Întâmplare dântr-un sat (poezie în grai bănăţean)

Păvălică-a lu Scovardă şî ortaca lui, Florica,
Or plecat în lumea largă, la Cicago-n Ameríca.
Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, ţuşe-i tata,
S-or îmbogăţît pă rupce dă-ntorc banii cu lopata!

D-aia, Dumnezău să-i ţână, că nepotu Păvălică
An dă an să-ntoarşe-n ţară dă Sântămăria Mică.
Strânje lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
Să ne deie la tot natu câce-o sută dă dolari.

Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam dă nişce ani,
Babe, moş, copii dă ţâţă, să ne deie iară bani.
- Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit pă bină,
Că oprisă lăutaşî, la bisărică-n grăgină,

Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace
Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace.
D-aia, fincă anu ăsta cheltuielili-s cam mari,
Iaca-i musai să vă dau numa şinşizăşi dă dolari.

Ţîn-ce-atunşi potop da zarvă, suduieli, fluierături,
Cum ieşau bătu-le-ar focu, dân spurcacili dă guri:
- Hoţu, hoţu!... Pringeţ hoţu!... zbiară baba lu Topală,
C-ăsta vre pă banii noşcii ca să-ş ţână proasta-n şcoală!

folclor românesc
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă mare!

(Poezie în grai bănăţean)

Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreţ la moş Topală...
- Moşule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce ţână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nişce apă dân fântână.

-Ia nepoace, zâşe moşul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină şâ nu-ţ' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce şî să-ntoarşe:
-Aş măi lua două găleţ'... -Ia şâ douăzăşi, nepoace!

Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Şî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că şciu că aveţ' şî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâşi că ieşci,, apucat"?

Pătru jos aşază vadra, dă pră frunce-ş ia sudoarea
Şî tărăgănat vorbeşce, greu trăgându-ş răsuflarea:
-Moşule, îmi ieşci ca tată, d-aia ţ-oi răspunge drept...
Mi-o căzut soacra-n fântână... şî-i apa doar pân' la piept!

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă mare!

(Poezie în grai bănăţean)

Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreţ la moş Topală...
- Moşule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce ţână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nişce apă dân fântână.

-Ia nepoace, zâşe moşul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină şâ nu-ţ' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce şî să-ntoarşe:
-Aş măi lua două găleţ'... -Ia şâ douăzăşi, nepoace!

Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Şî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că şciu că aveţ' şî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâşi că ieşci,, apucat"?

Pătru jos aşază vadra, dă pră frunce-ş ia sudoarea
Şî tărăgănat vorbeşce, greu trăgându-ş răsuflarea:
-Moşule, îmi ieşci ca tată, d-aia ţ-oi răspunge drept...
Mi-o căzut soacra-n fântână... şî-i apa doar pân' la piept!

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fotbal, la Chefereu - poezie în grai bănăţean

Ieri, la bertu Gugulanu, stând aşa, la una mică,
Iaca, şine crez' că vine?… Dracu gol dă Ghiţulică.
S-aşăză şî el la masă ş-uice-aşa, dîintr-un nimic
Înşepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:

-Haida, haida Chefereu’! îşi trânci pă jios căşiula,
Astăz vrem să-i baţ' pă ăşcia barem cu vr’o Şapce-Nula.
-Şe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-ce la Jăbel ‘năpoi, să ce cauce pî la cap.

-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta şcolii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ştudenţî dî la Poli.
Şe să faşi, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am şî dus,
N-apucai să fac nişi plata că mă luă măido pe sus.

Ş-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-aşa ruşine ca tăşiunili să ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâţa, baş,
Numa pî la Sfântu’ Gheorghe, la negeia dîn Oraş.

Şî-ncepură, frace, jiocu!… Parc-erau cuprinş dă draşi
C-alergau dup-o surducă douăzăşi dă tolomaşi.
Lilă-n dunji cu picăţăle erau ăi dîn Cimişoara
Iar a noşcii, înfloraţ, cum îs prunii primăvara.

Io n-am prişeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ţ-o luau, ba chiar în şiudă cu pişioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu… Mă miram d-aşa prostie
Şî-i spusăi lu Ghiţulică: -Io mă pro-ntorc la răchie!

Că nu-mi plaşie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonţoasă!…
Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunşi, copilu
Şi-mi crişi în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i şpilu’.

Şică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
Ş-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vr’un câne care zbiară,
Haut îi când beşica albă vre să iesă pân-afară.

M-aşăzai la loc pă trepce, fi’ndcă să-ndârjîsă jiocu,
Să-ndîrjîsă şî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subţîrel prăcum un fus
Proţăpi surduca-n aţă dă săriră toţ în sus.

Să ţucau de numa-numa… Ghiţă-şi azvîrli căşiula:
-Uico, şe ce miri ca prostu, doar conduşi cu Unu-Nula!
Zvîrle-ţ păstă cap căşiula, bucură-ce, du-ce bolii,
Dă nu vrei să iei bătaie, c-ăşcia cred că ţîni cu Poli!

Şe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Şî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Taşi odată, gură spartă, nu măi faşe pă nebunu,
Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu şi cu unu!

Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ţ trag vr’un pumn în nas
Ce învârţ ca titirezu preţ dă jiumăta dă şeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Fi’ndcă picicotul nostru şică-n opsai l-or aflat.

Ţîn-ce-atunşi urări dă mamă, şchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul şe ieşau dîn mii dă guri.
Ba năcazul şî măi mare că-mi pierdui căşiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

Şî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noştrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
Ş-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba fi’ndcă m-am pierdut căşiula.

poezie de Sorin Olariu din La Poşmândre - Antologie de poezie în grai bănăţean
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care se tot împrumută

Ne-a mărturisit cuminte
Că ia banii de la noi
Ca să-i deie înainte
Nu să-i deie înapoi!

epigramă de Vasile Huţu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jiugecata dă apoi

La Sfântu' Pătru, supt poartă,
În cotrinţ', poalie, şiupag,
Dzăşie muieri, toace-odată,
I s-or fost propcit în prag,
Ca să şiară-n Rai intrare,
Că or fost evlavioase
Ş-or avut bună purtare,
Toace or fost credincioase.
Sfântu', cu ocheţ pă nas,
Li-o cerut ca înăince
Să facă, ălea, un pas –
Cari cum n-o fost cumince!
Dă ş-or înşălat bărbatu',
Să iasă!... Şî n'-una, două,
Or păşît spră Prea-Înaltu'...
C-or ieşît în faţă nouă.
Numa una o rămas,
(A măi faină, dîntră toace),
N-o făcut, baş, nişi un pas,
Dă să-ş' gea Pătru pă space...
Şî întors spră Prea-Înaltu'
I-o şierut Sfântu, părierea,
Cum îi drept, să-i geie sfatu',
Şie să facă cu muierea?!

-P-ălea d-or făcut un pas
Le iertăm, Petre, şie trudă,
Şî pă aia, d-o rămas,
O iertăm!... Nu vedz că-i surdă?!

poezie de Ioan Jorz din Antologia poeziei în grai bănăţean
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţii

Doi beţivi se întruniră,
La pahare mult "vorbiră"...
Cum să deie, cum să facă,
Curca să n-o vadă vacă?

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toţi banii mei ar fi 20 de dolari, de 2 dolari aş cumpăra creioane şi de 18 dolari aş face publicitate la ele.

citat clasic din Henry Ford
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

Da nepotî foc şi pară
Toţî pă lângă copârşău
Şe să plângă beta baba
Să le pară câta rău...

Să sfăgeau dă numa, numa
Cum averea să-si impartă
Că dabe domnu părince
Măi putu să ii daspartă...

- Nu vă mai sfăgiţ atâta
Dzasă popa–n gura mare
Sî vigeţ în testament
Şe-o lăsat la fiecare.

Că mi-i l-o lăsat asară
Dzâsă popa cam înşet
Văd că nu măi apucasă
Să vi-l de pă internet...

Ş-api şici testamentu
Un nepot mai zăbuc...
Când acolo averea fusă
Doar o fermă pe feisbuc!

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare îl coprinse şi, de pe acum chiar, începu a plănui cum să facă să-şi scape copilaşul de un asemenea rău. Până una, alta, copilul creştea, asculta pe părinţi şi cartea cu care se născuse din mâini n-o lăsa. Cetea, cetea mereu pe dânsa şi învăţa, de se mira toată lumea de silinţa şi învăţătura dânsului. Când se făcu ca de nouă ani, ştia câte în lună şi în soare. El însuşi ajunsese să fie o carte, şi toţi megiaşii veneau la dânsul şi-l întrebau despre păsurile lor. Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiul său, dară baba ştiu că nu mai putea de bucurie, văzându-l şi frumos, şi cu atâta procopseală într-însul. Unchiaşul, vezi, era cu cuiul la inimă; ştia el ce ştia, dară la nimeni nu spunea. Băiatul de ce creştea, d-aia se făcea mai frumos şi mai învăţat. Tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine ştie cine; iară unchiaşul, de ce trecea timpul, d-aia se întrista.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de boier luă fata şi se duse cu dânsa la moşiile lui. Acolo avea el nişte palaturi cum nu mai văzuse ea. Se cununară, făcând o nuntă de se dusese vestea în şapte ţări, şi făcură tot ce trebuia pentru rostul căsătoriei lor. Nu trecu mult şi fata rămase grea şi ea ca toată lumea. Când auzi feciorul de boier una ca asta, nu mai putu de bucurie, şi porunci numaidecât să-i facă un leagăn numai de mătase, în care să-şi puie copiii. Feciorul de boier, când îşi aduse acasă nevasta, îi dete, pentru trebuinţele ei, o fată a unei bahniţe de ţigancă ce-şi ţinea zilele prin curtea boierului cu ce se îndurau stăpânii. Procleta de cioară cum văzu fata, îi puse gând rău. Când sosi ceasul naşterei, fiul de boier nu era acasă, ci dus într-ale sale. Doamna casei trimise pe ţigancă să aducă o moaşă. Ea aduse pe mumă-sa.

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cea mică se greşi într-o zi şi spuse surorilor cum argatul care le da flori se roşeşte ca o sfeclă când vine înaintea lor şi cum este de curăţel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte că iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu să o dojenească cu nişte vorbe cam luătoare în râs, cum de numai să se gândească ea a scoate aşa vorbe blânde pentru un argat, căci asta ar semăna că inima ei este pornită a se planisi cuiva.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă n-am ghetuţe

Moş Nicolae, de la copii, am aflat
Că vei veni, aşa.... pe înserat
Şi vei lăsa în ghetuţe la toţi ce îşi doresc
De-atunci la asta mă tot gândesc....

Că eu n-am ghetuţe, doar bine ştii
Cum au pesemne, mulţi alţi copii
Eu am nişte încălţări...... uzate
Sunt din cârpă, mult purtate

Nici nu am părinţi, şi asta ştii
Aşa cum au ceilalţi copii,
Şi-atunci ghetuţe, cin-să-mi ia
Sărmana bunicuţa mea?

Tata în pădure într-o iarnă a murit
S-a dus s-aducă lemne şi viu n-a mai venit
Iar mama, săraca, a înnebunit pe loc
O viaţă fără tata, n-a conceput deloc.

Ne poartă acum de grijă draga mea bunică
E greu de când bolnavă-i scumpa mea mămică
Noroc c-avem două văcuţe.......
Dar n-are bunicuţa bani pentru ghetuţe.

Şi văd cum alţi copii, ghetuţe cremuiesc
Pentru Moş Nicolae, atent le pregătesc
Scuză-mi îndrăzneala, te întreb..... umil
La mine ai să vii? Şi eu doar îs un copil.....

Dar ştiu că tu Moş Nicolae, aduci şi vindecări
Voi renunţa la daruri, fără a avea frustrări
De-ai să-i aduci la scumpa mea mămică
Un pic de sănătate, s-ajute pe bunică......

poezie de Ionel Popa (6 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progenitură de V.I.P.

Gată banii una-două,
De cum îi virează tata,
De-aia ni se spune nouă
Că-i copilul… de bani gata!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se învoiră şi rămase; ba încă baba se mândrea, că aşa fată nici în casa împăraţilor nu se găsea, frumoasă şi vrednică. Baba mergea mereu în prosteală, cum învăţase ea, dară într-o zi îi zise fata să-i cumpere din târg pânză şi mătase roşie şi verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cerşit, îi cumpără. Fata îşi cusu toată istoria pe două sangulii; şi după ce le isprăvi, zise babei să se ducă cu dânsele la împăratul, şi când va fi pe tron alăturea cu fiul său, sangulia cusută cu verde să o pună pe genuchii împăratului; iară cea cusută cu roşu pe ai fiului său. Baba ascultă şi se duse; dară ostaşii n-o lăsa să intre. Atunci ea făcu zgomot, şi împăratul porunci să o lase a intra. Ea, cum intră, făcu cum îi zisese fata, şi ieşi ca să aştepte să vază isprava. Cum văzură sanguliile, împăratul şi fiu-său înţeleseră totul. Porunci să cheme pe logodnica împăratului...

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de la vârsta de cinci ani, - aşa mi s-a spus mereu - eram cam inteligent. Am intrat în şcoală cum intră leul în cireadă: o mănâncă toată. Singurul lucru pe care nu l-am putut face în şcoală a fost idioţia parţială, plastică: nu puteam desena un ou.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ofiţer neînţeles

Firea lui cam rezervată
Aducea cu aroganţa;
D-aia soaţa lui ciudată
A plecat cu ''ordonanţa.''

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru numai o sută de dolari, doctorul m-a scăpat de tot ce aveam: o sută de dolari...!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ziseră şi făcură. Se gătiră de drum, îşi luară fiecare desăguţa d-a umeri, în care baba puse pe fund basmaua bărbatului ei, iară unchiaşul ştergarul cel vărgăţel al neveste-sei, şi apucară unul spre răsărit, iară altul spre apus. Nouă zile şi nouă nopţi se duseră, se duseră, şi iară se duseră. Întrebară şi pe bun şi pe rău, pe mare şi pe mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le spuseră să facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deşert. Ei căutau să le spuie cineva altceva, ce nu ştiau ei, dară nu-şi găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiaşul, ieşi afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ştergarul să se şteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El îşi zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu ştie ce va fi păţit baba mea." Întinse unchiaşul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, şi se întoarse acasă cum plecase.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!