Dumnezeul Salvarii
Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,
Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.
Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,
Că inima-mi pică din piept și mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună și vremea se strică
Și eu, stând sub grijă, te țin ca pe-o fiică,
Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi ești dulcea umbră, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluții greșite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.
Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluția bună e-n noi și există
Și dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,
Din dragostea noastră nebună și bună,
Cu marea în casă, și-n pat arși de lună,
Eu știu că s-or naște sub cinice astre
Alți doi să repete-ntrebările noastre.
Ți-ai naște copilul, ți-aș naște copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Și daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,
Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naște el, vindecător Dumnezeul,
Pe tronuri sărace suindu-și ființa
Ar face să cânte prin noi suferința.
Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noștri și dramă și boală,
Copiilor noștri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.
Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau liniște, liniște, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.
Și mută din tine în mine durerea,
Că tot ți-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină și crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot și cu clipa temută.
Și dacă se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinși mergi și sparge fereastra,
Să intre barbara și tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,
Să intre săratele zbateri și unde
Sub toți cei ce n-au simțăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ți treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,
Să rupă, în val, șantinele de veghe,
Căci marea e singura morții pereche,
Să vina fatal, consfințând cu toți solii
Mutarea în mine a dramei și bolii,
Să vină să stingă cu tot vicleșugul
Și lampa din casă și ochii și rugul
Și-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viață, bolnavul de moarte,
Să-ți scriu cărți poștale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,
Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină și jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de șoapte,
Suav miazăzi și brutal miazănoapte,
Dar ăstea sunt simple și bune cuvinte,
Sunt legile care fac vieți și morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine și moartea la tine.
Apleacă-ți ființa prin ceața albastră
Să naștem salvarea din dragostea noastră
Și roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ți fie bine.
Să vină să urle că mama și tatăl
Îi sunt duși la moarte; el șovăie, iată-l,
Dă sângele tău, pur și tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,
Dă pantecul tău, rodniciei, seminței,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, ființei,
Tu meriți pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă și nemuritoare,
Din mare să-ți bată mătănii catargul,
Cum buzele tale își tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit și te știe
Și ești bucurie, și ești tragedie.
Hai, vino, în liniștea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Și-n larmele lumii și-n templele mării
Să naști Dumnezeul cinstit al salvării.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre copilărie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre salvare
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubito...
Iubito... lasă-mi clipele să doarmă
Prinse-n iubirea mea din toamnă
Nu le trezi din depărtări
Lasă-le să ardă-n vis sub sărutări...
Iubito... lasă-mi zâmbetul pe buze
Să uit căutările confuze
Nu mă trezi din reveria mea
Lasă-mă să cred că ești o stea...
Iubito... lasă-mi parfumul tău cel crud
Să îl respir când crunt asud
Simțindu-te în nopți tot lângă mine
Fantasmă-n gând cerând iubire...
Iubito... lasă-mă să fiu al tău
Nu vreau să fiu în viața ta ecou
Hai vino, trezește-mă cu drag
În brațe să te trec al casei prag...
Iubito... vino să te strâng în brațe
Pe ochi să te sărut, pe toate
Pe buze și pe păru-ți mirosind
A trandafiri, a flori de crâng...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre reverie
Bună seara, iubito!
Bună seara, iubito!
Am trecut să-ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!
poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre stele, poezii despre soție sau poezii despre seară
Dormi, iubito!
Sus, pe garduri, sclipesc stropi sărați, albă-i sarea,
Iar portița-i de-acum încuiată. Și marea
Fumegând și săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.
Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munții... și ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam șchiop și cu claia prea mare
Chiar prin somn își mai linge lanțul lui plin de sare.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"
Dormi, iubito! Și uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcați, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroși, vom simți cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.
Cum aș face, o, cum, să-nțelegi astea toate?
Dormi, iubito! Hai, dormi! Și-ai să vezi că se poate.
Fără lacrimi, prin somn, să zâmbești și să-ți pară
Că flori multe aduni și că-ți iei, bunăoară,
O mulțime de rochii frumoase, de vară.
Vrei să murmuri ceva? Tu îmi ești tot avutul.
Cât ai oare de gând să frămânți așternutul?
Învelește-te-n somn, înfășoară-te-n vise,
Toate căile, vezi, îți sunt astfel deschise,
Câte, trează fiind, ți-au părut interzise.
E absurd să nu dormi, când ai cum și ai unde,
Tot ce-ți urlă prin cap, în străfunduri se-ascunde.
Ochii tăi, care-adună și raiuri și-abisuri,
Sub pleoape-or simți abur moale de visuri.
Dormi, iubito! Mă-ntreb ce te ține-acum trează?
Al copacilor zvon? Marea ce delirează?
Sumbre, vagi presimțiri? Sau jigniri anonime?
Ori, chiar eu, măgării ți-am tot spus, o mulțime?
Dormi, te rog! Nu-i nimic de făcut, știi prea bine,
Dar sunt gata să jur: vina nu-mi aparține.
Iartă-mă, dacă poți! Și iubește-mă-oleacă!
Poate-n somn, supărarea cea grea o să-ți treacă.
Dormi! Pământul și noi - suntem toți o ființă!
Cu explozia lui, veșnic ne amenință.
Vreau la piept să te țin, într-o lume nebună,
Iar de ne-om prăbuși, să cădem împreună.
Dormi, iubito! Nu vreau să te știu supărată.
Dormi și lasă-te-ncet doar de visuri purtată.
Cât de greu se adoarme pe globul enorm!
Dormi, iubito! E timpul! Toți în jurul tău dorm.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre supărare, poezii despre lumină, poezii despre suflet sau poezii despre rochii
Dacă lumea ne zâmbește, iubito
dacă lumea ne zâmbește, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbește prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărșim în două jumătăți depline
mica stea purpurie ne însoțește-e dragostea
tu ești o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îți strânge coapsele tari, iubito,
și satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja și frumusețea-ți trecătoare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vorbire, poezii despre sâni, poezii despre religie, poezii despre magnetism, poezii despre flori sau poezii despre Dumnezeu
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre ochi sau poezii despre frumusețe
Complimente
- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, ești ca o floare.
- Dar tu, iubite, ești al meu soare.
- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald și blând.
- Iubito, ești frumoasă, ești a mea aleasă
Și vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc și te-am iubit mereu
Și tu ești alesul meu.
poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre iubire, citate de Vladimir Potlog despre suflet, poezii despre nuntă, citate de Vladimir Potlog despre nuntă, citate de Vladimir Potlog despre frumusețe, citate de Vladimir Potlog despre flori, poezii despre declarații de dragoste, citate de Vladimir Potlog despre declarații de dragoste, poezii despre Soare sau citate de Vladimir Potlog despre Soare
Chemări
am să vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri și stânci
atât de ascuțite și adânci
privesc cum te ivești din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită ești din duioase șoapte și suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăiești, visezi și împletești iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind ușor în palme de amor
sânul alb și gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
pășesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stânci sau poezii despre sculptură
Peste mine a venit toamna...
iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...
la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața
atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu
și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă
mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...
și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc să știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz mă cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portocale sau poezii despre ninsoare
Vorbește cu mine, iubito
Iubito,
vorbește cu mine,
din făptura ta inocentă,
și din ochii-ți limpezi
și din cugetul tău genuin!
Vorbește cu mine, iubito,
în clipa ce trece și
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
și, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
și să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
și atât de frumoase!
Pe un colț
al iubirii noastre,
iubito,
vorbește cu mine!
poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre porumbei sau poezii despre alb
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre păr sau poezii despre inimă
Dă-mi...
Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.
Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.
Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.
Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.
Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.
Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.
Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet ție.
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre suferință
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...
... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă...
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...
Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre zăpadă sau poezii despre oraș
Si mai vreau sufletul
Vreau inima ta, iubito,
să ajungă floare, dor,
s-o știu cununată
cu parfumul lor.
Vreau ființa ta, iubito,
să fie o stea,
să lumineze cărările
din viata mea.
Si mai vreau sufletul, iubito,
să-și rostuiască izvorul
unde cântecul albastru
vindecă dorul.
Apoi să mă transfer
în sângele tău
și aproape de tine să fiu
cât mai simplu
și cât mai târziu...
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre sânge, poezii despre muzică sau poezii despre albastru
Inel de vise
Iubito, hai întinde mâna către mine,
Căci astăzi vreau sa-ți dăruiesc...
O viață nouă, speranță-n viitor.
Să-ți pun pe deget un inel
Încununat cu nestemate visuri!
În el se oglindește toată seva dragostei
Care mi-a dat curajul
De a-ți spune cât te iubesc
Și cât îmi ești de dragă.
E dragostea ce face să-nflorească
Noian de flori în primăvară.
Prin el eu vreau să întorc timpul
Să-mi amintesc sărutul tău
Dulce ca fagurele stupului.
Visând mereu la ziua asta mare
Când tu îmi vei permite,
Să-ți dăruiesc aceasta zală
Ruptă dintr-un lanț de legăminte.
Care pe mâna ta înmugurește,
În flori de iubire, din lumea de sus,
Prinzând culoare o speranță,
Ce zace în mine de ani, si ani, din apus...
Când tu cu vocea mi-ai dat viață
Și cu iubirea întrupată-n floare
Ți-am pregătit în suflet, acest inel.
Acceptă azi și hai să transformăm,
Aceasta zi în sărbătoare,
Iubito, întinde mana către mine!
Să-nmugurim îcă odată
În lumea asta-ntunecată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre voce
Uită-te, iubito
Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.
Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...
Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nebunie
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre uitare, poezii despre pești sau poezii despre nisip
Despărțire
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simțirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Tot alte unde-i sună aceluiași pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porți?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morți?
Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiți norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit,
Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți -
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți?
Cu fața spre perete, mă lasă prin străini,
Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini,
Și când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?
Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerși-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum...
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare depărtată răsar-un stol de corbi,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Răsar-o vijelie din margini de pământ,
Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt...
Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu,
Și nu mai ști de mine, că nu m-oi ști nici eu.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc