Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Glossă acestei primăveri

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Printre brațe de lumină, caut pete de culoare.
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri.
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Cci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare.
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță
Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață.

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Vreau ca pajul de lumină să apară pe cărare...
Poartă-n pletele de grâne, azi, miros de pâine copată,
Mâna sa – marmură fină, e cu miere-mparfumată.
Peste buzele de sângeri poartă șoapte de lumină
Și-n brățare de liane, prinde doru-mi și-l alină.
Câmp de maci are-n privire și-n argint țesut îi este
Albul, chipul de lumină, din uitata mea poveste.

Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Caut roze și miresme și săruturi pentru care
Ca un fluture de ceară, înălțat înspre lumină,
Aș plăti iubiri solare, oh, mireasa mea divină.
Muguri moi mustesc în mine, lacrimă-n afara mea,
Sunt quasar nuntind sub stele. Plouă pulberi moi de stea.
Marea-n unde mă cuprinde – cupă de smarald și jad,
În iubire, renăscându-mi ploaia de iubire, ard.

Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri,
Se ascunde prinsă-n umbre, luna, iarăși printre nouri.
Univers, în țesătura ta de flori, o altă lume,
Torci, spre-a transforma în aur taina vremilor nebune.
Vezi ceasornicul cum bate, pașii îi oprești deodată,
Odihnindu-le tăcerea sub o lespede de piatră.
Și de dincolo de zare, din clepsidra sfărâmată,
Faci copaci și flori și fluturi, faci și umbre dindtr-o dată.

Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Rătăcesc în întuneric prinsă-n lanțuri reci de nouri.
Și-n tăcere, în spirală, cad cu stelele deodată,
Într-o ploaie de impresii, prin a sufletului poartă.
Biată inimă de piatră, biată inimă de ceară,
Sângerezi, hrănindu-ți plânsul cu atomi de primăvară.
Vânt mă-nalț pe-alei de sticlă și-n pădurile de jad,
Pasăre ruptă din soare, zbor spre infinit și ard.

Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Sunt un răsărit de lună, sunt un răsărit de soare.
Cresc pe brațe muguri încă, hrănitori de libertate,
Sunt un fluture, lumină, cânt de dor și cânt de șoapte.
Sunt sortită a rămânemust suav de primăvară,
Mierea ce, în plecăciune, te-nvelșește cu aramă.
Nu mă plec degrabă morții. Sub a sa înfiorare
Nu-i decât etern și rece, nu-i decât întunecare.

Căci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare,
O nălucă, primăvară, lotcă lunecând pe mare.
O mirifică-nserare peste valuri se coboară...
Eu sunt o îmbrățișare răsărind în fapt de seară.
Răsărituri sângerânde, se coboară-n mare, iată!
Eu țes mării, cu garoafe, o cămașă înflorată.
Șuieră în depărtare, șuieră cu duioșie,
Vântul, printre flori și păsări, cânturi moi de păpădie.

Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Primăvară, primăvară, tu dai lumii altă viață.
Cucul, berzele, știrica, rândunica, vin pe rând,
Curcubee și iubire, iar în suflete pictând.
Un opaiț lucește... Cerul, de lumina lui de jar
Și-a deschis porți de lumină, din hotar până-n hotar.
Cârlionți de păpădie, la urechi fetițe-și pun,
Iar bătrânii ies la sfadă pe băncuțele din drum.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață
Și cu flori, și cu lumină, blândă, iarăși ne răsfață.
Se înghesuie pe ramuri flori și rod bogat se-arată,
Primăvară, primăvară, dulce și împarfumată.
Râu de miere se prelinge și brodează frunza-n codru,
Vezi de nicăieri, oriunde, cum se-adună tot norodul.
Simți mustind o altă lume, mai bogată în culoare,
Vezi țâșnind înspre lumină, gâzele, din floare-n floare.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață,
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Căci alerg, alerg întruna și mă pierd în depărtare,
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare.
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri.
Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossă de primavară

Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald,
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard.
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii,
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii.
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând
Se înalță... Îngeri, pace și iubire pe pământ.
E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt,
Este taina regăsirii și lumina din cuvânt.

Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald
Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând și alb.
Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare
Iarăși se trezesc la viață din adânca lor visare.
Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar
Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar,
Când cu soarele deodată au ieșit pe strada mare
Vânzători de pandative, ghiocei și mărțișoare.

Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard...
Dor de flori și dor de stele izvorăște din înalt.
Taina îngerilor, care, pe pământ au coborât
Și ne-au alintat privirea. Visul care s-a născut
Pe un petec de hârtie, sub un petec de zăpadă
Și în suflet, ca o torță, sângeriu a prins ardă.
Primăvară, primăvară, treci în goană pe alei,
Val de vânt și val de ceară, prins în ramuri de cercei.


Printre ramuri se avanta pasarelele zglobii...
Cu alaiul tau, frumoaso, vei pleca... si vei veni.
Roi de muguri, de albine, crisalide, flori si cant...
Lai pe trena-ti fosnitoare pasiune si avant.
Pe sub gene rimelate lasi si lacrimi si secunde...
Lasi si dulce amintire... Primavara, nu te-ascunde!
Da-mi si mie din lumina vie-a pietrelor de jad,
La altarul existentei sa-ngenunchi, sa plang, sa ard.

Vezi pe cerul de matasa mii de stele argintii...
Cad in par, din ochii mintii, inspre margine de zi.
Plang bujori cu rosu-sanger la altar de limpezi ape,
Primavara-n noi se naste, sa ne fie mai aproape.
Cerul se desparte-n ceruri: flori de cais si flori de mar.
In parfumul de lumina, timpul curge mai usor.
Clocotesc necunoscuturi... Iar miroase-a primavara
Si a tainice-nceputuri izvorand pe drum de seara.

Lumea parca prinde viata, chiar si firul cel plapand
Se inalta catre soare din prolificul pamant.
Ca un zambet este viata - un covor de violete
Si de liliac cununa prinsa iar in par la fete.
Tamaioare si narcise si-alte minunate flori,
Aducand nectar si miere in betie de culori.
Reverie, cantec, pace, dans de fluturi si lumina,
Toate-s ale primaverii printr-o facere divina.

Se înalță... îngeri, pace și iubire pe pământ...
M-am născut a doua oară prin picturi și prin cuvânt
Fermecat sobor de raze peste trecătoare timpuri
Începând o viață nouă pentru patru anotimpuri.
Prunc, pruncia-mi dezvelită doarme-n verde crud. Târziu,
Printre păsări călătoare, viers și clopot am fiu.
Bate iarăși în fereastră primăvara minunată,
Însă prinși de ale vieții, prea puțini o mai așteaptă.

E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt...
Clopote ne bat în gânduri... Oare câți le mai aud?!
Ochiu-i trist și-nlăcrimare este peste tot pământul,
Rug de foc în râu de gene, arde-n timpuri jurământul
De a crede în iubire... Ce blestem s-a infiltrat?!
Primăvara-i retrogradă?! Oare cine-i vinovat?!
Timpul trece, nu ia seama la măruntele-ntrebări,
Cade-n valuri și buchete, peste noi, mereu, în zori.

Este taina regăsirii și lumina din cuvânt...
Timpu-n noi se risipește, viața-n noi a început!
Cad pe câmp de lăcrămioare, râd și plâng de fericire,
Pe alee, la plimbare, trec atâtea nopți și zile...
Luna, ca un ochi de sticlă spumuit, zâmbește tandru,
Trece iar un vânt năstrușnic printre frunzele de leandru.
Lumea în arome-și scaldă adormitele poeme...
Poate doar în noaptea asta vom mai adormi devreme.

Este taina regăsirii și lumina din cuvânt,
E renașterea din suflet primăvară, este cânt!
Se înalță îngeri - pace și iubire pe pământ,
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând.
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii,
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii...
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard,
Din zăpadă, prin pământul reavăn și deodată cald.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa primăverilor capricioase

Capricii moi, de primăvară,
Vise, copaci înmuguriți,
Vii stele pe tapet de seară...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Aleile sub flori de măr
Se lasă-n râuri de peneluri,
Precum argintul prins în păr.

Capricii moi de primăvră
Și muguri moi de catifea,
Povești de vis în fapt de seară,
Zâmbet, copilăria mea...
Cu toate-s strânse în clepsidră
Și-n scurgerea luminii-n care
Și jad și umbre de jăratic
Se-ascund în scânteiri de soare.

Vise, copaci înmuguriți
Și ape limpezi, cristaline,
Tineri și vârstnici fericiți
Deodată le aducui cu tine.
Izvor din ceruri se prelinge
Și soarele, sub ploi, s-a stins
Precum o candelă. Ne plânge
În noapte, fiecare vis...

Vii stele pe tapet de seară
Adorm în leagăn de argint.
Ești tu, oh, dulce primăvară!
Îmi picuri tâmplele cu mirt...
Îmi crește primăvara-n suflet
Altar de fluturi și de stele,
Pământul tot e numai cântec –
Un semn al purității tele.

Oh, zile noi, veniți, veniți!
V-aștept pe bancă, în grădină,
Unde copii îndrăgostiți
Se-ascund, râzând, de-a ta lumină.
Mi-e dor de sărutarea ta!
De plânsul tău de ploi, de stele...
În amintiri te voi păstra,
Oh, primăvara vieții mele!

Ne scutur flori de măr din ceruri...
Pe brațe s-a-mprimăvărat.
Mustind, se-nalță-n mii de feluri
Și flori și fluturi deodat.
Ce falnic vis se-nalță-n mine!
Mă simt de-acum un răsărit.
În mine cresc păduri virgine,
Deși la tâmple am albit.

Aleile, sub flori de măr
În necuvânt mi se arată.
Eu, fluture, din adevăr
Îmi iau iubirea-adevărată.
Liane albe de lumină,
Azi gleznele mi le cuprind
Și sunt o stea diamantină,
Pulsând și repetat murind.

Ne lasă-n râuri de peneluri,
Cuvinte moi... Și s-a-noptat.
Stau risipite în creneluri
Pe stâncile de diamant,
Lumini și stele pentru care
Nu mai există un sfârșit.
Lucesc, lumesc lucesc în zare...

Precum argintul prin în păr,
Viu legănându-se la tâmple,
În vânt și-n nouri adevăr,
Eu mă ivesc în val de umbre.
În nopți cu lună m-am ascuns
Și m-am pierdut – ultima stea.
Povara ce o am de dus,
Voi, pământeni, n-o veți avea...

Precum argintul prins în păr
Se lasă-n râuri de peneluri
Aleile. Sub flori de măr,
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Vii stele pe tapet de seară,
Vise, copaci înmuguriți,
Capricii moi de primăvară...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Primăvara aceasta

Sfioasă și blândă,-mbrăcată în verde,
Mai trece aleea - un gând printre gene,
Sub voaluri de ploaie, prin ramuri și plete,
Țesând în miresme iubiri efemere...

Condurii-i lila - fulgerări de lumină...
Sărut lunecos peste plaja de mov.
Pârâul sticlos - o poveste divină,
Lumină și farmec țâșnind din ceaslov.

Iubire de semeni, Dumnezeu și frumos...
Trec îngeri pe cer într-un dans unicrom,
O "Fată Morgană" într-un dans sinuos,
Un zâmbet de vis peste-al "Verdelui" tron.

În sângeri habotnici o ultimă rugă
Spre jadul cu umbre tremurând în aval.
Sunt roze și crini braț la braț. Vor umple
De lacrimă ochiul și-al iubirii pahar.

Șerpuielnice umbre ne-nvelesc... Și ne cheamă
În adânc de lumină, în povești, transcendent,
Mirt și must, fericire, dar și tainica seară
Răscolesc în clepsidra unui ochi inocent.

Ne ascunde tăcut închisoarea luminii,
Serpentine de clipe sângerânde ne dor,
Primăvara aceasta s-a născut pentru mine
Și-a apus pentru mine pe un cer policrom.

Rug de rugă - cuvânt și nespusă tăcere
Roi de albe lumini, un quasar rătăcit
Pe altarul de gri, pe apuse și terne
Partituri rătăcind pe-un amvon prăfuit.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa începutului

Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiștea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n așternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.

Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt și apusul, sunt și răsăritul.
Înmuguriți în mine-s toți atomii
Și florile, și zările, și pomii.
Sunt însămi primăvară și lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.

Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalț și mă cobor...
E măru-n floare – mare de lumină...
Mi-au înflorit și caișii în grădină.
Mărgăritare-n salbe lucitoare
Grăbesc înspre căldură și culoare.
Ce simfonie sfântă, ce miracol!
Întregul univers e un oracol.

E pajiștea covor de verde crud...
Adorm și-n vis nuntirea i-o ascult.
O liră fermecată-i geana-n noapte,
Mă mângâie cu-ale tăcerii șoapte.
Sub ascuțișul lunii crește-n tihnă
Și se desface, mugur de lumină.
În evantai de stele se întoarce,
Descătușat de timpuri și de pace.

Când ciripitul păsării ascult,
Când dor de dor în vis și mă ascund,
Sunt un pian cu trup – claviatură
Și brațele-ncrustate în natură.
Am adormit – ecou sub flori de cais,
Spre a putea renaște-același vis.
De-aceea primăvară,-mi ninge-n păr,
În fiecare an, cu flori de măr.

Izvorul se frământă-n așternut,
E iureș oglindit în Duhul Sfânt,
Pământul tot e imn și catedrală,
Catapeteasma Mariei Fecioară.
Un înger și-a deschis spre începuturi
O aripă de stele și de fluturi.
Atâta pace se arată-n toate,
Că parcă-n lume nu mai este noapte.

Strunind în vuiet albia de lut,
Fulgerul clipei s-a topit de mult.
Răcoarea dimineților se-adapă...
Ni-i sufletul în limpeziri de apă,
Roză spălându-și tainica lumină,
Înmugurind de pace și de tihnă.
Coboară-ți fruntea! Primăvara lasă
Să fie-n tine ca la ea acasă.

Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
Mi-au nins în suflet și mi-au nins în păr.
De azi e iarăși liliacu-n floare –
O lume de parfum și de culoare.
Și ramurile s-au brodat cus stele...
Se-apleacă ramuri iar, cu giuvaere,
În lanțuri de liane se răsfață.
O lume, lumea mea, va prinde viață.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Frânturi de stea. Și arde în pridvor,
În geamul spart, lucind ca o oglindă
O flacără, iar eu crestez în grindă,
În alte timpuri, altă primăvară,
Ce peste lume, ca un vis coboară.
Horă de flori, de cântec și lumină,
Pe câmp de verde crud de muselină.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Și plouă, plouă, plouă, flori de măr.
Strunind în vuiet albia de lut,
Izvorul se frământă-n așternut.
Când ciripitul păsării ascult
E pajiștea covor de verde crud.
Cu fericirea timpul mi-l măsor
Și-mi bat în geam ramuri de flori de măr.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă "Cărții Glosselor"

A fost odată... va rămâne-n gând,
Prin literă și glosse jurământ,
Ca o lumină strălucind în noapte,
Quasar printre poeți, această carte.
M-am logodit cu litera și sînt
Mireasă re-zidită în cuvânt.
Mi-am judecat ființa cu asprime
Și mi-am ales perfecțiunea mire.

A fost odată... va rămâne-n gând,
O lege-n suflet, de la Duhul Sfânt,
Un drum sortit... Și literei o cale
Dată i-a fost a străluci sub soare,
De-a modela simțire și speranță
În dragoste, în lume și în viață.
Am scris și eu în suflete, strigând...
De-atunci simt un cânt, simt plângând...

Prin literă și glosse jurământ
Cu lumea și cu viața am făcut
Și-n ochi izvor de lacrimi am ascuns,
Pe plaja mea de vis adesea-am plâns...
M-am înălțat în zmee de ninsori
Și răsărit m-am regăsit în zori.
O strângere în brațe ne-a unit
Pe drumul glossei greu de șlefuit.

Ca o lumină strălucind în noapte
Alerg spre alte timpuri, mai departe,
Alerg în timpuri către înapoi
Îmbrățișând copiii lumii goi.
În pieptul meu un roi de fluturi vin...
Ca mine-s mulți și-adesea ne-ntâlnim.
La porți de vis apare Eminescu,
Labiș ori Macedonski, Minulescu...

Quasar printre poeți, această carte,
Îmi va rămâne dincolo de moarte.
Din lumea mea vă voi lăsa însemne,
La glezne, strălucind, brățări de stele
Și lege zilei care va veni...
Ca un Luceafăr, iar, voi străluci...
nu lăsați în candela uitării
Să ardă iar secunda disperării!

M-am logodit cu litera și sunt
În zodiac, semn sigur de pământ,
Plămada dintre apă, foc și fier,
Sunt fluxul și refluxul... Un echer
Răsfrânt, cu colțul îndreptat spre soare,
Pierind în patru puncte cardinale.
Vulcan ce se înalță și quasar...
Sunt vis și plajă, univers, ocean.

Mireasă re-zidită în cuvânt,
Un voal de stele, în iubire, sunt,
Taina iubirii care vă răzbună,
Clipa dintâi și lacrima din urmă.
Sunt viață, fericire și mister...
Să fiți poem, cuvânt și cânt vă-ndemn,
Spre-a mă zidi prin voi tăciuni și jar
ard pe-al lumii nesfârșit altar.

Mi-am judecat ființa cu asprime
Și încrustată iar în re-zidire,
Purificată-n ardere totală,
Pășesc pe treapta vieții către seară.
prinde mitologică chemare,
A versului eternă re-ncarnare...
Popas și vis la cumpăna fântânii,
Să-mpart în Yn și Yang arcada lumii.

Și mi-am ales perfecțiunea mire...
Cuvântul și iubirea-mi aparține.
Un nesfârșit poem să ne cunune,
De-acum plouă fericire-n lume!
Să plouă flori de tei, dans de lumină
Și roi de fluturi... Dragoste divină
În râuri moi de stele să coboare...
Catifelată, fragedă ninsoare...

Și mi-am ales perfecțiunea mire...
Mi-am judecat ființa cu asprime...
Mireasă re-zidită în cuvânt,
M-am logodit cu litera. Și sunt
Quasar printre poeți, această carte,
Ca o lumină strălucind în noapte.
Prin literă și lege, jurământ,
A fost odată... va rămâne-n gând...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.

Și un dulce dor de tihnă
Pieptul să ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!

Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă nopților de mai

Lumânari pe cerul negru strălucesc și se arată
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată.
Cântec lin, îndrăgostiții, sărutându-se de zor,
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor.
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard.
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascund sub stranii umbre, ca o arcă de lumină.

Lumânări pe cerul negru strălucesc și se arată...
Trec ținându-se de mână pe cărarea-mparfumată,
Tineri pentru care viața doar acum abia începe
Și bătrâni nutrind speranțe, împletind uitarea-n plete.
Sus sunt sâmburi de lumină încolțind de strălucire,
Parcă îngeri trec în goană în divina lor nuntire.
Ninge-n suflet teiu-n floare, cântul eminescian,
În hamace de lumină ne alintă an de an.

Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată
Pier precum o strălucire și spre zori ni se arată
Cuib de timpuri, peste timpul trecător și în zadar.
Ciute trec spre miezul nopții, la al nopților hotar.
Prinsă-n umbre veștejite, luna tremură și plânge,
Ca aducerile-aminte, printre sângeri, numai sânge.
Cătălin și Cătălina, iată-i! Parcă s-au schimbat.
Nu mai sunt cei din poveste. Vezi?! Ceva li s-a-ntâmplat...

Cântec lin, îndrăgostiții sărutându-se de zor,
Stau ținându-se de mână în al nopților decor.
Evantai de verde frunză mângâindu-i diafan,
Trece ca o adiere și-ngenunche la altar.
Doar tăcerea, ca un cântec, varsă lacrimi de mătasă
Și se pierde în uitare pe întinderea albastră.
Luna-n ei și-ascunde fața – ochi a toate știutor.
În iubire, ca în viață, totul este trecător.

Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor,
Numărând dureri și clipe, se tot tem de viitor.
Împărțită-i lumea, iată, în tristeți și-n bucurii.
Tu le vezi pe toate, lună! Lună, numai tu le știi!
Prunci, trec alte anotimpuri... Mor bătrâni... Și crucea lor,
Tu o mângâi în tăcere cu al lacrimii izvor.
De-i iubire ori e ură, tot ce-n suflet e ascuns,
Numai tu-n tăcerea nopții, protector, le ai de dus.

Peste lumea-nviorată adieri adesea cad...
Pașii risipiți în noapte pe sub frunzele de jad,
Parcă-nmuguresc pământul. Ce mirific colț de rai!
Re-compun în necuvinte "Glossa nopților de mai"
Ca o pânză de păianjen, în a nopților sclipiri,
Luna-n razele-i de gheață prinde sute de iubiri.
Oh, ce lume! Ce mistere! Pașii-n parcuri de-ai să-i treci
Dă-mi un semn, arată-mi calea, ori așteaptă-mă pe veci!

Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard...
Stelele în mândră horă, peste nopți de ceară cad
Și mustesc în anotimpul mult-renașterii visate
Feți frumoși pe cerul vieții, adieri de vis și șoapte.
Dulci îmbrățișeri de tineri, dulci îmbrățișări de umbre,
Un vulcan ce din genune, spre lumină va erupe.
Dulce susur de izvoare, dulce cântec de cristal,
Peste marea inocenței, sânger printre stânci de val...

Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascunde printre ramuri o frumoasă Cătălină.
Ce Luceafăr se-ntrupează pe sub pleoapa tremurândă,
Când sub vraja de lumină, cu alt tânăr se sărută?!
Roi de fluturi în privire, dulce zâmbet în eter,
Se vor pierde într-o clipă pentru ea și pentru el.
La balconul Julietei, dragostea împărtășind,
Îl vezi veșnic pe Romeo, în iubire adormind.

Se ascund în stranii umbre ca o arcă de lumină...
Julieta se arată strălucind... ca o regină...
Amândoi, dormind în noapte, au pornit spre cer – quasar,
În iubire să răsară-n plânsul nopților de jar.
Altor suflete să fie un blestem sau o lumină,
În iubirile ascunse doar de pronia divină...
Oh, decât lumina lunii în privire se ascunde
Într-o dulce penitență pe sub clipele rotunde...

Se ascund în stranii umbre ca o arcă de lumină,
Ondulându-și tâmpla ninsă, printre valuri de rugină.
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard,
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad.
Și-s bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor,
Cântec lin, îndrăgostiții sărutându-se de zor...
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată,
Luminând pe cerul negru, strălucesc și se arată.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă primăverii promise

Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii.
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieții găsească fericirea.

Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Și luciri de jad se-nalță, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foșnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.

Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,
Câmpu-i miere și izbândă, viers și puf de păpădii,
Nunta păsărilor trece peste chiu-bujorat.
Totu-i naștere și clopot. Deșteptarea-n valuri reci,
Trece-n vânturi, trece-n goană, trece peste lumea toată,
Peste munți și peste ape, pe alei și pe poteci,
Peste frunzele-ncolțite – o copilă vinovată.

Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă,
Trec armatele de îngeri, setea să și-o potolească,
Luna-n lac își vede fața mai frumoasă ca-n oglindă...
Poposesc flăcăi și fete,-n porți, la casa părintească.
Mângâieri și griji, ori poate fericirea trecătoare,
În panerul nopții, iată, printre stele se desfată.
Dorm cu gândurile duse alte tinere fecioare,
Poate cel ales fie va veni bată-n poartă.

Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii,
Țes păienjenii povestea lumii noastre. Ceasul tace
Și mă-ntorc prin ceața vremii... Bat la geam copilării
Și bunica și bunicul semn cu mâna iar îmi face.
Urc o treaptă către ceruri... Pașii tremură în vânt,
Tai cu brațele lumina și mă pird ca un ecou.
Au căzut în călimară, azi, cuvânt lângă cuvânt
Și-am rămas să-mi apăr visul și iubirea, numai eu.

Râu de păsări și de flori în lăptoase diademe,
Râu de miere, de lumină, râu de muguri, de dorinți,
Au lăsat în primăvară, trecerii, alese semne,
Verde crud și meri în floare și alese biruinți...
S-a-mbrăcat pământul, iată! Lacrima, pe cer, o stea.
Au ieșit să-mi vadă chipul tatăl meu... și mama mea.
Un quasar din altă lume a țâșnit spre-a mă avea
Literă în călimară și poem, în lumea sa.

Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea
De-a fii om. În lumea toată omenia încolțește,
Iar e zvon de primăvară, bate-n geamuri fericirea,
Printre nouri, printre ramuri, blândul soare se ivește.
Ca o dulce adiere e-un buchet de violete.
Ca un vis, ca o minune, miere iar curge din cer.
Vin, speranțele hrănindu-și, tineri juni, la june fete.
Un izvor de libertate, de iubire și mister...

În oglindă, cerul, luna, ne trimit atâtea semne,
Când, etern scormonitoare, câte-o ramură se-apleacă
Și se tulbură privirea de imaginile terne...
Clocotește-n stânca vremii a redeșteptării apă.
Timpu-i un vulcan în floare, a erupt și tace iar.
Liniștită-apare noaptea. Ca un înger se ivește,
Așternut, peste visare, pace-n catifea de jar,
Pentru cel care în taină plânge, suferă, iubește.

Caută în scrumul vieții găsească fericirea.
Pruncii, ca un pom în floare și sălbatice plăceri...
Plâng bătrâni cu tâmpla ninsă, plâng, în ceață li-i privirea,
Căutând copilăria,-n zorii fiecărui ieri.
Bate-n clopote lumina, miere caldă, arămie,
Vălătucii de cuvinte stau înghesuiți în toc
Și se varsă-n râuri parcă, pe un petec de hârtie,
Primăvara aducă, fericie, înc-un strop.

Caută în scrumul vieții găsească fericirea...
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne.
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea,
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii,
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă...
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii.
Oh! Ce mire de lumină se ivește în oglindă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cântecul unei vieți

Se simte o viață trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani și furtuni...
Calvar, jar și umbre, durere, genuni...

Chitara își stinge și ultima coardă
O candelă, iată, începe ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început și o altă ninsoare...

În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Revelație

caut printre flori de primăvară,
iar pașii mei sunt îngropați în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agațe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
și-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
și, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe nuntească.
Nimicul meu din sine-și arde rugul,
printre pistile care-și lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
și sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
prin galerii tenebre și-ncurcate,
-mpart la semeni rima alcalină.
caut printre flori de primăvară,
când trupul mi-e ocnaș în carantină
și redescopăr, pentru-ntâia oară,
sunt un spirit liber spre Lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă nopților de toamnă

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
Pier sub umbre, pier deodată în a strigătelor plasă
Voci și taină, vis și umbre, numai eu, ades incert,
Caut încă strălucire printre nopțile de smoală
Suflet – cânt de neodihnă, un castan cu trup de zgură,
Cu speranța, haină lungă, trec prin frigul de afară,
Completând tabloul vieții și a nopții uvertură.

Ramuri frânte de durere au încoronat pământul
Și se-apleacă-n rugăciune și mătănii, rând pe rând...
Sfârtecați de frigul toamnei, își respectă jurământul,
Veșnici și blajini, copacii, visători la Duhul Sfânt.
Voal de toamnă și de negru, noapte și apus, tăcere,
Într-un mixt de sentimente se scufundă-n nemișcare,
Toamna asta-s ramuri ude, ca o pleoapă-n mângâiere.
Tristă și înlăcrămată, ne sortește la uitare.

Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Candelă lângă altarul unui neuitat poem,
Aripă bătând spre ceruri, încolțind în noaptea castă,
Vis sub arșița durerii, obosită, te mai chem.
Taină și duplicitate... alte păsări trec spre mâine
Cu aripile rănite de apusuri sângerii.
Printre nouri strălucește, luna, ca un colț de pâine.
Vei pleca odată, toamnă! Alte toamne vor veni...

Nori, în treceri cătree mâine se cunună în tăcere...
Clopoot, vis și diademă din trecutele secunde,
Pe aleea presărată doar cu mierea de la frunze,
Stau cu capete plecate tufele de crizanteme.
Simt mireasmă de gutuie și dovleac, e iarăși toamnă,
Bruma,-n arcuri sidefate se așează-n straturi reci,
Bate-n inimă un clopot, este-un clopot de aramă,
Trecător prin timpul vieții, opritor de vieți p veci.

Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Născătoare altor toamne, cu tăceri se-mpodobesc,
Dans de fluturi de lumină, printre umbre reci valsează,
Tineri, în vâltori de stele, ca un vis călătoresc.
Ce mirifică tăcere se divide, strălucește,
Ca o flacără divină arde fiecare ceas.
Mor copaci de dor de frunze și copacul vieții crește
Dătător de fericire și speranțe celor dragi.

Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele,
Prinsă-n cioburi de clepsidră, în nisipul auriu.
Toamna s-a născut deodată și la gât și-a prins mărgele
Și veșmântu-i curge-n râuri – voal de vis chihlimbăriu.
Pe sub umedele pleoape cad dantele de lumină
Cărui timp, această toamnă s-o trăim, o datorăm?!
Ce frumoasă-i toamna asta! Ce mirifică, virgină!
Și atât de dragă-mi este! Căci e timpul visăm...

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează
Și smaraldice poeme trec pe-ntinderea albastră.
Printre vârstnic reumatici, tineri vise-și croșetează,
Amintiri și doruri, toate, astăzi se întorc acasă.
Plânge cumpăna fântânii și în sobă arde focul,
Frunzele în lacrimi grele cad și vântul suflă-a jale,
Se întor români în țară, munți își cântă nenorocul,
Fiindcă vânzători de țară i-au golit cândva de țoale.

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele.
Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Nori, în trecri către mâine se cunună în tăcere.
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina cuvintelor

prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.

pe clape de pian pășește-o înserare
și fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
simt nimfa nopții cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.

prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

O lume...

Motto: "Cred că lumea a fost prea mare pentru mine..." Octavian Paller

pierd printre nouri și plâng
Și frunze foșnesc printre vânt
Sălbatică lume prinsă-n povesti,
E lumea albastră în care trăiesc!

Și pomii își plâng soarta lor,
Și fluturii plâng până-zori,
E trasă perdeaua de vise ușor
Și lumea-o privesc printre flori!

Caut urma de iarnă prin noi
Cum curge cu fulgi și noroi,
Sălbatică minte ce ești,
Îmi ceri nemurire și cerți!

Te strig de pe culmi nenăscute,
Iubire, soptește-mi ceva,
Tărâna îmi cântă durerea
Și lumea trăită-i tăcerea!

pierd printre umbrele reci,
Cu iubire și flori de regret,
I-au iubirea cu mine s-o am
Într-o lume ce plânge încet!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

Primăvara vrem vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.

Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineață,
Totul s-a trezit la viață.

poezie de (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru luna mai

În lucirea lunii-mi pare
Pom în floare, lumea toată.
Trece leneș pe cărare,
Printre băncile de piatră
Câte-o ramură ce-n vânturi
S-a încumetat zboare.
Singur - fluture de noapte,
Val plăpând de-nsingurare.

În lucirea lunii-mi pare
Ochiul, sâmbure de sticlă,
Ce, gătit de sărbătoare,
Către stele se ridică.
Urc pe trepte de lumină,
Trec prin zări necunoscute
Și cu dor privesc pământul.
Visul, flacara erupe.

Pom în floare, lumea toată
Sub sclipirea lunii-mi pare.
Colț de Rai care-și arată
Spicu-n mierea din ogoare.
Curg în râuri maci și lacrimi,
Vin în ploi de tânguire,
Plânge-n noi și plânge-n ceruri
Un crâmpei de fericire.

Trece leneș pe cărare
Frângând ramura-n cuvinte,
Ca un cârd de căprioare
Sânul lumii să-l alinte,
O copilă. Și aleea
Își ascunde chipu-n umbre
Și de lacul din privire
Lumea mea deodat' se umple.

Printre băncile de piatră
Alte umbre stau culcate
Sub umbrele de lumină
Și sfios se-ascund în noapte.
Tremură sub brațe lucii
De tăcere, lumea toată
Și în vis coboară pruncii,
Gând cu gând, treaptă cu treaptă.

Câte-o ramură ce-n vânturi
Furișată se ascunde
Spre-a cutreiera în gânduri
Frământările crescânde,
Ne cuprinde-n legănare
Glossa lunii mai - un cântec,
Clopot mut și-un colț de soare
Din copilărescul zâmbet.

S-a încumetat zboare
O secundă peste noi -
O atingere duioasă
Peste umeri încă goi.
Și în jur e-atâta pace,
Numai brațele de lună
Se aud mișcând prin ramuri
Ca un semn de "noapte bună".

Singur - fluture de noapte,
Scormonesc necunoscutul
Și atâta de departe
Azi îmi pare începutul!
Trec prin vise și regrete,
Singur - fluture de noapte...
De iubire-mi este sete,
De lumină și de șoapte.

Val plăpând de-nsingurare,
Mort îndoliat de moarte,
Mă ascund în resemnare
Și mă pierd.... mă pierd în noapte.
În abaua argintată
Mă arunc. Alungă-mi Doamne
Plânsul, dorul și tăcerea!
Numai Tu știi cât doare...

Val plăpând de-nsingurare,
Singur - fluture de noapte
S-a incumetat zboare
Ca o ramura ce-n vânturi,
Printre băncile de piatră,
Trece leneș pe cărare.
Pom în floare, lumea toată,
Sub lucirea lunii-mi pare.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te aștept

Vino!...
Ia-ți șansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
și șoapte...
in flori de miazănoapte...

Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă

De ce să rătăcești
sub umbre și Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făurește-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe pașii lăsați de mine tu calci
și florile înflorite de mine,
tu le miroși?
Dimineții trezite de mine, tu-i zâmbești
și-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbești?

Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtășesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruiești?

Eu te aștept, cu mine
acum,
acum
și peste acum
peste iubirea-mi foc și scrum
peste tăcerea-mi de țipăt și fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...

vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
și-n vise șoptite
dragostea mea ți-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...

poezie de (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui, cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului,
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină.
Este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest.
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii...
Verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
ruptă din culorile, anilor vieții.
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor.
Rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
îmi spui: "ai grijă de tine!"
Ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngerii și Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suflet

Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.

Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.

Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,

Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.

Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,

Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!

Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,

Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.

Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,

Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de vară

În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ți-am așezat un colier de șoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.

În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub șoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.

Iubita mea cu buzele de sânger
Tu ești printre poeme-ntâiul înger
Ce-a scormonit din așternut de umbre
Atâtea flori de vis și pietre scumpe.
Pe cer trec râuri albe de lumină,
Pe câmpuri, numai flori de muselină,
Un cânt de păsări - lira fermecată
Ascunde vara asta minunată.

Pe pletele de grâne revărsate,
Sub pași de frunze, ascund în noapte.
E vara asta cânt, alint, iubire,
Miros de tei, polen de fericire,
O strună de chitară, pace, taină...
Pe sâni de catifea, iubită doamnă,
Pe mușchii de copaci îți scriu acum,
În noaptea asta transformată-n scrum.

Ți-am așezat un colier de șoapte
Și ți l-am prins să-l ai la gât în noapte,
te avânți pe creste argintii
Și să culegi din stele poezii.
E jar în cer, vulcani rodesc în munți...
Aleargă peste câmp copii desculți.
Fântânile-au secat... ploi de tăcere...
E secetă și vremurile-s grele.

Te-am sărutat pe coapse cu lumină,
Flori de rubin ți-am prins în păr, regină.
Imploră cerul, sufletul să-mi stea
Altar de crini, de-acum, în calea ta.
Să calci pe patul meu de ramuri, vară,
Și sângerânde, rănile de-aramă
Să-ți fie jertfa ce-ți ofer de-acum...
O clipă doar întoarce-te din drum!

Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Lacrimi de jad ți-am pus la rădăcină.
Sub cerul plin de stele-am plâns în noapte
Și te-am rugat să nu mai pleci departe.
Dar ca un vânt te-ai risipit, mireasă,
Iar eu, un vis, încă te-aștept acasă.
Se stinge iarăși flacăra-ți divină,
Iar eu rămân cu dorul de lumină.

Cu praf de stele peste lumea ta,
Renaștere și vis vei repeta,
Să curgă râu de miere și nectar,
Porumbi, bogate grâne în hambar!
Prinos de ploi, de flori de iasomie,
Copii născuți cu inima zglobie!
Și soarele, precum o pâine coaptă,
nu vă părăsească niciodată.

Eu am pictat în vis iubirea mea,
O vară pe un câmp de catifea,
Lumini și flori, pace, parfum, nectar,
Un suflet candid devenind altar.
Un imn, un cânt, un clopot de izbândă...
Sunt șoapte de izvor și zvon de nuntă,
Căci se cunună florile cu cerul
Și martor îmi va fi decât penelul.


Eu am pictat în vis iubirea mea.
E praf de stele peste lumea ta
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Te-am sărutat pe coapse de lumină!
Ți-am așezat un colier de șoapte
Și pletele de grâne revărsate,
Iubita mea cu buzele de sânger...
În noaptea asta s-a născut un înger!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngeri și Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook