Vânătorul de năluci
Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.
Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.
Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?
Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.
I-am spus ușor povești de dor,
Hrănindu-l cu... răbdare
Și alergat cu-atàta zor,
Se uscă pe picioare.
Din lacrimă eu sunt zidit
Și m-am prelins pe cale,
Iar de oftat am ostenit...
M-aștern pe lutul moale.
Câte-o nălucă alergând,
În vise-mi mai apare;
N-o mai vânez, nu mai am când -
Să-mi dați, vă rog, iertare!!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.
Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mă mai știe?
Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre Soare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre prostie
- poezii despre plâns
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre curcubeu, poezii despre zile sau poezii despre ochi
Lasă timpul
Nu-ți mai ține geana udă,
Chipul nu ți-l întrista!
Dorul e o poamă crudă ;
Pe ram să o lași să stea!
Îți e gura străjuită
De-un oftat necruțător ;
Dă-i, te rog, un zâmbet mită
Chiar de te-a rănit Amor!
Prinși în cuta de pe frunte
Câțiva nori pitesc o stea,
Iar tu vrei să urci un munte
De iubire pân' la ea.
Mâinile-ți frământă-ntruna
Neastâmpărul din gând,
Ești mai mândră decât luna
Care trece luminând.
Lasă timpul să alunge
Tremurul din glasul tău,
Că iubirea te ajunge
Când vrea bunul Dumnezeu!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre mândrie, poezii despre munți sau poezii despre gânduri
Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând țigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin, m-am uitat în jurul meu și i-am spus vânzătoarei:
"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine știe, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.
un tânăr cardiac, cum sunt și eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
și în flori,
ce au sau nu
pneumonie.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre fumat, poezii despre tinerețe, poezii despre medici, poezii despre jurnalism sau poezii despre inimă
Tăcere
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziș, luminile iubirii.
poezie celebră de Zorica Lațcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre lumină, citate de Zorica Lațcu despre lumină sau poezii despre cuvinte
O fiară desăvârșită
I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lungime, poezii despre smerenie, poezii despre scrisori, poezii despre roșu sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,-n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre grăniceri, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,- n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n toate
Sunt zile-n care mori în mine
Și sunt un boț de carne flasc,
Sunt nopți ce strălucesc divine
Și-n care-n tine eu renasc.
Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viață stors în teasc ;
În roua nopților senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.
În viața e și rău și bine,
Sunt nori de plumb și cer senin,
Însă iubirea-n toate ține
Mângâietor, sufletul plin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre plumb sau poezii despre muguri
Ai evadat
Tu nu mai pui vreo rugă-n lumânare,
Nu mai înalți vreun lujer de credință...
Iubita mea cu doruri sub catrință
De ce ai evadat din tine, oare?
Mereu îmi taci când eu îți dau strigare
De sub acest morman de neputință
Ce a luat deasupra mea ființă
Dar tu-mi pulsezi, zâmbind, în capilare.
Ce stele verzi și-atât de sclipitoare
Îmi sunt verdict final de nevoință!
Tu-mi dai să beau venin din cobiliță
Iar eu mă rog să mor... din întâmplare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
N-am să uit (poezie dedicată soției)
N-am să uit toamna în care,
În satul meu a venit.
Avea un geamantan mare
Cu de toate burdușit
Mă plimbam pe strada mare,
Cu soare în asfințit,
Când un trandafir în floare
De departe am zărit.
Am alergat înainte
Și în cale i-am ieșit.
Am rămas fără cuvinte,
Ce fată am întâlnit!
Era așa de frumoasă,
Inima mi-a cucerit.
Era și puțin sfioasă
Când pe mine m-a privit.
Era tânără copilă,
Care de pe bănci venea.
Întorcea o nouă filă
În viața-n care intra.
Chipul ce-mi stătea în față
Mă vrăjise-atât de mult!
Simțeam că la cer mă-înalță,
Că nu mai sunt pe pământ.
A rămas și ea uimită.
Obrajii i s-au roșit.
Am văzut că-i mulțumită
Că pe mine m-a-întâlnit.
Am prins-o ușor în brațe
Și un sărut i-am furat.
Am vrut și ea să se-înalțe
Precum eu m-am înălțat.
Era dulce, mlădioasă,
Când de mână ne-am luat.
Am dus-o la mine-acasă
Și pe viață ne-am legat.
Ne-am jurat atunci credință
Viața să ne-o bucurăm,
La copii să dăm ființă,
Lângă ei mereu să stăm.
Vrem să țină legământul
Atât cât ne ține viața.
Până ne cheamă pământul,
Până când se rupe ața.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre soție, poezii despre sat sau poezii despre mulțumire
Tăcere
Din clipa-n care mi s-a spus:
"Tăcerea strigă cel mai tare",
Eu tac doar cu volum redus
Și scriu numai în gura mare.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tăcere, epigrame despre superlative sau epigrame despre gură
Viața repede îmi curge
Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieții mele.
Cu mine dacă ești bun,
La picioare am să-ți pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viața vreau să curgă lin
Și fetele să-mi trăiască.
Să aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, să iubească.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vulcani sau poezii despre stânci
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre nisip, poezii despre foc sau poezii despre apă
Psalm, I (de sinceritate)
Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când știu că totul Ție-Ți aparține!
Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet și de nume!
Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orișice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină și de desfătare!
Mi-e greu să-mi țin toate rănile-n mine
Și să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ți spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"
Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ți mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă și iertare
Și azi mai ai răbdare, mai ai multă și dulce răbdare...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre iertare, poezii despre culori sau poezii despre alb
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre minute
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sărbători sau poezii despre rai
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre tată