Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Hai iubito-n Carul Mare

Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.

Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.

Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare

Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.

Șed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!

Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi

Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aș cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.

Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristețea mea ;
Cântă și o cucuvea -
Pe o casă în ruine.

Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ții toată noaptea trează -
Treaz și-n noapte și-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.

Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?

poezie de (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vivian Ryan Danielescu

Să-mi găsesc perechea

Am prins Luna pe răcoare
Să o-ntreb unde a umblat
La picioare strop de soare
Luna-n pene toată s-a umflat

Mândră ea din nori pe-nserat
Am călătorit în nemurire
Un luceafăr astru m a curtat
El mi-a declarat a lui iubire

Stelele din cer s-au bucurat
Mare zarvă pe Calea Lactee
Carul mare roțile și-a scuturat
Stele mari și mici comete

Rochiile de nuntă au îmbrăcat
Eu mă pregătesc din noapte
Voal și rochia am îmbrăcat
Inerte sunt stelele îndrăgostite

Când covorul rosu voi călca
Să-mi găsesc acum perechea
Fericită până la soare voi valsa
Domnul vegheze asupra mea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lume-a iubirii

Mai lasă tristețea-ntr-o parte și vină
Când toată iubirea mea ție se-nchină,
Aleargă la mine -ți tremure nurii
Pierzându-ți din tălpile goale condurii!

Învârți tacticoasă pe deget o ață,
În minte buluc ți-e de gânduri în ceață
Și plouă și-i soare, și-i zi și e noapte
Și-n tine e raiul și-n rai sunt de toate

Și țârâie greieri și cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aștern viseze...
Și luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră și azi la un soare de casă.

O mie de drumuri la sfat în răscruce
De pașii nostalgici ar vrea apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ți-am pus flori pe cărare!

O liră ciupită de unghii măiastre
Un cântec turcoaz îmi coboară din astre,
Albaștri-ți ochi gemeni ca miezii de nucă
De lacrimi răzlețe deja se usucă -
O lume-a iubirii, o lume năucă...

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un ultim "te iubesc"

Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"
pot lua iar cerul subsuară
Și chiar de mi-o vei zice într-o doară,
O clipă mă mint că mai trăiesc!

De mână ții, fermecătoare,
simt de pulsu-ți e rostogolit ;
Deși-i doar un post-scriptum, negreșit
Și-un ultim răsărit naiv de soare.

O rază se va rupe-atunci din soare
Să-mi fie călăuză-n asfințit
Căci iezerele-n ochi mi s-au topit
Și-n beznă par, încet, să se coboare.

Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"-
Tăcerile din noi mă înfioară ;
O stea era de rând, pe cer, moară
Și, Doamne, eu cât sunt de pământesc!

poezie de (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E seară, iubito!

E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.

Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.

Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?

Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire -ți spun?

poezie de (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos -nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.

Doar timpul nu iartă, luându-și tribut
De clipe ce ard inumane,
Ești suflet ce zace în trup de-mprumut
Ce-mi presură sare pe rane.

poezie de (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și în cer și pe pământ

Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.

Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.

- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?

Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!

Dar și veșnicia doare
Când Luceafăru-i flămând
De imensa ei candoare
Ce îl arde nopți la rând.

- Poți începe, Lună bună,
Toate stelele s-aduni
Și pe mine mă cunună,
fim amândoi nebuni!

El s-a coborât pe dată
Și sfios și temător
Să-și dea veșnicia toată.
"- iubesc și-apoi mor!"

Admirând-o lung pe Ana
Prin fereastra din iatac,
Simte cum în pieptu-i rana
Fără ea nu are leac

Și i se perindă-n minte
Toate nopțile de dor
Când jurase-n necuvinte
îi vină în pridvor.

Ana se așează-n rugă
Ne-nțeleasă și suspin ;
Câte-o lacrimă, în fugă
Inundând chipu-i senin,

Apoi dulce și suavă
Se ascunde-n așternut.
"Ce folos în ceruri slavă
De nu am al ei sărut?"

- Hai de mă primește-n lume,
Doamne blând și iertător,
Să-mi dai trup și grai și nume
Ca de pământesc fecior!

Ea la tine ruga-nchină
Ție și eu mă rog:
Dă-mi iubirea ei deplină
Și las ceru-ntreg zălog!

Preschimbându-se pe dată
Din Luceafăr în fecior,
Luna foarte supărată
S-a pitit după un nor

Încetând a da strigare
Celui prăbușit din cer.
"Alt Adam căzut, se pare..."
- O, dar câte stele pier!

Tânărul frumos, la harpă,
A-nceput un cânt sublim
- tremurând încet din pleoapă -
Cu un glas de heruvim

Ce, pe Ana răscolește
În copilărescu-i vis ;
Gura-i roșie zâmbește:
E Luceafărul promis.

Doarme-adânc, visând în pace
La iubitul cel dorit.
La copilele sărace
Vreun Luceafăr n-a venit...

Junele-a cântat întruna,
Ceru-ntreg s-a luminat.
- Ce minune - zise Luna -
Un Luceafăr întrupat!

Risipiții zori ai zilei
În lumina din preaplin
Temenele-nchină milei
Către cel acum Dorin.

N-a mai fost iar apună
Un Luceafăr întristat
Și nici Luna nu-i cunună,
Nici vreun falnic împărat.

Sunt frumoși ca două stele,
Ea e Ana, el - Dorin
El sărută viorele -
Ochii ei de cer senin.

poezie de (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineață cu minuni

Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Și îți dăruie visării
Ochii de lumină plini!

În visare ți s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.

Le dezleagă și sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristețea-n carne roade,
Ne sfârșește pe-amândoi.

Eu voi sta la sfat cu luna
Și cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înțelegeam.

Ca-ntr-o doară -i spun lunii
Strecurată printre pruni,
Cu cât foc iubesc nebunii
Și cum speră în minuni.

Când se înfiripă zorii
Alungând un somn curat,
Tu lași în noapte norii
C-un sărut nevinovat!

poezie de (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafăr blând...

cât a trecut, mult sau puțin,
dar ești aici și te simțim,
ești printre frunze, ești în iarnă,
ești o dorință care cheamă

de sus din cer cobori lumină
și-acum ne e raza divină
și-n noapte ești Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând

te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
privești plângând din ochii tăi,
te dor de-atâția derbedei

îi vezi câți sunt, sunt încă mulți,
sunt mulți și cei ce sunt desculți,
doar tu îi mângâi când și când,
cu poezia ta vorbind

ți-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic și cât te doare,
dar vreau știi că cei români,
citesc ce-ai scris și tu i-aduni

știu foarte mulți cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
și îi trezești să se gândească,
la țara noastră românească

cât a trecut, puțin sau mult,
dar și-astăzi ești în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
și cultul tău ne este scut

ți-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român

te rechemăm și-n seri, și-n nopți
și când oftăm la câte porți,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ți poeziile

Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum strălucești la noi pe prag,
cum te iubește România,
cu toată inima, cu toată glia.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde s-a-mpărțit

Unde s-a-mpărțit iubirea?
Care-i, oare, adevărul?
Mi-am tot alungit privirea
cuprind nemărginirea -
Mângâia pământul cerul.

Nici un semn de adunare,
Nici o urmă de săruturi...
N-am văzut, din întâmplare
Până-n depărtata zare
Decât zbor tăcut de fluturi.

De-mpărțeala cea nedreaptă
Cum, cu zâmbet să te bucuri?
Care minte înțeleaptă
Fericire mai așteaptă?
Soare blând în ram cu muguri...

Mă strivește-n umeri cerul,
Mii de gânduri mă destramă...
Care-i, oare, adevărul?
Ai mușcat, Adame, mărul -
Nu ți-a fost o clipă teamă?

S-a-mpărțit la toți iubire,
Nu e loc de vreo tăgadă ;
Poate-acum mă mai mire
Că mi-e dorul pătimire?
Cântă cucul în livadă...

poezie de (2 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat

Mi-e dor să zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.

Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.

Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașii mă vor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.

Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chip de zână

Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.

Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.

Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.

Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot îți fiu mireasă

Că un duh din altă lume,
Fără chip și fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute

Și de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".

Inima-n coșciug tresare
Că nu sunt ca orișicare,
îți dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morții mire.

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stelele

Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Și-n pumnii laolaltă
Am vrut prind
Un pumn de stele,
Și-apoi zâmbind
Să sorb din ele.

Și-am prins!
Dar stelele s-au stins
Și apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Și pumnii mei secară.

Un univers am vrut fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am știut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.

poezie de (1958)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau luna

Și luna mai tare se coace
În pomul cu trunchiul ceresc,
De n-am s-o culeg, nu am pace,
Doar stau necăjit s-o privesc.

E plină de seva divină
La care de mult jinduiesc;
fie ca ramul s-o țină
Căci aripi de doruri îmi cresc!

Aroma de lună mă-mbată
În pârgul cel pur îngeresc,
Beție cât noaptea de lată
Pe care- tot vrea s-o lungesc!

Fereastra și ea mă apasă
Pe ochiul cu care poftesc;
Vreau luna pe buza mea arsă
De pofte cu gust omenesc!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu și-a ta iubire

Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.

Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare m-arunci
Era mai acătării!

Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?

Cum Cerului mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?

Eu mă călătoresc supus
Atât cât mi-e veleatul,
Ca mine poate alții nu-s
Când vrei iubi pe altul.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față

ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau -ți respir clipa dorință

întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă-ntre noi

În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?

Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.

Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă șadă un pic.

Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...

În spate,-asudată mi-e frica,
Lăsați îmi sunt umerii goi;
În inimi tronează... nimica.
Ce toamnă-i deja între noi...

poezie de (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei trei cuci din fruntea țării: cucul Ponta – premierul, cucul Băsescu – președintele României, și cucul Antonescu – președintele Senatului (pamflet)

Cucul Băse', ăla mare,
Cântă pentru informare:
Iese fix la ora șase
Și ne cântă de Năstase,
Și de Ponta mitomanul,
Și-Antonescu grandomanul.

Cucul zis și Antonescu
Se ia-n clonț cu cuc' Băsescu,
Și îl cântă, și-l bârfește,
Și deloc nu ostenește;
Căci această creatură
A strâns multă, multă ură.

Cucul Ponta, îngâmfat,
Cântă ca un apucat,
Cântă-ntruna - din sculare
Până merge la culcare;
Ba mai mult, ăst "mare domn"
Cântă chiar și noaptea-n somn.
....................................
De ce cântă ne-ncetat?
Cântă fi'ndcă... e stricat.

pamflet de din Pamflete și satire (10 octombrie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu te-aștept

Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.

Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.

Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.

Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.

Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.

Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna

Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.

De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.

poezie de (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte

Lasă-mă -ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.

Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.

Lasă-mă îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.

Iubito, lasă-mă în zori -ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.

Lasă-mă -ți cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau le văd cum se dezmierd.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook