ostile
Te-au dus şi Te-au crucificat.

Dar le-ai iertat nelegiuirea
Cum nimeni altul n-a iertat
Să vadă-n Tine nemurirea
Şi harul ce i-a inundat.

Iar azi când amintirea vine
Despre-un trecut eveniment
Te proslăvim cum se cuvine
C-al Tău Cuvânt e aliment.

poezie de George Cornici (12 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernăuţiul este un oraş pe care l-am cunoscut de mic, un oraş de care mă leagă foarte multe amintiri, un oraş încărcat de istorie, o istorie specifică Europei Centrale, unde se intersectează atâtea drumuri, drumurile atâtor popoare, destinele atâtor naţiuni: evrei şi germani, români şi ucraineni, ruşi şi polonezi, armeni şi atâţia alţii.

Oleg Serebrian în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul este al nostru domnitor
Ce a înfăptuit unirea Principatelor,
A fost al nostru luminat Mihai
Ce ţara Românească a unificat,
Domnia Sa, Lumina a-nălţat,
Credinţa sa pe noi ne-a unit,
Zgomote şi tropote de cal,
Mihai steagul a înfipt
Şi mult el ne-a ajutat,
Unirea Principatelor a făurit
Şi-ntreaga ţară a unit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Copilului

Astăzi e ziua ta, "copile"
Chiar dacă mare ai crescut,
Iar acele frumoase zile
Repede-au mai trecut...

Tu parcă ieri erai şcolar,
Ore-ntregi cu fraţii te jucai.
Citeai în grabă din abecedar,
Să treacă timpul îţi doreai.

Toate-s acum amintiri,
Iar uneori din greu oftezi
Când minunatele trăiri
Cu drag le rememorezi.

Acum clipa s-o trăieşti,
Iubeşte, râzi cât se poate.
Că repede îmbătrâneşti
Şi te-ndrepţi spre moarte....

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Vreau din nou să retrăiesc
Amintiri care-au trecut.
De tine să-mi amintesc
Şi de-al tău primul sărut.

Amintiri lăsate-n urmă,
Amintiri ce le-am purtat.
Unele-au trecut în umbră,
Altele m-au vindecat.

poezie de Dumitru Delcă (3 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, mamă!

Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din uliţe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate şi privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toţii sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toţii împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Şi să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deşi nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
Îţi urăm, deşi suntem departe,
Viaţă lungă, multe zile,
Fericire, sănătate,
Inimi plini de iubire.
Ţi-aş dori tot ce se poate,
Dar ştiu că tot ce îţi doreşti,
Nu e pentru tine mamă,
Ci pentru ai tăi copii, ce îi iubeşti.
Azi e despre tine, mamă,
E ziua ta, deşi mereu,
Ne eşti în inimă icoană,
Şi un înger trimis de Dumnezeu.

La mulţi ani iubită mamă!

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de sărbătoare - cadoul umanităţii

(dedicat tatălui meu, Ionel Necşuţu)

Visez cum am visat,
Sunt eu, fetiţa tatei iubitoare ce-n prag te aştepta să vii
Te descălţa şi te chema la masă
Să-i povesteşti ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuţi, dragul meu tată
Ţara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură şi tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinţii-i afectuoşi.
Îţi multumes tată pentru tot
Îţi mulţumesc pentru cadoul ţării româneşti
În zi de mare sărbătoare, Unirea Ţării Româneşti
Îţi mulţumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Şi te iubesc, deşi am evitat aţi spune de multe ori..

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ­-
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ­-
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

La a 486-a aniversare
De când exişti tu, Olăneşti
Îţi urăm să ajungi mare
Pământ al vetrei strămoşeşti.
Ne bucurăm foarte mult
De tot ce s-a înfăptuit
Te sărbătorim, fost sătuc,
Uitat de vremurile de demult.
Astăzi ne mândrim cu tine,
Cum te-ai dezvoltat şi crescut
Şi va veni ziua de mâine
Când vei creşte înzecit.
Ai parcuri şi multe izvoare,
Folositoare tuturor.
Ai dealuri şi păduri seculare
Neîntrecute în frumuseţea lor.
Miasma florilor aruncă
Parfumul lor mirositor,
Iar brazii de pe culmi triumfă
Când trimit bule de oxigen.
Trecut-au ani de-a rândul
Până să ajungi aici
Şi este doar începutul
Să te afirmi, să te ridici!
Efortul depus a fost mare
Să ajungi oraş prestigios,
Tu, cu miraculoasele izvoare
Fii mândru de a ta splendoare!
Pe aici trecut-au şi domnitorii
Cu mult norod şi oşteni
Să se înfrunte cu duşmanii
Hapsâni, cotropitori şi vicleni.
Străbuni! Voi, cei care l-aţi datat,
Azi în searbedele morminte,
Fiţi mândri de ce s-a realizat
Şi tu, Olăneşti, tot înainte!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de nume

Corupţia e capitală,
Încât oraşul capitală
Al ţării noastre româneşti
Numit va fi Ciu-Bucu-Reşti!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!