Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să ne-avem

Ne căutam cu inime pustii
În nopți care gemeau atemporale
Și-n zile ce scrâșneau a agonii ;
În noi, îngeri stăteau să se răscoale.

Așa ne mai cruceam ca doi nătângi
De drumurile noastre separate
Și-n minte îmi intrai numai să plângi...
N-a fost de-atunci vreun chip a te mai scoate.

De ce n-am încăput în lumea lor,
A celor ce-au primit lumina vie
A dragostei comise, nu doar dor?
La timp să ne-ntâlnim n-a fost să fie...

Atâta de organic am simțit
Secundele trecând spre veșnicie!
Acum, că la refren ne-am întâlnit,
Dă, Doamne, să ne-avem cu bucurie!

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Un pas spre veșnicie

Cu tine-n viaț-am mai făcut un pas
În drumul lung și greu spre veșnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!

Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiți ce s-au dorit o viață ;
În suflet ți-am intrat prin ochi senini
Și-n el era atâta dimineață!

Și mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.

Sorbit-am cristalina cu nesaț,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Și prins de-mpătimire, ca un laț,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.

Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braț prin rău și bine.
Cu glasu-ți tremurat, un "bun rămas"
Șoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.

poezie de (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanță negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!

Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Bine, Doamne, stau...!

O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!

Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...

Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
numai ea-i fără cusur.

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stingher

Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Și n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...

... Și vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deși sunt... peste poate de stingher.

Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Și multă voie bună-ar fi să fie
De nu aș fi atâta de stingher.

Se duc zile domoale și nopți line
Căci eu le sunt zadarnicul străjer ;
Iubito, ce-a fost bun mi-ai dus cu tine,
Lăsându-mă atâta de stingher...

Frumoasă este viața și zglobie!
Din ce-am dorit nimic nu îi mai cer.
Deși vreun dor plăpând mă mai îmbie...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

poezie de (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Despărțirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eram

Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.

Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?

Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam tu, spuneai eu
N-aveam într-un nimic dreptate

Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.

Nu-nțelegeai că nu pricep
Că școala vieții nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".

Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Același "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce și amar

Atât îmi e de dulce și amar...!
Încerc acum pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alții izvorăște... spurcăciune

E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?

De ce nu mai pricepeți murim
Cu tot cu răutăți sau bunăstare?
E soare peste tot și-n țintirim
Și-n inimi e atâta de răcoare!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne suntem frați

Nu-i suntem mândrei noastre Românii
Ce-au fost, spre cinstea lor, înaintașii ;
La pieptu-i ne lipim ca niște fii
Dar laptele i-l sug numai pungașii.

E poate vina lor sau poate nu
Că-i punem mai presus de noi s-ajungă
La sfârcul generos, iar eu și tu
Privim nedumeriți -i gol în pungă

Și, Doamne, cum spui că nu-s eroi
Acei care adorm cu burta goală
Și-n zori își fac iar lista de nevoi
Privind la ceasul rece care-i scoală?

Noi toți ne suntem frați, așa știi,
Mai mult decât atât nici nu se poate,
Iar trupul bunei mame Românii
Mai sângeră din pieptu-i zer, nu lapte.

Cu imnuri tricolore încotro
Ne ducem pașii fără de cadență?
Deșteapră-te române, mot-a-mot,
Căci somnul tău letargic e demență!

poezie de (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne suntem frați

Nu-i suntem mândrei noastre Românii
Ce-au fost, spre cinstea lor, înaintașii ;
La pieptu-i ne lipim ca niște fii
Dar laptele i-l sug numai pungașii.

E poate vina lor sau poate nu
Că-i punem mai presus de noi s-ajungă
La sfârcul generos, iar eu și tu
Privim nedumeriți -i gol în pungă

Și, Doamne, cum spui că nu-s eroi
Acei care adorm cu burta goală
Și-n zori își fac iar lista de nevoi
Privind la ceasul rece care-i scoală?

Noi toți ne suntem frați, așa știi,
Mai mult decât atât nici nu se poate,
Iar trupul bunei mame Românii
Mai sângeră din pieptu-i zer, nu lapte.

Cu imnuri tricolore încotro
Ne ducem pașii fără de cadență?
Deșteaptă-te, române, mot-a-mot,
Căci somnul tău letargic e demență!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie de zăpadă

spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă

acuma când vine o altă stihie
te caut în mine și în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată și pe veșnicie

tu vii înspre mine, ai coapsele albe
și ninge a tine din florile dalbe
și cu zăpada ce n-a vrut -mi vie
în inefabila copilărie

mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreștine
și-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate

bate un crivăț a viață și-a moarte
și ninge cu margini de eternitate
și ninge acut să nu se mai vadă
femeia iubită de-un om de zăpadă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire-n toate

Sunt zile-n care mori în mine
Și sunt un boț de carne flasc,
Sunt nopți ce strălucesc divine
Și-n care-n tine eu renasc.

Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viață stors în teasc ;
În roua nopților senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.

În viața e și rău și bine,
Sunt nori de plumb și cer senin,
Însă iubirea-n toate ține
Mângâietor, sufletul plin.

poezie de (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanța meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Și-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Și, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veșnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

poezie celebră de
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astă seară

Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ți-o-nșiră pe note-un lied
Și ruga la Maica Precistă.

Ți-o spun de o viață și-o lună,
Dorința ce-o dor de un veac
Și toate-ale tale îmi plac ;
De crezi -s nebun, tu fii bună!

E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Și tot e mai mare ispravă.

Dar poate ce spun te amuză
Și-ți par gărgăuni... Ce fac?
Mai mușc din covrigul cu mac
Și-n versuri doar tu îmi ești muză.

Îți scriu despre noi. Vreau știi...
În lumea ce-o vreau doar a noastră
Avem doar spre cer o fereastră
Și-o casă de îngeri copii.

Iubirea n-adoarme-n vreo gară,
La doctori nu e pacient,
Nu poartă saboți de ciment ;
Ea vine la noi astă seară.

poezie de (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici șoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ține-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Și care au un somn atâta de ușor...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Eminescu catre Veronica

Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.

Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.

Acum de-aș mai putea scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.

Știu și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.

În veșnicie am luat cu noi
A noastre clipe și iubirea,
Și-n Rai din moarte amândoi
Am renăscut cu fericirea.

Am îmbrăcat veșmântul veșnic
Al unei lumi ce n-am avut,
Când te iubeam dulce și tainic
Pe când eram de vânt bătut.

Mereu ai fost Crăiasa vieții mele
Și regat ne-a fost numai iubirea,
Acum îmi ești Crăiasă printre stele,
Regatul nostru este nemurirea.

Autor: Răzvan Isac 15-01-2015

poezie de (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-ar mai fi fost

Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!

Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri întâlnesc un mâine!

N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci câștig banul!

N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!

Nici n-ar fi fost să râd atât,
Vreodată pentr-o viață-ntreagă
Și-apoi fiu posomorât
Nimic n-având care se leagă!

N-aș fi iubit, n-aș fi cântat
Chiar făr-un strop de voie bună,
Nici versuri n-aș fi scris vreodat
În nopțile târzii, cu lună!

N-ar mai fi fost, nicicum, nimic,
Nici viața cea la preț de-o clipă,
Și n-ar mai trebui vreu dric
S-alunge-n groap-a mea aripă!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Dependență de NOI

Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.

Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.

Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...

Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...

Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!

Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?

Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Viermii...

sunt patruzeci de ani-lumină între noi
și patruzeci la fel, de întuneric
și-un sentiment de vină, ezoteric
mereu aflat în stare de război

în patruzeci de ani au încăput
obișnuite câteva evenimente
ciudate însă două sentimente
-te mai iubesc, încerc să nu te uit...

în patruzeci de ani de două ori
ne-am întâlnit, nici nu țin minte unde
țin minte doar priviri și furibunde
și scăpărând din fulgere fiori...

aștept treacă încă patruzeci de ani
și putem să ne-ntâlnim în veșnicie
două păsări ce-au fugit din colivie
lăsând în ele viermii. Subterani...

poezie de (24 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" -l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...

Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...

De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...

Căci, altfel, cum explicăm
ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...

Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...

ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...

Dar karma e un verdict greu
Când vrea dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...

Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O clipa de senin

Of, iubito, ești prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
și ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai pleci,
deci timpul dintre noi
e mut.

Păcat.
Putea să fie ce n-a fost?
Putea să fie altcumva?
Îmi umplu singurătățile
întrebări fără rost
și amintirea ta.

A fost frumos,
a fost plăcut,
căci ne-am iubit
și ne-am urât,
ne-am înșelat
și ne-am jucat,
pân-am rămas,
pân-ai plecat.

Nu regreta.
Nu plânge mult.
Nu mă uita.
N-am să te uit.
A fost frumos.
A fost sublim.
A fost o clipă
de senin.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook