Cocostârcul Ochi de Gheață
Cocostârcul Ochi de Gheață
Se plimbă de dimineață
Printre nouri să se roage,
Apoi doarme-n picioroange.
Lasă să-i curgă în iarbă
Transpirația din barbă,
I se topi până-n seară
Glasu-i ce ne salutară.
Însă ciocul i-a rămas
Să prindă-n răsărit glas,
Să ne-ndemne Ochi de Gheață
La muncă de dimineață.
L-am visat, așa se pare,
Ceru-i plin de zarva mare,
Trece din frig la căldură
Și-i doctor pe arătură!
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre seară
- poezii despre plimbare
- poezii despre muncă
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre gheață
- poezii despre dimineață
- poezii despre barbă
Citate similare
Karl se juca; lua bucăți de gheață netede ca niște tăblițe și alcătuia cu ele tot felul de figuri, așa cum se joacă la noi copiii cu cuburile. Jocul lui era însă așa-zisul joc de gheață al înțelepciunii. În ochii lui figurile de gheață erau frumoase și de foarte mare însemnătate și asta din pricina ciobului de gheață pe care îl avea în ochi. Așeza bucățile de gheață în așa fel încât să formeze un cuvânt, dar niciodată nu izbutea să formeze cuvântul pe care îl voia și care era "veșnicia".
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre jocuri
- citate de Hans Christian Andersen despre jocuri
- citate despre cuvinte
- citate de Hans Christian Andersen despre cuvinte
- citate despre înțelepciune
- citate despre gheață
- citate de Hans Christian Andersen despre gheață
- citate despre frumusețe
- citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe
- citate despre copilărie
- citate de Hans Christian Andersen despre copilărie
Să ne privim în ochi
Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieții s-o simțim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.
Ne învârtim frumos în propria viață,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineață
Cu muguri puși să crească și în zgură.
Tu ești steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ți mulțumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălțată în doi, sub o aripă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre mulțumire, poezii despre muguri, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre infinit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din viață
mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruiește, luciu de gheață
la orizont o stea străjuiește cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul
bate vântul
un colț de stradă strigă cu ger
un pantof rătăcește, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o față albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăși noapte
la răsărit clopotele bat a dimineață
a mai trecut un an din viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre iarnă sau poezii despre ger
Accident cardio-vascular
Flori de gheață, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge și cuvânt?
Flori de ger și flori de gheață,
M-am rugat de dimineață
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.
De ger și de gheață flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sânge, poezii despre flori de gheață sau poezii despre accidente
Încântare
În viață iubirea mai îngenunchează,
Se ofilește-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieții să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.
Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.
Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre munți, poezii despre lupi sau poezii despre dor
Ochi de copil
Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin ușă tiptil
Văd zăpada cum crește
Pomii scruptați în gheață
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteață
Cu lacrimi a știut să-i îmbrace
Un scăncet ușor înfundat
Încălțată cu șoșonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii
Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în brațe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiți acu în cojocul de miel
Afară un zmeu tot suflă
Spulberă zăpada prin curte
Zâna zăpezii cu rochia albă
Prinde pe zmeu să-l sărute
Fulgi și diamante de gheață
Rămân agățate în noapte
Glasul mă trezește de dimineață
E mama cu cana de lapte
Brazii sunt plini de verdeață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre sculptură, poezii despre rochii, poezii despre păr blond sau poezii despre oi
Duminica trece...
Duminica trece prin oameni
scormonind întunericul
ascuns sub coaste, în ochi, în gând.
Deschide o fereastră unde toaca răsună cu muget violet,
limbi de clopot sfărâmă ecoul
format din pești apocaliptici,
sfinți cu surâs decolorat,
reliefuri învelite-n frig și speranțe,
o turlă surpată înclină lumina într-o parte.
Un ochi pironitor ca o strigare dintr-o icoană trece prin tine.
Duminica fântânele tac.
Umbrele dorm sau îngenunchează
cu fruntea plecată-n pământ.
Aerul se plimbă pe bulevard,
trotuarele merg sub sălciile coafate ca de sărbătoare.
Duminica, îngeri formați din lumină și glas vin din neant
uscându-și aripile în lapte și miere
poezie de Oana Frențescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre sărbători, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre pești
Blestemat, ah, ochi de piatră
Vai vieții mele, încă de la naștere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
și sfâșie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să înghețe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheață
bloc lucios și transparent de gheață,
gheață tare, gheață solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec și prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheț ca să te țin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă țin
în toiul frigului
ca să văd vederea pietrei cu tine.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre sprâncene, poezii despre păianjeni, poezii despre picioare, poezii despre naștere sau poezii despre geometrie
Statuia de gheață
Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.
Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
lacrimi
ce sclipesc ca niște stele de foc
înghețate în timp.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Dealul suferinței
Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineață a luat-o de funie
Și-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Vițelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.
Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâștele din țarc
Și-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu brațul sub cap
Și a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.
Copiii, nepoții, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,
Țara va muri
Când românește
Nu va rosti gura...
Dimineață, au pus ulcele de pământ
În portbagajul dorințelor dorinței,
Au îngenuncheat la plecarea pe poartă,
Vântul le-a răsturnat obada timpului
Sub dealul suferinței!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre țări, poezii despre vaci sau poezii despre suferință
* * *
Cu o actriță stând pe iarbă,
Rămase Iorga fără glas,
Fiincă ea i-a râs în nas
Și el dorea să-i râdă-n barbă.
epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Adăugat de Alexandru Borza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre râs, epigrame despre dorințe, epigrame despre barbă sau epigrame despre actorie
Iubirile cu chipul sfânt
Mă voi topi în vechi cutume,
În oala de pământ a vieții,
Unde visăm la gura-i largă
Doar frumusețea tinereții.
Mă voi topi în osuarul
De sub orașele de cruci
Unde se-aude seara toaca
Și ziua, printre ramuri, cuci.
Mă voi topi într-o țărână
Din care, Doamne, am venit
Să dăinuiesc în raiul care
S-apropie de infinit.
Mă voi topi, te vei topi,
Iubirea mea, sânge din mine,
Noi niciodată n-om muri,
Ne vom uni în fericire,
Apoi ușor, în vechi cutume
Vom trece-n pumnul de pământ,
Să odihnim întru vecie
Iubirile cu chipul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Crăiasa Zăpezii a plecat în zbor și Karl a rămas singur în sala cea mare de gheață, întinsă cât vedeai cu ochii și pustie. Se uita la bucățile de gheață și se tot gândea și îi trosnea capul de atâta gândire. Și cum stătea neclintit și țeapăn, ai fi crezut că-i și el un sloi de gheață.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate de Hans Christian Andersen despre zbor, citate despre zăpadă, citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre ochi, citate de Hans Christian Andersen despre ochi, citate despre gânduri sau citate de Hans Christian Andersen despre gânduri
Casa de la răsărit
am să-ți dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ți clădești o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând
să nu mă strigi
lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi
schijele de lună îmi intră în ochi
și frigul din oase
îmi subțiază tăcerea
mă retrag în deșertul din mine
și aștept
primul său semn
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre deșert
Statuia de gheață
Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.
Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
lacrimi
ce sclipesc ca niște stele de foc
înghețate în timp.
Ninge și ninge
peste tot și peste toate
nămeți de zăpadă
din înalt neștiut.
Și în visul neliniștit
din înalte constelații
se aude ca un ecou:
"Te întreb, maestre
sufletul, sufletul statuii
unde l-ai uitat?"
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
E frig la mine
e frig la mine în odaie
și-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg șiroaie
din liniștea tăcută
mă înfrupt
vântul scutură perdeaua
și prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
șuierând apoi se duce
din razele de lună se adapă
flori de gheață la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste
eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îți atingă
dar fiebinteala ei topește
și lacrimi reci încep să-ți curgă
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre foc
Luceafărul de dimineață
Luceafărul de dimineață,
Un emisar al soarelui,
Sclipind iscoditor în față,
Zâmbindu-i feței omului.
Căci fiecărui om ce-l vede,
Îi face semn din ochi îndată,
Pe care soarele îl crede
Și mai răsare înc-o dată.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Dimineață albastră
Îmi cântă azi privighetoarea
În zori de zi - glas fermecat,
Când cerul - poartă a minunii -
Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat.
În prea albastra dimineață
Poteci mi se aștern în cale
Și simt o vrajă nedescrisă
A primăverii triumfale.
Tu ești aproape, lângă mine,
Un chip știut de mult, un glas
Precum o șoaptă de iubire
Ce-adânc în suflet mi-a rămas.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre muzică
Poveste
Din povestea moștenită
Au răsărit pașii mei
Și-am pornit pe calea vieții
Printre îngeri, printre zmei.
M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăță-i nămolul și
Apa-n val a fremătat.
Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.
Ajuns-am și la copacul
Ne-ngrijit de mai mulți ani
Și l-am curățat din suflet
Cu dragoste, fără bani.
Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Și izvorul, și cuptorul
Sunt acum oaze de stele.
Tot călătorind prin viață
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt și drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre pâine