Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cine-aleargă... nu se lasă

Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăși viața mea;
Fermecat sunt și de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.

Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos

Și-o să-l împărțim în șură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit

Și alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.

Șade Ana cu Costică
Tot sub mărul ionatan.
Așa carevasăzică!
O iubeam ca un plăvan.

Este și cu Leana bine,
Mă ridică-n absolut,
Dar... la ea Gheorghiță vine,
Cum se pupă am văzut.

Doamne, câtă nedreptate,
Dup-atâta alergat
Și iubire peste poate
Doar mai... meditez în pat.

poezie de (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Badea-l meu are năcaz

Îmi zice badea într-o seară,
peste-o lună, el se-nsoară!
Înima-mi în piept se sparge
De necaz badea ce-mi face!

Îl întreb: Bade cu, cine?
Nu ai mândră pe mine?
Cum vine că te însori?
Tu vrei drept să mă omori?

Zice badea rușinat,
Stând cu capu' aplecat
Că-l însoară babele
Și că el deloc nu vre!

Și că totu-i aranjat
S-o ia pe Leana din sat!
Ce-o avut numa feciori
Văduva-i de șapte ori!

Lasă bade amu'
Nu-i muri dragă și tu!
Că doar Leana îi bătrână
Cât mai are, o săptămână!

Aș-o zis și ăilalți șapte
Și-amu-s îngropați departe!
Rău tem și rău îmi vine
Scapă- mândră pe mine!

Apoi bade o să-ncerc
Da' nu pot -ți promit drept!
Dacă planu' n-o ieși,
Văduve două o-m fi!

cântec, versuri de
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leana

Când e munca mai cu zor
O cam doare un picior;
Sara fuge pe potecă
Înspre... discotecă.

epigramă de din Satiricon (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde s-a-mpărțit

Unde s-a-mpărțit iubirea?
Care-i, oare, adevărul?
Mi-am tot alungit privirea
Să cuprind nemărginirea -
Mângâia pământul cerul.

Nici un semn de adunare,
Nici o urmă de săruturi...
N-am văzut, din întâmplare
Până-n depărtata zare
Decât zbor tăcut de fluturi.

De-mpărțeala cea nedreaptă
Cum, cu zâmbet te bucuri?
Care minte înțeleaptă
Fericire mai așteaptă?
Soare blând în ram cu muguri...

strivește-n umeri cerul,
Mii de gânduri destramă...
Care-i, oare, adevărul?
Ai mușcat, Adame, mărul -
Nu ți-a fost o clipă teamă?

S-a-mpărțit la toți iubire,
Nu e loc de vreo tăgadă ;
Poate-acum să mă mai mire
mi-e dorul pătimire?
Cântă cucul în livadă...

poezie de (2 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bade-ai tare năcăjât

Îmi zâce badea într-o sară
peste-o lună el se-nsoră!
Inima-mi în piept se sparge
De necaz badea ce-mi face!

Îl întreb: Bade, cu cine?
Nu ai măndră, pe mine?
Cum vine că te însori?
Tu vrei drept să mă omori?

Zâce badea rușânat
Stând cu capu' aplecat
Că-l însoară babele
Șî el deloc nu vre!

Șî totu-i aranjat
S-o ie pe Leana din sat!
Ce-o avut numa ficiori,
Văduva-i de șapte ori!

Lasă bade că am',
Nu-i muri dragă șî tu!
Că doar Leana îi bătrână,
Cât mai are? O săptămână!

Așa zâș șî ăilalți șapte
Șî-amu-s îngropați departe!
Rău tem șî mi rușâne,
Scapă- mandră, pe mine!

Apoi, bade o să-ncerc
Da' nu pot -ți promit drept!
Dacă planu' n-o ieșî
Văduve două o-m fi!

folclor românesc
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Doctorul: Inima e slăbită...
Brâncuși:... Am visat-o pe Eilleen... Era tare frumoasă. Am dus-o la Craiova... La Hobița am îmbrăcat-o gorjenește... Am stat cu ea la Lache Tăbăcaru... Eileen! Ai auzit de ea, doctore? Eileen! Așa se spune Leana în irlandeză...
Alex (scrie):... Leana în irlandeză...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de (2007)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ai plecat

Nu pot cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!

Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?

Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.

Ce greu rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,-n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai plecat

Nu pot cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!

Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?

Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.

Ce greu rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,- n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.

poezie de (21 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de iubire e mai puternic decât iubirea însăși.

citat din (21 iunie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu și-a ta iubire

Eu călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.

Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare m-arunci
Era mai acătării!

Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?

Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?

Eu călătoresc supus
Atât cât mi-e veleatul,
Ca mine poate alții nu-s
Când vrei iubi pe altul.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Îți amintești?!

Ți-aduci aminte, Ioane (vai, pardon!)
Ce primenit erai... Și pus în tron...
Și te-ntrebai: (da nu-mi putuși vorbi...)
- De ce mi-ai dat o palmă într-o zi?!
Eram copii, eu mult mai slab, mai prost...
Să-mi amintesc nu are nici un rost,
N-am mai avea nimic de împărțit.
Și totuși este logic fim chit.
................................................
Hei, cum eram doar noi, te pălmui.
(Năduful meu strâns ani la rând cu sete...)
Când coana Leana, nora, te privi,
Erai întors cu fața la perete...
S-au întristat, cum (ce firesc era)
Dar una zise (cât de speriată)
- Pesemne vine mâine ne ia.
- Păi, tu, dar nu și eu i-am fost amantă!
- Bătu-l-ar boala dracilor odată!
Să-l tămâiem, poate i-o fi de leac...
Ptiu, drace,-mi scuip în sân dac-am să scap.
mi-a promis cândva și zis-a bine:
Când moare, va lua cu el, pe mine.
Să-i pui și-o ceapă-n tron și patru fuse...
Și Leana, speriată, le și puse...
Să-i pui și piepten, era fudul
- Că bine zici! O să te-ascult acum.
nu-i spui mamei soacre, ca mă ceartă.
- Of, Leano, cât mai ești și tu de toantă!
Din locul meu, pios, zâmbeam amar.
- Să îți ajungă, iaca, drac șprințar.
Mi-ai luat amanta și m-ai îmbătat,
Mi-ai luat nevasta, singur m-ai lăsat...
Acum -ți placă mănânci papară
n-ai te ntorci la mine iară.
Eram dator -ți dau ce se cuvine,
Deci, dormi în pace, pui de mărăcine.
Că roata vieții iute se întoarce.
Păcat! Că bine-ți stă la patru ace...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capcana ochilor din carti

Din cărți am învățat ochii
Sunt scumpul dar de a vedea
Cum lucrurile stau să cadă
Sub cerul trist de catifea.

Cuvântul îi făcea pară
Lipsiți de farmec și naivi
Și duri când poate o să moară
Striviți de lumea asta rea.

Dar cartea m-a-nvățat de toate
Și nu m-a învățat nimic,
Căci i-am văzut și mi se pare
sunt cum nu îi poți vedea.

De-atunci las cărțile pe rafturi
Și-ncerc să-i prind în mreaja mea.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demnitate

Purtăm stigmate-n spate
Parcă ar fi un gheb ;
Scălâmbi, pe nedreptate.
"De ce?"- tot întreb.

Nu cred e mândrie,
Nu sunt așa semeț ;
Iubesc o... Românie
Ca dar cel mai de preț.

Istoria o știe
De când e lumea lume
Că noi am fost armie
De strălucite nume

Ce a adus cinstire
Acestui neam, de veacuri.
Zidiți vreo mănăstire
Nu dați în noi cu "arcuri"!

Voi sunteți Europa,
Temuți, bogați și mari
Și stând în jilțuri, hopa,
Zdrobiți pe fiecari!

De ce uitați anume
Că-s tot acei pe care
I-ați socotit doar glume
Când clădeau bunăstare

Și i-ați numit strânsură
De "hoți", de "fără carte",
"Țigani" ce dorm în șură...
Atâta demnitate

Ce o purtăm în spate
Scălâmbi de nedreptate...!

poezie de (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Doar Ana

Ana era mai degrabă urâtă, n-aș spune slută, dar avea
o figură banală și-un fel de fire uscată
nu râdea niciodată, ba mint, uneori mai zâmbea
când vedea -habar n-am ce- poate un fel de adânc
în sinea sa,
poate copiii altora sau altceva,
n-o să știu;
oricum, te trezeai într-un târziu
cu ea că zâmbea. Stâlcit și firav.
Da,
Ana era o făptură ciudată. Tristă ca o picătură de apă.
Un fel de pată
măruntă, sâcâitoare, pe un șervet de mătase,
un fel de frig care intră sub pragul din case.

N-avusese niciodată bărbat, doar un amant amărât, cândva
foarte demult, foarte așa... cum spun,
însurat și sărac
un pic filosof, un pic posac.
Nici n-o prea iubise cu adevărat,
se folosea de ea și pleca. Era bărbat...
Maică-sa, mda,
poate- avusese dreptate când îi striga
''ieși din casă, stricato, ai ajuns o cățea!

Oricum, a trecut, maică-sa a plecat într-o zi, s-a dus
undeva foarte sus
foarte departe și foarte demult.... dar știi? încă-i vorbea
în serile lungi, de apăsare grena (căci Ana numai pe ea o avea)
și parcă n-o mai certa. N-o mai hulea. ''Mama mea'' tot șoptea
când se visa iar copil, și în vis tremura,
fiindcă în amintiri avea pielea plesnită, nu pe genunchi, ci pe tâmplă,
așa cum se-ntâmplă
atunci când ești îmbrâncit și dai cu capul de-o stâncă.
(Aiurea, în casă nu sunt niciodată stânci,
poate doar așa i s-a părut atunci).
Și în visul ei, taică-su încă bea pe balcon
și Ana scotea
de sub coșul de rufe
o scrisoare ascunsă
cu litere strâmbe, tremurate, cam unsă
în care ea, Ana, îi scrisese lui Dumnezeu
''te rog eu, Doamne, din sufletul meu,
fă-l pe tata să nu mă mai bată
și mama să mă iubească un pic, măcar o dată,
iar dacă nu,
dă-mi Doamne și mie un vagon de ciocolată!...''

Ea era doar Ana, o biată fată.
Așa că Dumnezeu nu i-a trimis răspuns niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Și în cer și pe pământ

Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.

Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.

- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?

Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!

Dar și veșnicia doare
Când Luceafăru-i flămând
De imensa ei candoare
Ce îl arde nopți la rând.

- Poți începe, Lună bună,
Toate stelele s-aduni
Și pe mine cunună,
Să fim amândoi nebuni!

El s-a coborât pe dată
Și sfios și temător
Să-și dea veșnicia toată.
"-Să iubesc și-apoi mor!"

Admirând-o lung pe Ana
Prin fereastra din iatac,
Simte cum în pieptu-i rana
Fără ea nu are leac

Și i se perindă-n minte
Toate nopțile de dor
Când jurase-n necuvinte
Să îi vină în pridvor.

Ana se așează-n rugă
Ne-nțeleasă și suspin ;
Câte-o lacrimă, în fugă
Inundând chipu-i senin,

Apoi dulce și suavă
Se ascunde-n așternut.
"Ce folos în ceruri slavă
De nu am al ei sărut?"

- Hai de mă primește-n lume,
Doamne blând și iertător,
Să-mi dai trup și grai și nume
Ca de pământesc fecior!

Ea la tine ruga-nchină
Ție și eu să mă rog:
Dă-mi iubirea ei deplină
Și las ceru-ntreg zălog!

Preschimbându-se pe dată
Din Luceafăr în fecior,
Luna foarte supărată
S-a pitit după un nor

Încetând a da strigare
Celui prăbușit din cer.
"Alt Adam căzut, se pare..."
- O, dar câte stele pier!

Tânărul frumos, la harpă,
A-nceput un cânt sublim
- tremurând încet din pleoapă -
Cu un glas de heruvim

Ce, pe Ana răscolește
În copilărescu-i vis ;
Gura-i roșie zâmbește:
E Luceafărul promis.

Doarme-adânc, visând în pace
La iubitul cel dorit.
La copilele sărace
Vreun Luceafăr n-a venit...

Junele-a cântat întruna,
Ceru-ntreg s-a luminat.
- Ce minune - zise Luna -
Un Luceafăr întrupat!

Risipiții zori ai zilei
În lumina din preaplin
Temenele-nchină milei
Către cel acum Dorin.

N-a mai fost iar apună
Un Luceafăr întristat
Și nici Luna nu-i cunună,
Nici vreun falnic împărat.

Sunt frumoși ca două stele,
Ea e Ana, el - Dorin
El sărută viorele -
Ochii ei de cer senin.

poezie de (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept

Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.

Te-aștept oftând ușor și e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruiești iubire ce nu doare.

poezie de (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Cum surda le potrivește ...

Baba Leana, pot jur,
Are și ea un cusur.
O întreb: -A trecut ciurda?
Ea îmi zice: -Prefer urda.
- Ce faci? Zic, s-o trag de limbă...
- Vremea, maică, iar se schimbă.
- Încotro vrei te duci?
- Nucul meu? E plin de nuci.
- Și ce mergi așa cu grabă?
- Fata, zici? E ca o scoabă.
- Te simți bine, babă Leană?
- Iaca, vin de la pomană!
- Ia zi-mi și de sănătate!
- Păi, eu am prioritate!...
- Îți mai place câte-o țuică?
- Ieri am prins o nevăstuică.
- Dar nepoata ce-ți mai face?
- Popa-i fustangiu?! Ptiu, drace!
- Mai ai în grădină flori?
- Am văzut, e-un stol de ciori.
- Ai fost te spovedești?
- Vino șă-ți ghicesc în cești!
- Ai bagaje... Să-ți duc plasa?
- Doar nu crezi că nu-mi știu casa?!
- Să te-ajut drumul să-l treci?
- Ani? Fac miercuri nouăzeci.
- Babă Leană, iți e foame?!
- Astea tinere sunt "poame"!
Și-atunci râsul bufnește,
Cum surda le potrivește.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bine, Doamne, stau...!

O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!

Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist vor...

Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai ții minte?

Mai ții minte, tu, iubire,
Cum mâna ți-o încleștam
Sugrumat de fericire
Lângă mine te am?

Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.

Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau șiret, cumva...
Dar cuprins de desfătare --
Tu-mi erai singura stea.

Unde-s, oare, acele vremuri
Unde ești, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În brațele altcuiva.

Eu?! Zâmbesc în amintire...
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire --
Chiar de lângă tine nu-s...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Însurătoare

Așa carevasăzică...
o pun de-nsurătoare -
Vreo babă mai... tinerică
Ori vreo tinerea... mai mare!

Stau în dubii. De ce oare?
Ori e mamă ori fiică,
E tot plină de ardoare
Când se face lampa mică!

Apoi... trece vremea! Cică...
Ce se naște mai și moare.
Cine-ți dă, la o adică,
De te duci, o sărutare?

îmbrac a sărbătoare
Cu colțuni și cu opincă
Și cât e ziua de mare,
Cercetând mamă, fiică,
Tot găsesc, eu fac prinsoare!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața omului este extemporal de iubire necondiționată!


Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook