Ferma animalelor cu carte sau Ograda licenţiată

Într-o zi, oaia decretă, cu minte,
Că fiecare animal este isteţ,
Şi toţi să-şi facă, ca urmare,
Câte o universitate în coteţ.

"Nu este între noi nicio deosebire,
Toţi suntem la fel de inteligenţi şi buni la fire,
Nimeni să nu se lase mai prejos,
Să mai facă de acum munca de jos."

Porcul murdar, tăvălindu-se-n noroi,
Înfiinţă "Universitatea de Guiţuri noi",
Şi se gândi să facă şi un doctorat
Cu noua specializare "De râmat".

Oaia care a fost cea mai isteaţă,
Inaugură specializarea "Mintea creaţă",
Şi înscrisese ca studentă capra din verdeaţă,
Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreaţă.

Pisicile ce miaună noapte-n frunzişuri,
Făcură specializarea de "Veneţia tufişuri",
Iar cele elegante ce îşi pun fundiţă,
Organizară "Facultatea de Codiţă".

Iar măgarul mereu încăpăţânat,
Înfiinţă o Universitate: "Multe răgete prin sat",
Şi tot zbierând aiurea "Iha! Iha!", stivă,
Făcu a doua specializare de "Salivă".

Catârul dorind s-arate că nu e prost,
Întemeie o "Universitate fără rost".

Câinele care lătra la intrare, lângă scară,
Începu să studieze la "Marea râgâială".
Şi tot făcând la toţi "Ham, ham",
S-a specializat apoi şi în "Tam-tam".

Curcanul ca-ntotdeauna îngâmfat,
Făcu specializarea de "Sărit-Bătut în cap".
Cocoşul imediat i s-a aliat
Şi s-a înscris la Masterat.

Chiar gâsca tot mergând agale aşa,
Înfiinţă o "Facultate de Gaga",
Iar raţa fiind foarte isteaţă,
Făcu o cercetare ştiinţifică: "La noi în cotineaţă".

Găina nu se lăsă nici ea mai prejos,
Şi concepu specializarea "Ouă pe din dos".
Colaboră cu bibilica,
La a doua specializare "Numai atâtica".

Doar calul cel sportiv şi necăjit,
Făcu o Universitate la nivel mărit,
Cu Facultatea "Toţi la călărit"
Şi bivolii, studenţi s-au priponit.

Iapa ce trăgea azi la trăsură,
Ajunse la mass-media de la dresură,
La Universitatea "Ţinem Interviuri-Spălătură",
Cu specializarea "Elogiem pe-oricine fără jenă sau măsură".

Boii ajunseră cei mai ambiţioşi
Şi studiau la doctorat tema "Acum nu mai există proşti!"
Iar vacile dotate cu mult har,
Au înfiinţat o "Facultate De bălegar",
Şi toate au devenit profesor universitar.

Ajunse astfel orice animal cu carte,
Căci toată ograda are acum facultate
Şi te întrebi de trebuie să-nveţe cineva ceva,
Dacă aproape toţi sunt specialişti... de tinichea!

Morala
Oaia-ntr-o zi se-mbolnăvi
Şi constată că nu găsi,
Cineva să o poată trata
Deşi toţi aveau patalama.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista Atheneum din Canada (5 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, eşecurile noastre sunt o consecinţă a mai multor factori, dar probabil că unul dintre cei mai importanţi este faptul că societatea funcţionează pe baza teoriei că specializarea este cheia succesului, fără să realizeze că specializarea împiedică gândirea multilaterală.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi se făcu gătire de nuntă pentru feciorul de împărat cel viteaz cu fata cea frumoasă ca o zână. Şi gătindu-se, şi ziua de mult sosind, porniră cu toţii la biserică. Lumea după lume se luaseră după dânşii să-i petreacă la biserică. Împăratul şi împărăteasa, mirii şi rudele lor erau în căruţe ferecate numai în aur. Când fură aproape şi mai aveau numai câţiva paşi să facă până la biserică odată se auzi o vâjiitură groaznică, şi numai iată că zmeul d-al şaptelea dă năvală peste dânşii. Odată plesni dintr-un bici, şi toate căruţele se făcură stane de piatră, fără numai împăratul şi mirii scăpară. Pe mireasă o înhăţă zmeul de mijloc, o răpeşte dintre ai săi, se înălţă şi se făcu nevăzut cu fată cu tot. Toţi rămaseră buimăciţi de spaimă. Iară ginerele se supără mai cu asupra decât toţi. Îşi muşca mâinile de supărare cum de n-a putut el să puie mâna şi pe acest blestemat de zmeu să-l omoare, căci iată acum ce neajuns îi făcu.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă administrativă

Boul devenit Primar,
După ce dădu un chef:
Numii măgarul secretar
Şi pe porc, contabil-şef.
Pe căţel, l-a pus de pază,
Nimeni planul să nu-i strice
Şi aflat de mult pe fază,
Calul s-a trezit că-i vice.
Vaca fuse încadrată
Ca femeie de serviciu.
Măgăriţa, încă fată,
La cadastru-, din oficiu.
Ţapul e consilier
Iapa e dactilografa,
Capra este casier,
Ca agent agricol scroafa.
După ce s-au angajat,
Că vor face şi vor drege,
Toţi la treabă au plecat,
După datină şi lege.
Dar nu trecu bine, nici anul
Şi-oricine putea vedea,
Cum trag ei să-şi facă planul,
Unu-n "hăis" şi altu-n "cea".
Unul nu dădea în ham,
Alta prin hârtii râma
Unul ziua toată: ham, ham, ham,
Alta sta şi necheza.
Şi-uite-aşa din gură-n gură -
Că nu fac nicio scofală,
S-a dus vestea -n Prefectură,
Şi de-acolo-n Capitală.

Morala: Aşa se-ntâmplă-n orice loc,
Când Primaru-i dobitoc.

fabulă de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se sculară ei şi plecară după vânat, apoi se întoarseră acasă. Ţugulea acum se culca afară în toate nopţile, şi tot plănuia cum să facă să-şi ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără să ştie cineva, şi pândea vreme cu prilej când să-i vie bine să-şi ia vinele. Într-o seară se făcu muscă, intră pe coş în cămara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era acasă; aci daca intră se făcu om, luă vinele din cutie şi le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parcă fusese acolo de când lumea. Se făcu iară muscă şi plecă acasă. A doua zi, noaptea, trebuia să meargă zmeii la vânat pentru nuntă. Ţugulea se duse mai întâi în calea zmeului celui mai mare. Când se apropie de el, calul zmeului începu a sforăi...

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

specializare

Specializarea este de fapt o formă modernă de sclavie în care "expertul" este păcălit în a accepta sclavia prin a-l face să creadă că el la rândul său este o entitate preferată social şi cultural, cu o poziţie sigură pentru tot parcursul vieţii.

definiţie de Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apucă de croi din nou, şi în şase săptămâni abia putu face ceva care să mai semene a grădină, iar argatului îi făgădui o sântă de bătaie, sor' cu moartea, de s-o mai întâmpla una ca asta, şi să fie şi gonit. Împăratul se luase de gânduri văzând pe fiică-sa tot tristă. Ea acum nu mai voia să iasă afară nici din casă. Hotărî dară să o mărite şi începu a-i spune de cutare şi cutare fiu de împărat. Ea nu voia să audă de nici unul. Iar daca văzu aşa împăratul, adună iară sfatul şi boierii şi îi întrebă ce să facă? Unul din boieri îi zise să facă un foişor cu poarta pe dedesubt, pe unde să treacă toţi fiii de împărat şi de boieri, şi pe care-l va alege fata, să-l lovească cu un măr de aur ce-l va ţine în mână, după acela s-o dea împăratul. Aşa se şi făcu. Se dete sfară în ţară că este hotărârea împăratului să se adune mic şi mare şi să treacă pe sub poartă. Toţi trecură, dară nu lovi nici pe unul.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa mea am fost printre tineri, şi în facultate, şi ca profesor, mai târziu, căci de aproape zece ani predau canto la Universitate. Niciodată n-am compus o piesă în primă audiţie pentru cineva de vârsta mea. Nu sunt deloc singur şi nici lipsit de prieteni sau preocupări.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai trecu ce trecu şi iarăşi, într-o sărbătoare mare, împăratul merse la biserică cu toţi sfetnicii săi şi cu toţi curtenii tineri şi bătrâni. Şi de astă dată fata cea mică a împăratului se prefăcu că este bolnavă şi rămase acasă. Între curtenii împăratului cari merseră la biserică era şi grădinarul, fiind bătrân, credincios şi vechi slujbaş al împăratului. Argatul cel cheleş daca se văzu singur, scutură frâul şi-şi chemă calul. De astă dată scoase din găoacea de nucă rândul de haine cel de aur, se găti frumos, înfrână calul ce venise numai înşelat, îşi lăsă părul de aur pe spate, încălecă, îşi încurcă calul prin grădină, pe care o strică de tot, şi apoi se duse ca şi de-lalt rând la biserică, merse la mir, se ploconi în dreapta şi în stânga şi ieşi. Întorcându-se acasă, porunci calului de făcu grădina de trei ori mai frumoasă decât era. Fata împăratului îl văzu şi când ieşi, şi când se întoarse, şi ceea ce făcu, dară tăcea. Când se întoarseră de la biserică, împăratul şi toţi cu totul spuseră fetei celei mici a împăratului minunea ce văzuseră.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem într-o epocă care presupune că tendinţele de îngustare ale specializării sunt logice, naturale şi dezirabile. În consecinţă, societatea se aşteaptă cu sinceritate ca toată comunicarea competentă să fie precisă şi scurtă... Între timp, umanitatea a fost privată de o înţelegere cuprinzătoare. Specializarea a crescut sentimentul de izolare, de inutilitate şi de confuzie în oameni. De asemenea a rezultat faptul că oamenii au lăsat responsabilitatea de a gândi şi a întreprinde acţiuni sociale pe seama altora. Specializarea dă naştere prejudecăţilor care în ultimă fază se adună sub formă de dezacorduri internaţionale şi ideologice, care la rândul lor, duc la război.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şi toate

Toţi îşi dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toţi îţi sunt prieteni pe faţă,
Iar când nu eşti de faţă, duşmani.
Toată lumea îşi dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toţi sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii şi pe alţii,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toţi şi toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toţi se alătură mulţimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toţi ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăţie şi unitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

O! copilăria vieţii,
Floarea mea de neuitat!
S-au dus zorii tinereţii
Acum totul s-a schimbat.

Nu mai suntem împreună,
Să umblăm pe sub castani.
Timpu-n barbă păr mi-adună,
S-au dus toţi aceea ani!

Turmelor de oi din coastă
Nu le mai suntem ciobani.
Câinele în urma noastră
N-a fugit de ani şi ani;

Azi, singuraticul castel,
Pe nisip nu-l mai păzim.
Aş mai vrea să fiu la fel
Şi-mpreună iar să fim.

Nici pădurea cea vestită,
Astăzi n-o mai colindăm.
Pare mai îmbătrânită,
Iar noi parcă ne visăm.

Şi prin grâne coapte vara,
Împreună nu fugim;
Lilieci, în toată seara
Pe la colţuri, nu pândim;

După cuiburi prin pădure
Prin copaci nu ne urcăm;
Vara printre rugi de mure
După iepuri n-alergăm.

Au trecut toate acestea
Iar azi nu mă recunoşti.
Mi-am uitat copilăria,
Locul nostru de poveşti!

Unde-or fi toate acestea?
Acum totul s-a schimbat.
Să-mi revăd copilăria
Am venit din nou în sat.

Azi e linişte nebună,
De copii satu-i pustiu.
S-a adus în sat lumină,
Iar mulţi nici nu mă mai ştiu.

Căsuţa noastră cu ceardac
Micuţă printre meri se vede,
Ierburile-au crescut în prag.
De când părinţii au plecat, se pierde.

Mi-amintesc vecinul Nani:
Când pe calu-i alb suiam
Mă-ndemna cu vorba-i dulce.
Eu ca-n filme călăream.

N-am ajuns sportiv de clasă,
Cum dorinţa o aveam.
Dar şi astăzi eu în minte
Vorba-i dulce o mai am.

"Domnul" Cojocaru care,
Ce pe toţi ne-a învăţat,
În decursul vieţii sale
Fost-a domn adevărat.

Cu bastonul său în mână,
Parcă şi azi îl zăresc,
Ne zicea câte-o "dojană''
Cu a lui suflet părintesc.

Nicu Alexa cu vioara
Pe la baluri ne cânta.
Ne-aduna în toată seara
Cum vacanţa începea.

Moş David, vecinul nostru,
Un pescar desăvârşit.
Ne ducea pe toţi în Ostrov.
Ca pescar ne era ghid.

Pe sub pietre, pe la cioate
Noi cu mâna pescuiam:
Peşti şi raci, iar câte-odată
Câte un şarpe noi scoteam.

poezie de Adrian Timofte din Comuna Păltiniş - file de monografie (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estetica urâtului

Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri şi noroi.

Bacovia, pe care toţi îl ştiu,
Cu plumb şi morţi adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Şi nu era atât de deprimat.

Iar geniul Eminescu câteodată
A scris şi poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.

De-aceea dacă patima mă poartă
Şi vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-aşa se mai întâmplă-n artă,
Fiţi buni şi nu mă judecaţi sever.

poezie de Octavian Cocoş (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

la facultate
în Universitate -
studenţi învăţând

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi făcură. Toată ziua într-o veselie o duseră. A doua zi, se sculă de dimineaţă, se găti şi plecă la muncă. Nu ştiu însă cum făcu el, nu ştiu cum drese, că se pomeni iarăşi în pădure. Nici el nu ştia cum venise acolo; ştia numai că el la muncă plecase. Daca văzu aşa, cătă copaciul, se sui în el şi mai găsi un ou. Se duse cu el în târg şi mai luă încă două pungi cu bani tot de la acel negustor. Pasămite oule astea erau de diamant, care făceau de zece ori atât cât îi da lui pe ele negustorul. El însă era bun bucuros că lua şi atât; căci scăpă de sărăcie el şi cu toţi ai lui. Cumpără de astă dată haine pentru copii, căci erau goi. Mai luă nişte unelte şi dichisuri de ale lui pentru muncă şi pentru casă, căci nu credea că o să fie în toate zilele Paşte, să tot găsească la ouă d-astea scumpele. Câteva zile d-a rândul se mai duse el în pădure şi tot găsea câte un ou. Se făcu însă mai năzuros în târg, ţinu mai la preţ şi cu mirare văzu că scoate câte patru pungi de bani în loc de două.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referendum

De când ne-am specializat să-nvârtim democraţia,
Duşi de nas am tot schimbat dregători în România,
Cu mai buni, de pus la zid, negustori ultracinstiţi,
Sau cu vr'unul mai avid decât ceilalţi parveniţi,

De la cei dotaţi cu şcoli, cu un bac, un doctorat,
Masterate de doi poli, puse-n rame de-un carat,
Pân' la ăi de au vece şi celulă gratuit,
Sau puşcăriabili ce sunt pe muchie de cuţit,

Încât nu ne mai mirăm, stând pe loc într-un picior,
C-am ajuns să câştigăm experienţă-n viitor,
Ştiind bine a vota şi-a alege... mai ales,
Chiar de unii-ar sabota, tot ai noştri-s care ies!

Numai că acum, se pare, o dilemă ne-a blocat,
Tre' s-alegem cu ardoare, ditre doi iluştrii-n stat,
Unul care-i suspendat, învăţat fiind cu sfori,
Şi-altul care l-a săpat, însa e cu capu-n nori,

Că deja mă doare bila, după cât m-am tot gândit
Pentru care pun ştampila, şi-s mai mult nedumerit,
Căci din lista celor doi, socotind a' lor păcate,
Mi se pare c-amândoi sunt cam la egalitate:

Unul are-o facultate, în CV-ul lui a spus,
Celălalt a dat din coate de-a făcut şi-un an în plus,
Unul are o ruşineeee, celălalt... doar un cotor,
Unu-i dus cu pluta bine, ălălalt cu un vapor,

Unu' doarme mai mereu, precum lampa fără gaz,
Celălalt, ca-n heleşteu, câte-o dată este treaz,
Unul minte-n mod cinstit, altul minte... nici că are,
Dar niciunul, în sfârşit, doctorat dintr-ăla n-are!

Aşa că, eu, în final, trebuie să-mi exersez
Dreptul constituţional şi-am să merg ca să votez
Nepărtinitor ca toţi ce mai cred într-un Isus
... mama lor astăzi de hoţi, iar vor să ajungă sus!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specializare

Au fost colegi la "facultate"
Şi au purtat costum vărgat...
Azi fac "inginerii" curate,
Escrocherii... nu surogat...

epigramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eşti numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu şi ştii negreşit doar că ai fost trimis aici ca să faci munca pe care El ţi-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiţia asta, aşa este şi nu se va schimba. La un singur lucru putem şi trebuie să ne gândim: cum să trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredinţat. Vei afla că faci munca ce ţi s-a încredinţat dacă o faci cu cea mai mare uşurinţă, dar şi cu bucurie. De când cercetăm viaţa oamenilor, cei mai înţelepţi au căutat să definească această muncă şi au indicat-o. Toate adevăratele religii şi învăţături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiaşi: unirea cu toţi şi toate şi participarea la unirea cu toţi şi toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici şi crede. Dar e cu atât mai puţin necesar să ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine şi mai mult. Îndeplinirea dăruieşte binele, bine în prezent, care exclude orice interes faţă de viitor.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea spune că toţi suntem vinovaţi pentru tot şi pentru toate câte s-au întâmplat în regimul comunist. Să privim adevărul în faţă şi să ne socotim toţi vinovaţi, iar dacă suntem toţi vinovaţi, cine să ne ierte dacă nu chiar noi înşine?

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, şase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un preşedinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunţe candidat
La funcţia aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, şef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Şi reuşi-n primă instanţă,
Încât catârul, cu prestanţă
Strigase fericit, spre toţi,
Că numai caii-s nişte hoţi,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperităţii-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-şi dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piaţă şi să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăşi preşedinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflaţi pe post
De magistraţi cinstiţi şi drepţi
Ce-n faţa lui nu au stat drepţi.
Şi judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!

MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoţ şi prost!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru El

Deşi noi toţi îi suntem fraţi
Şi toţi îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argaţi,
Căci l-am ales stăpân pe El!...

Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deşi noi toţi suntem la fel -
De şorţul alb m-am dezbrăcat
Şi n-am mai ascultat de El...

Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toţi să-l ascultăm la fel -
Deşi m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!