Mama mea, Olga Tempinski, a fost catolică. Eu, când îmi fac crucea, mai duc o dată mâna la umărul stâng. Mă închin şi pentru dânsa.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata a fost din Vlaşca, îl chema Vasile, era băiatul lui Iorgu, iar pe mama o chema Olga Tempinski şi era fata unui polonez care a cunoscut o cehoaică în Ungaria şi cu care s-a însurat şi a făcut-o pe maică-mea în România, la Dumbrăveni. Asta e povestea! Merg destul de des la biserica catolică. Pentru că familia mea a fost majoritar ortodoxă îmi fac semnul crucii dupa ritul ortodox. Amin-ul îl intorc înapoi catoliceşte cu toată palma. Fac aşa pentru mama. Şi se cheamă că m-am închinat şi pentru dânsa!

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau aşa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Şi a spus Albulescu Iorgu şi aşa s-au făcut toate actele. În cristelniţă când m-a băgat am avut fericit un naş, a fost generalul Constantin Vasile şi în cristelniţă m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură şi nu a zis nimic, dar când am început să ne înţelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, fireşte că nu ştiu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizaţie. Asta a fost povestea cu numele meu.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica nu mă recunoaşte decât după numele de Constantin... Mama mă numea Mircea. De ce, cine a fost Mircea... Recunosc că nu am apucat să o întreb pe mama! La vremea aia nu am fost curios, apoi mi-am zis... de ce sa mai răscolesc? Dacă i-a placut ei sa fie aşa, să fie cadoul ei. Să aibă şi ea un cadou de la viaţă. Să-l cheme pe fii-su cum a vrut ea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine mă interesează meseria mea... Eu sunt un om care port cămaşa fericitului. Îmi place ceea ce fac.

Mircea Albulescu în emisiunea "Serata muzicală TV" cu Iosif Sava (TVR) (1996)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi fost un copil fricos, ori dacă nu m-ar fi lăsat să umblu singur, n-aş fi avut toate aceste senzaţii. Nu-mi pot explica cum mă lăsa mama mea să umblu singur, ea care mă păzea iarna să nu stau aproape de geam. Probabil că ea nu ştia pe unde mă duc. Credea că-s prin grădină, ori pe drum. Cred că eu ascundeam plimbările mele. O singură dată am fost pedepsit, când am venit acasă plin de colb pe mâini şi pe faţă, căci mă jucasem în colb cu băieţii de ţărani. Mama mea m-a ocărât atunci foarte tare. (Mai târziu, când eram de vreo 8 ani, la altă moşie, tot pentru petrecerea mea în colb cu băieţi de ţărani, tatăl meu m-a bătut -- singura dată când am fost bătut.)

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un actor din tagma mea - mai bine să zic: pentru un actor ca mine - un spectacol înseamnă... trei spectacole. O dată mi-l joc mie. Să zicem peste zi, adică îmi regândesc personajul, repet replici, repet ce va fi fiind în seara respectivă; a doua oară este nunta - ca să zic aşa - adică spectacolul propriu-zis, când noi, cei de pe scenă, ne căsătorim cu cei din sală. Aşadar, o lunga oficiere, care se petrece de-a lungul spectacolului propriu-zis. Şi-apoi, în drum spre casă, mai joc o dată spectacolul în gând, reiau unele momente mai grele... mai meditez la ele - cum va fi fost?!...

Mircea Albulescu în revista Formula AS, interviu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn de moarte rătăcit...

îmi las mâna atârnând de-o faşă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un şanţ în el m-a tolănit

şi pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut

şi ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simţind cum lasă
un semn de moarte rătăcit

acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
şi-mi ţine orele scrâşnind

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ţinea lângă ea şi avea un capot de care eu mă ţineam foarte tare ca să pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înţelepciune să-mi dea o bucată de cârpă în mână. Şi în clipa aceea am început să pot să merg pentru că aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos şi mai departe.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ţinut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai uşor decât m-am simţit vreodată. I-am sărutat mâna ca şi cum ar fi fost prinţesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, şi toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simţit iubit pentru întâia dată...

citat din Jarson Micheal Ratliff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt câteva persoane pe lumea asta, ca mama şi tata, despre care îmi place să vorbesc mereu la prezent. Nu vreau să spun "a fost", pentru că atâta vreme cât eu "mi-s", înseamnă că şi dânşii "îs". "S"-ul ăla ne uneşte, ne face să vorbim la prezent mereu despre noi şi ai noştri.

citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; muşcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
şi spun, de zor, că viaţa-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie şi nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aş adormi, uşor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
şi, draga mea, să mă accepţi nătâng;
ca braţul gropii să mă iei din toate.

sonet de Ionuţ Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum cea mai mare bucurie a mea este să fac cadouri. E un sentiment care mi s-a acutizat odată cu trecerea anilor. Pentru un om de vârsta mea, singura şansă adevărată este că mai îmbătrâneşte cu o zi. Aşa că mă bucur să descopăr în ochii celor dragi, ai copiilor din familia mea, mai ales, acea lucire pe care o dă pofta de a desface pachetul cu cadouri.

Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

Mama mea cea mai frumoasă,
Pentru mine-i ca o floare,
Are pe an o zi aleasă,
Zi de sfântă sărbătoare.

Mă dezmiardă, mă sărută,
Cu gingăşie îmi zâmbeşte,
De Dumnezeu a fost făcută,
Să se păstreze ca o floare.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că îmi permit să fac o paralelă între credinţa fiecăruia dintre noi şi basmele care de fapt sunt, după părerea mea, cea mai frumoasă întruchipare a credinţei noastre întru bine, întru frumos, întru vindecare, întru noroc.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Primele îndrumări misionare
Le-am primit de la soare;
Odihnind pe prispa proaspăt sclivisită cu lut,
Mă-nţepasem cu-o vrabie
Ce-şi înfipsese zborul în ochiul meu stâng.
În necaz îmi făcea, când râzând, când zburând,
Îşi răsucea, fără milă, zborul, în ochiul meu stâng.
Profeticul zbor
Al cerului meu trecător,
Catastrofă, bizarerie,
Libertatea, minunata mea colivie,
Mi-a vorbit atunci pentru întâia dată
Şi pentru întâia dată lumea a stat gata să cadă
Deodată cu mine
Şi-atunci, în miezul suflului de pustiire,
Primele îndrumări misionare
Le-am primit de la soare:
"Crede, Lumina nu moare!"

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mama am fost la biserica Baraţia, unde am văzut cel mai frumos preot din lume... am văzut foarte mulţi popi, niciunul nu era aşa... era cu trei capete mai înalt decât mine... o splendoare. Şi eu am vrut să fiu ministrant acolo, iar ea n-a ştiut cum să mă lămurească. Pe urmă s-a dus la popă şi i-a spus, explicându-i şi că sunt ortodox după tata. Eu mergeam cu ea la biserică. Nu aveam cum să nu mă duc, că rămâneam pe drumuri.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victoria: Arhiepiscope Pucci...
Pucci: Cu ce te pot ajuta, draga mea?
Victoria: Eram virgină. Virginitatea era cel mai de preţ bun al meu. Darul meu de la Dumnezeu. Am fost deposedată de acest dar.
Pucci: Tragic şi condamnabil. Care este numele acestui seducător?
Victoria: Giacomo Casanova. Când Casanova a intrat în camera mea şi m-a jefuit... am luptat pentru onoarea mea.
Pucci: Vrei să spui că o să depui mărturie ca să pot să îl trimit la spânzurătoare?
Victoria: Da. Dar îmi fac griji pentru reputaţia mea.
Pucci: Desigur. Dar cred că dacă totul se desfăşoară conform planului, ţi-am putea înapoia reputaţia şi virginitatea.
Victoria: Poţi face acest lucru?
Pucci: Da. Reprezint Biserica catolică. La noi orice este posibil.

replici din filmul artistic Casanova (3 septembrie 2005)
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!