Infinitul începe cu punctul de plecare?
Mierea-i dulce miere cu polen de stele
Pusă-n cupe mici în vârf de rămurele,
Albinele-o adună, tu stai la urdiniș
Și-n taina lor cu fumul intri pe furiș.
Iei rame după rame, le storci în centrifugă,
Duci degetul la gură într-o crudă rugă
Și mii de întrebări îi pui lui Dumnezeu:
De ce nu-i dulce viața pe drumul ei mereu?
De ce durerea-i pusă în șoapte fierbinți
În țara unde-ndură copii lângă părinți?
De ce tăcerea-i surdă în dulcea primăvară
Când hoitarii zilnic ne fură, ne omoară?
Viața-i precum fumul ce-albina amețește,
Lumânări din ceară soarele sfințește,
Mierea dulce pleacă la ce-i ce sunt stăpâni
În scăldători cu lapte păzite de răi câini.
Tu, stuparul veșnic, de când este pământul
Mângâi la urdiniș albini ce-și iau avântul
În căutarea mierii și-ți pui o întrebare:
Infinitul începe din punctul de plecare?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre miere
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre lumânări
Citate similare
Vecina apicultorului
Când se duce pe furiș
La vecinul cel haios,
Dacă-i bagă-n urdiniș,
Trage rame cu folos!
epigramă de Mihai Enachi (11 mai 2020)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre vecini sau epigrame despre apicultură
Vis de împlinire
De când se împacă lumea cu iubirea și destinul,
De când sufletu-i cămașă pe măsuța mântuirii,
Îmbrățișăm dulcea miere și pe măsură pelinul
Și într-o simțire pură nu dăm șanse prețuirii.
Mai îmbrățișăm absența celui drag imaginar
Și-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi și iată nici nu știm să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată și în ea vrem să trăim.
Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat și tu femeie alungați din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.
Sufletul îmbrățișării este stâlpul vieții noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori și pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre stejari sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tinerețe
Tinerețe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preț
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieți.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinerețe, tinerețe,
viața ta de poezie...
Viața ta grădină sfântă
cu flori mii, în mii de fețe,
e fermecător de dulce,
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe! O, ce dulce
e viața ta de vis,
când tu faci întotdeauna
ceea ce Isus a zis...
Când în ritmul cald al slovei
și-n al notei picur dulce
tu slăvești cu heruvimii
Jertfa sfântă de pe cruce,
și mireasma ta din suflet
zări de sfinte diminețe
Răspândește lumii pacea,
sfântă ești tu, tinerețe...
Și neprețuit de scumpă
ești atuncea când îți pui
focul dragostei la crucea
lui Isus și-n slujba Lui.
Când Îl cânți în mii de chipuri
și-L slăvești în mii de fețe,
ce-i mai dulce decât tine,
tinerețe, tinerețe?...
Când Îl cânți cu glas de înger
și-L înalți mai sus de soare,
tinerețe, tinerețe,
cine te-ar întrece oare?...
Chip sublim cu raze sfinte,
ce străluce-n mii de fețe,
mult mai mult decât frumoasă...
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe, viață sfântă,
zi de vară, cer senin,
când însemn aceste rânduri,
câte-n minte nu-mi mai vin?...
Când cântam cu glas de înger
pe sub bolta de jugaștri,
cu mânuțe-mpreunate
și cu ochii mici, albaștri,
străbăteam frunzișul verde,
floarea albă ca și crinii,
și cântam pe când, din ramuri,
flori ningeau din crengi mălinii,
aninându-se ca roua,
în a mele bucle crețe...
... O! Viața ta cea dulce,
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe, floarea vieții,
roi de dulci și mândre clipe,
tu dai visului putere
și dai gândului aripe...
Tu m-ai înălțat încetul, sus,
cu mult mai sus de stele...
... Tinerețe, tinerețe,
cuibul versurilor mele...
O, ce dulce și senină e viața tinereții
Atunci când Stăpân îi este
Domnul morții și al vieții...
Înger sfânt, cu harfă dulce,
care cântă-n mii de fețe,
E viața ta senină,
Tinerețe, tinerețe...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre tinerețe, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre cruce
Tâlharul pedepsit
Într-o zi, prin asfințit,
Șoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.
El intrase pe furiș,
Strecurat pe urdiniș,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică și puțină,
Pe când el, hoț și borfaș,
Lângă ea-i un uriaș.
Nu știuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Și-și pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleșit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Și l-au strâns cu meșteșug,
Încuiat ca-ntr-un coșciug.
Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toți micii împreună.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Tudor Arghezi despre apicultură
- poezii despre ochi
- citate de Tudor Arghezi despre ochi
- poezii despre moarte
- citate de Tudor Arghezi despre moarte
- poezii despre minciună
- citate de Tudor Arghezi despre minciună
- citate de Tudor Arghezi despre miere
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre fum sau poezii despre frunze
Rodul iubirii
Desprinse de floare, de aurul ei,
Își iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...
Duc din dulceață și altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viața în viitor,
Culegând, împărțind... polenul de flori.
'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alți fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...
... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgostește pe viață - oameni de rând.
Dulcele Lui e mană, e viață,
E sare, lumină, credință, speranță;
E rodul Iubirii ascuns în Mireasă
Ce-i pregătită s-ajungă... Acasă.
Albe aripi, fluturi =cuvintele Bibliei
miezul de vară= inima omului pregătită de pocăință
poezie de Sanda Tulics (21 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre cuvinte, poezii despre alb, poezii despre aur sau poezii despre viitor
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre graniță sau poezii despre crizanteme
În dragoste nu este totul numai lapte și miere. Ci când lapte acru, ci când miere, ci când lapte dulce, ci când... piper.
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre miere, aforisme despre lactate, aforisme despre iubire sau aforisme despre apicultură
Floarea mea, frumoasă floare
Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele și-n soare.
Ai gura dulce izvor
Din adâncul munților,
Sub veșnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.
Nu lași viața pusă-n sponci,
Scoți rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.
Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărțim viața-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmașilor sub stea nouă...
Noi suntem în curtea țării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...
Nu uita floare frumoasă
Că ești visul de mireasă,
Ești lumina de acasă
Când m-aștepți la pusă masă.
Vreau să te privesc profund,
Să-ți cinstesc gândul rotund,
Să îți spun ce-am spus demult
Ești înger crescut din lut...
Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre sărbători sau poezii despre simbolistică
Miere și durere
Pentru om durerea
Nu este ca mierea.
Durerea-i slăbește fața,
Mierea-i îndulcește viața.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere
Limba românească
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiți!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?
Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!
poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre România sau poezii despre plăcere
Crucea care crește
Ploi de flori și ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme și lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.
În belșug și-n sărăcie,
În mocirle și-n icoane
Trece firul vieții noastre
Cu virtuți și cu slogane.
Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.
Și-n lumina-mpărăției
Unde țara se-nnoiește,
Pui armuri obișnuinței
Sub o cruce care crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărăcie, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre icoane
Dulce e iaurtul, dulce e mierea, dulci sunt strugurii și nectaru-i și mai dulce, dar cea mai dulce e iubirea aceluia pe care-l iubești și tu.
proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe proverbe despre iubire, proverbe despre superlative, proverbe despre struguri, proverbe despre miere, proverbe despre lactate sau proverbe despre apicultură
M-am născut...
M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Și-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Și-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.
M-am născut în dimineața zorilor spălate-n rouă,
La sfârșit de cireșar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Și splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.
M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foșneau dănțuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-și loc să curgă repede spre-ngusta vale.
M-am născut cu dor de viață pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleașca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre sfârșit
Ghinda și stejarul
Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hățișurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Și c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor crește iar
Alți copaci și mai vânjoși,
Arătoși, mult mai frumoși...
Bunicule, știi ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Așa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îți este pământul,
Viața ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
Curge vântul cel hoinar...
Numai rădăcina mea
Ține-n frâu cumpăna grea,
Scoate-n zare apă pură,
Îți pune în gură-o mură,
O frăguță foarte dulce,
Te sfințește sub o cruce
Și-ți arată că în zare
Păsări mii zboară sub soare
Într-o țară cum nu este
Alta-n ce se povestește,
Este România sfântă,
Domnul o binecuvântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre păsări
Lanul cu stele
Veneai să pui o floare în cuvânt,
Pe boltă-mi neplouare,
Și cel mai dulce fraged vânt
Acel de alintare.
De potolire-n atrii, cântul,
Când de înseninare nu-s,
Să iei în tine dor, avântul
Când mă preumblă vreun apus,
Acel cu buze însetate
De preamult scrum de zbor
De aripi nesăltate
Stropșind păreri, de-ogor.
Veneai să faci icoană din cuvânt
Prin macul pielii mele
Să-mbraci candelele-i în sfânt
Tocmai lanul de stele.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre dor
Rondelul albinelor
Albinele-s laborator
De miere - dulce elixir,
Cu gustul lui îmbietor
Ce îl culegem în potir.
Gândesc mereu și mă tot mir
Că faptul nu-i întâmplător...
Albinele-s laborator
De miere - dulce elixir.
De intră cineva pe fir,
Devine roiul mai sonor,
În stare este de omor
Când hoțul vine musafir.
Albinele-s laborator.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre albine
Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Durerea
Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viață!
E teama de a pierde... viața!
E trezire, e chemare!
Te ține lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieții!
E în toate, chiar și-n stele!
Durerea arde!
Durerea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre salvare, poezii despre infinit sau poezii despre frică
Noapte dulce
Noaptea dulce
dorul mi-l duce
la mândrul în pridvor
să fiu susur de izvor..
Noapte dulce
te du la el în tâmple
și spune-i pe-ndelete:
Ca gândul lui
nici unul nu-i
cutremură Pământul
când iubește cântul
gurii mele flutur.
Ca al său mângâi
nici unu nu-i
să-mi tremure și buza
când mă iubește-n-tr-una.
Ca al său cuvânt
nici unul pe Pământ
nu știe-a liniști
și-n tâmple a iubi.
Ca a sa inimă bătândă
nici una nu mi-e vină
iubește simplu o copilă
cu zâmbetul de liră.
Ca al său vers verzui
nici unul nu-i
și nici nu cred că-mi este
e singurul poet hai-hui
ce șoapta mi-o iubește.
Ca al său sărut
nici unul nu îmi este
poem de dor tăcut
trecut, prezent și viață-mi este.
Ca însăși El
ce ochii îmi iubește
nici unul nu-i
nici prinț din vreo poveste.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre verde sau poezii despre tăcere