Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Dumnezeul Salvarii

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,

Că inima-mi pică din piept și mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună și vremea se strică
Și eu, stând sub grijă, te țin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi ești dulcea umbră, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluții greșite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluția bună e-n noi și există
Și dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună și bună,
Cu marea în casă, și-n pat arși de lună,
Eu știu că s-or naște sub cinice astre
Alți doi să repete-ntrebările noastre.

Ți-ai naște copilul, ți-aș naște copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Și daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naște el, vindecător Dumnezeul,
Pe tronuri sărace suindu-și ființa
Ar face să cânte prin noi suferința.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noștri și dramă și boală,
Copiilor noștri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau liniște, liniște, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Și mută din tine în mine durerea,
Că tot ți-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină și crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot și cu clipa temută.

Și dacă se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinși mergi și sparge fereastra,
Să intre barbara și tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri și unde
Sub toți cei ce n-au simțăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ți treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupă, în val, șantinele de veghe,
Căci marea e singura morții pereche,
Să vina fatal, consfințând cu toți solii
Mutarea în mine a dramei și bolii,

Să vină să stingă cu tot vicleșugul
Și lampa din casă și ochii și rugul
Și-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viață, bolnavul de moarte,

Să-ți scriu cărți poștale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină și jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de șoapte,
Suav miazăzi și brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple și bune cuvinte,
Sunt legile care fac vieți și morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine și moartea la tine.

Apleacă-ți ființa prin ceața albastră
Să naștem salvarea din dragostea noastră
Și roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ți fie bine.

Să vină să urle că mama și tatăl
Îi sunt duși la moarte; el șovăie, iată-l,
Dă sângele tău, pur și tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminței,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, ființei,
Tu meriți pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă și nemuritoare,

Din mare să-ți bată mătănii catargul,
Cum buzele tale își tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit și te știe
Și ești bucurie, și ești tragedie.

Hai, vino, în liniștea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Și-n larmele lumii și-n templele mării
Să naști Dumnezeul cinstit al salvării.

poezie clasică de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 9.99 lei.

Citate similare

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sau somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
lasă să plec,
Înainte vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dormi, iubito!

Sus, pe garduri, sclipesc stropi sărați, albă-i sarea,
Iar portița-i de-acum încuiată. Și marea
Fumegând și săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.

Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munții... și ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam șchiop și cu claia prea mare
Chiar prin somn își mai linge lanțul lui plin de sare.

Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"

Dormi, iubito! Și uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcați, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroși, vom simți cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.

Cum aș face, o, cum, -nțelegi astea toate?
Dormi, iubito! Hai, dormi! Și-ai să vezi că se poate.
Fără lacrimi, prin somn, zâmbești și să-ți pară
flori multe aduni și că-ți iei, bunăoară,
O mulțime de rochii frumoase, de vară.

Vrei murmuri ceva? Tu îmi ești tot avutul.
Cât ai oare de gând frămânți așternutul?
Învelește-te-n somn, înfășoară-te-n vise,
Toate căile, vezi, îți sunt astfel deschise,
Câte, trează fiind, ți-au părut interzise.

E absurd să nu dormi, când ai cum și ai unde,
Tot ce-ți urlă prin cap, în străfunduri se-ascunde.
Ochii tăi, care-adună și raiuri și-abisuri,
Sub pleoape-or simți abur moale de visuri.

Dormi, iubito! Mă-ntreb ce te ține-acum trează?
Al copacilor zvon? Marea ce delirează?
Sumbre, vagi presimțiri? Sau jigniri anonime?
Ori, chiar eu, măgării ți-am tot spus, o mulțime?

Dormi, te rog! Nu-i nimic de făcut, știi prea bine,
Dar sunt gata jur: vina nu-mi aparține.
Iartă-, dacă poți! Și iubește--oleacă!
Poate-n somn, supărarea cea grea o să-ți treacă.

Dormi! Pământul și noi - suntem toți o ființă!
Cu explozia lui, veșnic ne amenință.
Vreau la piept să te țin, într-o lume nebună,
Iar de ne-om prăbuși, cădem împreună.

Dormi, iubito! Nu vreau să te știu supărată.
Dormi și lasă-te-ncet doar de visuri purtată.
Cât de greu se adoarme pe globul enorm!
Dormi, iubito! E timpul! Toți în jurul tău dorm.

Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dulce tinut al poamelor" de Evgheni Evtușenko este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.00- 16.99 lei.

Chemări

am vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri și stânci
atât de ascuțite și adânci
privesc cum te ivești din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită ești din duioase șoapte și suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăiești, visezi și împletești iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind ușor în palme de amor
sânul alb și gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
pășesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă lumea ne zâmbește, iubito

dacă lumea ne zâmbește, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbește prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărșim în două jumătăți depline
mica stea purpurie ne însoțește-e dragostea
tu ești o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îți strânge coapsele tari, iubito,
și satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja și frumusețea-ți trecătoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe unde ești?

Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?

Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbește cu mine, iubito

Iubito,
vorbește cu mine,
din făptura ta inocentă,
și din ochii-ți limpezi
și din cugetul tău genuin!
Vorbește cu mine, iubito,
în clipa ce trece și
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
și, din vorbele noastre,
facem porumbei albi
și să-i trimitem în lume!
-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
și atât de frumoase!
Pe un colț
al iubirii noastre,
iubito,
vorbește cu mine!

poezie de (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dă-mi...

Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.

Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.

Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.

Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.

Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.

Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Dă-mi genele-ți cu totul le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.

Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet – ție.

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 octombrie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Frumoasa mea

Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi rostești.

Iubito, spune-mi unde ești,
vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.

Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.

Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mint
Că-mi vei fi iar o revedere.

Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.

Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.

Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...

... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...

Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-, oglindei tale, ramă;
știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...

vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.

... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, conservă...

Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...

mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, -ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...

crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!

poezie de (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Colind pentru tine

Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.

Doar lava zării-nfricoșătoare
mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt – zămislitor de noi lumi,
Cuvânt – scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.

Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul îșiîn clocot
Și-și face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...

E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si mai vreau sufletul

Vreau inima ta, iubito,
ajungă floare, dor,
s-o știu cununată
cu parfumul lor.

Vreau ființa ta, iubito,
să fie o stea,
lumineze cărările
din viata mea.

Si mai vreau sufletul, iubito,
să-și rostuiască izvorul
unde cântecul albastru
vindecă dorul.

Apoi să mă transfer
în sângele tău
și aproape de tine să fiu
cât mai simplu
și cât mai târziu...

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Inel de vise

Iubito, hai întinde mâna către mine,
Căci astăzi vreau sa-ți dăruiesc...
O viață nouă, speranță-n viitor.
Să-ți pun pe deget un inel
Încununat cu nestemate visuri!
În el se oglindește toată seva dragostei
Care mi-a dat curajul
De a-ți spune cât te iubesc
Și cât îmi ești de dragă.
E dragostea ce face să-nflorească
Noian de flori în primăvară.
Prin el eu vreau întorc timpul
Să-mi amintesc sărutul tău
Dulce ca fagurele stupului.
Visând mereu la ziua asta mare
Când tu îmi vei permite,
Să-ți dăruiesc aceasta zală
Ruptă dintr-un lanț de legăminte.
Care pe mâna ta înmugurește,
În flori de iubire, din lumea de sus,
Prinzând culoare o speranță,
Ce zace în mine de ani, si ani, din apus...
Când tu cu vocea mi-ai dat viață
Și cu iubirea întrupată-n floare
Ți-am pregătit în suflet, acest inel.
Acceptă azi și hai transformăm,
Aceasta zi în sărbătoare,
Iubito, întinde mana către mine!
-nmugurim îcă odată
În lumea asta-ntunecată!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Dă-mi voie, iubito....

dă-mi voie, iubito
reazăm luna de umbra ta
așa cum rezema mirosul florilor de tei
de năsucul tău.

dă-mi voie, iubito
să-ți atârn la gât curcubeul
după ce furtuna din
ochii căprui și-a luat tălpășița.

dă-mi voie, iubito
să-ți bat în cuie de iasomie
surâsul pe buze
așa cum bate lumina
pe peretele nopții.

dă-mi voie, iubito...

poezie de
Adăugat de lucySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihai Eminescu

Despărțire

cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simțirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?

Tot alte unde-i sună aceluiași pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porți?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morți?

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiți norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit,

Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți -
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți?
Cu fața spre perete, mă lasă prin străini,
-nghețe sub pleoape a ochilor lumini,
Și când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerși-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum...
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.

Din zare depărtată răsar-un stol de corbi,
-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Răsar-o vijelie din margini de pământ,
Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt...

Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât ești de copilă -ntinerești mereu,
Și nu mai ști de mine, că nu m-oi ști nici eu.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 iunie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.

Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.

Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...

Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.

poezie de din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubito

Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aș vrea să te-nvăț... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.

Iubito!... iubirea ți-e soartă,
Adâncul deschide-ți să curg
Și-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg

Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... și dor,
Balansu-i mișcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.

Iubito!... dă-mi ochii și gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Și stinge-mi în taină arsura,
Știu bine că vrei... și se poate.

Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aș vrea să mă-nveți... a iubi,
Când intru serafic în tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Pentru o oră de liniște

te părăsesc iubito
e doar un gest pentru a-mi
curăța rănile pline de așchii

... și începe plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine

din toate slăbiciunile îmi fac ziduri
printre care mă plimb apoi
furișez înspre singurul loc neatins...

din singurătăți îmi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit

nici nu știu cum să-mi definesc întâmplarea

mai las un pic să-mi ard neliniștea
și clipa în care-am mărturisit
am iubit și am fost
tot ceea ce nu mai pot să fiu

e târziu și-n deșertul din mine
nu se mai întâmplă nimic
închid în întunericul din umbră
și tac

te părăsesc iubito
e doar un ultim gest...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Și-aduce iubirea în șoapte.

Visez să te mai țin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Și-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ți fiu valul și-ntreaga mare,
șterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Și caut în orice-amintire
Cărări ale vieții pierdute.

Visez ajung pân'la tine
Să-ți dau toată dragostea mea
Și zborul spre stele, știi bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Și dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu ești în brațele mele.

Visez și acum, dar și mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Și ia toată dragostea mea.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita și marea

iubito, marea agitată împingea cerul în sus
și lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg trăgea la apus
soarele o îmbrățișa într-o mixtură de forme și culori
un pescar aduse la țărmul plin de scoici și sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.

iubito, visasem in zori murisem
și moartea mă ținea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, își dorea, și să-i fiu iubit
însă ușile inimii sigilate cu sărutul tău
țineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe țărmul infinit

iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutați de scoici și de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeața cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este marea cunoaștere a omului? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!