Căci cuvântul lui Nichita Stănescu era și epopee și elegie, și orație și cântec de leagăn. Se răsfrângeau în el toate vocalele și consoanele limbii ce l-a născut poet, se distilau în cântecul acela integral puritatea și speranțele unui popor străvechi, ce-și ocrotise cu dragoste nesfârșită poeții.
Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.
definiție celebră de Ștefan Augustin Doinaș (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate pietrele lumii, poetul nostru așează zeul cel bun al Poeziei.
Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Autobiografie la Belgrad
I
Geometria e liniștea
întâmplării!
II
Când caii dorm,
călăreții sunt morți!
III
Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!
IV
Nu cântecul privighetorii,
ci înțelesul cântecului ei!
V
Mă leagăn ca un
elefant
spre cimitirul elefanților!
Nu gând,
ci fildeș.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca își are poeții ei și, în genere, epoca își vede singură poeții.
aforism celebru de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblețe, de amor de patrie și libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost și nu va fi rușine niciodată.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!



Între miile de poeți pe care lumea i-a fericit cu acest nume există un poet român blond ca un munte de grâu. Așa părea el privitorilor săi din biserica Sfânta Sofia - Ohrida, atenților săi ascultători veniți de pretutindeni: un munte de grâu ori poate un munte de cuvinte luând forma boabelor de grâu...
Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita Stănescu nu a fost poet, ci un fenomen literar: întemeietor al cuvintelor fără grai numite N e c u v I n t e l e - păsări de aer născute din energia universului, și care au locuit în ființa lui Nichita.
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Adrian Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!


- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unui poet închipuit
"Românul s-a născut poet"
A scris cândva Alecsandri.
Dar tu, spun sincer, cu regret,
Că ești poet, nu te mândri.
epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există și pentru că noi existăm. Să iubim poeții pentru darul cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă consider un bun scriitor, dar nu și un mare vorbitor al limbii române cum au fost Delavrancea, Tudor Vianu sau Nichita Stănescu, care pur și simplu o inventa.
citat celebru din Fănuș Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu sunt bătrân, sunt străvechi.
Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!



Puterea de a gândi și în cântec a omului îl face să poată fi un etern adolescent.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.
Nichita Stănescu în Amintiri din prezent (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira și de faptul că oamenii aud și au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că așa este în poezie, să te miri de toate și să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri.
perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gând 1
Părerea mea este că poetul nu are o
epocă a lui; epoca își are poeții ei și, în
genere, epoca își vede singură poeți.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Gânduri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aș vrea să dau cuvinte muzicii
poet bătrân
în toate versurile adunate
riduri de stare
când elasticitatea cărnii dispare
mușchii recită lascivitatea duminicii
când stai tolănit în ghiftuiala clipei
bate un gong ora de lene prin paturi străine
femeia devine
femeia ce simte
vipera tăvălită în praf
instinctul de înaintare
din ochii orbilor
cântecul moare
sub balerină de gheață
poet bătrân
cu mintea de copil răsfățat
uită-ți vârsta și iubește
în paturi străine stau muze pe pâine
ciugulite de corbi
sfârcuri
din hrana de mâine
și totuși
poeții mor de foame
poeții mor de sete
poeții mor
de lumea uitată a poeților
doar corbii rezistă într- un cimitir de femei
pe buzele nopții
stafide uscate
de mici dumnezei
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am rugat
pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
și nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmașii urmașilor lui
cu creionul ascuțit pe retina
cititorilor înfometați de nichita
l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranță
pentru tinerii care se vor naște
cu stiloul în mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când marea... Nichita Stănescu
pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)
Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.
Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.
... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...
Și-n om din cuvinte, iubită...
hai vino și strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

