Ridică privirea
Sunt ploi care cad pe suflet și ard
Dulceața de blânde poeme,
Desprinsă-i speranța de chip, ca un fard,
De doruri în jertfe supreme.
Se-așează durere în cearcăne-adânci
Și inima-i grea ca o dală,
Pe cuget apasă mormane de stânci
Și ele devin catedrală,
Dar stele pe cerul iubirii mai sânt,
Din toate-i vreuna rămasă ;
Ridică privirea strivită-n pământ
Să guste lumina ce-o lasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În piept, amorul...
Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de pașii grei
Mă sugrumă rădăcina.
Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, șezând pe brânci
Sorb o lacrimă șireată.
Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcorește-n piept amorul.
Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire sau poezii despre dor
Am înțeles
Azi, iar am înțeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ți fie bine,
Căci inima-ți nu mi-e așezământ.
Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viață-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,
Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ți-au fost și încă sânt
Clipite ce îți ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.
Nu fie nici o piatră funerară
Și nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a viețui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veșmânt!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Când mă apasă
Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.
Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!
Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.
E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre sărăcie
Speranța cu perspective zero este o formă de masochism agonizant.
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre masochism
Sămânța iubirii nu încolțește în inimile nedesțelenite.
Ioan Ciprian Moroșanu (25 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau citate despre inimă
Convulsii
Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...
Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??
E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre Calea Lactee
Iarnă numită destin
Și iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-așterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.
Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Și nas purpuriu de la vin.
Pun caii de foc la caleașcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceașcă
De vise, cu tine, târziu!
Speranța mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre roz sau poezii despre păr
Răscruci ale vieții sunt nașterea și moartea, tot ce este între ele sunt doar cărări.
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre naștere sau citate despre moarte
OMUL nu are NIMIC pe acest pământ. Singura moștenire este CURĂȚIA SUFLETULUI pe care învață mereu să o chivernisească.
Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre suflet sau citate despre moștenire
Ai evadat
Tu nu mai pui vreo rugă-n lumânare,
Nu mai înalți vreun lujer de credință...
Iubita mea cu doruri sub catrință
De ce ai evadat din tine, oare?
Mereu îmi taci când eu îți dau strigare
De sub acest morman de neputință
Ce a luat deasupra mea ființă
Dar tu-mi pulsezi, zâmbind, în capilare.
Ce stele verzi și-atât de sclipitoare
Îmi sunt verdict final de nevoință!
Tu-mi dai să beau venin din cobiliță
Iar eu mă rog să mor... din întâmplare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre sfârșit sau poezii despre lumânări
Glossă de neamul românesc
Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.
Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.
Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-și mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!
Dar copacii-nmuguresc
Ploi de flori și flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Țară scumpă, țărișoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.
Chiar de viața noastră-i grea
Tu înduri. Și din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munți cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...
Ploi la fruntea țării cad,
Ploi de stele, ploi de șoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometați de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine românești de jele.
Și furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea țării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roșu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi și pleci...
Brazii cei mai falnici ard
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la țară.
Din cenușă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire și-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.
Dar mai mândrii alții cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace își doresc,
Nu au liniște, nici frică...
Țara și-o vor apăra
Cărămidă strămoșească,
Pruncii își vor învăța
România s-o iubească.
Dar mai mândrii alții cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Și furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea țării cad...
Chiar de viața noastră-i grea,
Toți copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre brazi sau poezii despre bebeluși
La un semn
La un semn deschisa-i calea
Sa m-apropii iar de ea;
Lung e dealul, scurta valea,
Ca nu pentru mult ma vrea...
Oare sunt un kamikaze
Ori vreun soi de masochist,
Sa-mi aleg cu grija fraze
Pentru a fi iarasi trist?!
Ma-nteleg, imi dau crezare
Ca iubesc la infinit...
Daca ea iubire n-are
Sunt esecului sortit.
Eu mai sper si sper intruna
Ca mai vine vremea mea,
Dar in noapte numai luna
Mangaierea sa mi-o dea?!
Am in plan sa fac o cearta
Cu slaba inima mea,
Ca durere multa poarta
Si-o sa moara tinerea.
Imi voi bea cafeaua tare
Si de doruri m-oi spala ;
Nu mai ard fara de soare,
Ca e noapte ziua mea.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre văi, poezii despre noapte, poezii despre masochism, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Oameni
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.
Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânși pentru pleoape ce se-nchid când mor.
Copiii de ieri, sorii dimineții,
ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.
Toți venim Lumini, dar în dansul vieții,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârșim urlând.
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut sau poezii despre plată
Performanță
Toți colegi-i au prestanță
Ostenind, c-așa li-i firea,
El - sportiv de performanță
La aruncat cu... privirea.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sport
Plânge-ți din toată inima eșecurile, mulți sunt cei ce se vor bucura!
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre eșec sau citate despre bucurie
Copilul visurilor mele
Eu sunt copilul visurilor mele,
Sunt visul crud înfășurat în stele,
Sunt stea albastră care sărută cerul,
Un fir de praf ce încovoaie fierul.
Sunt însetat de apa de izvoare
Sorbind mai mult decât înghite-o mare,
Sunt tril febril de pasăre măiastră,
Sunt cel pierdut în draga lume-a noastră.
Sunt cer senin ce ziua-l luminează,
Vântul rebel în arșița de-amiază
Șoimul hoinar ce din înalt veghează
Cu capu-n nori dar conștiința trează.
Sunt cel venit anume ca să treacă
Doar semănând mereu în piatră seacă
Iar la cules adună-nvățăminte
Și dăruind iubire în cuvinte.
Sunt un copil cu barba de mult deasă
Ce a uitat din doruri să mai iasă
Și dintre toți aceia care iartă
A renunțat la dreptul său la soartă.
Sunt un copil care copil rămâne
Și dincolo de veacul cel de mâine
Și care încă pare că mai poate
Să poarte-amaru-acestei lumi în spate.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre păsări
Lumina - poarta deschisă spre dumnezeire, spre absolut.
Ioan Ciprian Moroșanu (28 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină
Iubirea și ura sunt substituți invariabili ai rațiunii.
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirt
Ce are cineva să-i zică?
Își face veacul tot în birt,
Nu știe, doar, când se ridică
De ce nu poate umbla... spirt.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp
Stalactită
Neiubită în lumină
Dar iubită negreșit,
Lacrima-mi de doruri plină
Te-a zidit necontenit.
Lungă noaptea de suspine
În decorul fără glas ;
Înălțându-te din mine
Prea puțin mi-a mai rămas.
Dragoste neîmplinită -
Foc în trup de stalagmit
Ce-a dorit o stalactită
Și de lacrimi s-a topit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc