La mormântul lui Adrian Păunescu
Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.
Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.
Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.
Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.
E greu, și-n plus ne este și mai greu
Pierzând repere, idoli, spirituale rude,
Că astăzi -tu Maestre- depus la ateneu,
Ești plâns de gloatele sărace și flămânde.
Pe aleea de la Bellu, Bacovia acordă nuanțe
Unui soare exploziv la început de brumar,
În cinstea celui care azi, ne spunem condoleanțe,
Și ne-a fost, (cu tot deranjul) geniu național.
Oglindite-n ochii plânși, lumânările aprinse
Fac posibile ecouri printre crucile pustii,
Iar mulțimea-nlăcrimată legănând brațele-ntinse
Îți cântă, "LA ADIO TU," cel plecat dintre cei vii.
Noapte bună Maestre, și tihnă dumnezeiască întru sufletu-ți chinuit printre noi.
poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre lumânări
- poezii despre țări
- poezii despre început
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
Citate similare
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Maestre Bulătan
De sus din cer, cu stelele-mprejur,
De vrei să ne mai faci câte-un contur,
Aruncă-ți ochii tăi iscoditori
Sub vraja insulițelor de nori
Și vezi-ne la șase săptămâni
Cum fără tine suntem mai bătrâni,
Mai triști, mai slabi, cu lacrima căzândă
Peste hârtia ce se vrea flămândă
De relatări, cu care greu te-mpaci
Plecând, maestre, ne-ai lăsat săraci!
Te-ai cățărat, mergând printre luceferi,
De nici-unul nu mai suntem teferi
La gândul că pierdurăm un artist
Modest, cuminte, vesel, dar și trist,
Ce creiona în umbre și lumini
Ghivece cu mușcate și cu crini
Și chipuri minunat împodobite
De cel mai mare pictor zugravite
Și ni le ofereai ca talisman
Sub semnătura clară: Bulătan!
Le-am pus, mai toți, în rame, pe pereți
Și-n deșteptarea multor dimineți
Ne mângâiau privirea la trezire,
Astfel că tu trăiești în nemurire
Și ne-om ruga în proză și în vers
Să stai doar printre aștrii-n univers
De unde cu priviri dumnezeiești
Și alte frumuseți să zugrăvești,
Iar noi, în cimitir, adeseori
Îți vom aduce lumânări și flori,
Prinzând pe criptă în amurg de seară
Prinos de plâns și lacrime de ceară!
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre săptămâni, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre proză
Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Adio, fratele meu geamăn
Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, și drag, și fără seamăn
Abia acum te prețuim.
Adio, forță a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" și al urii
Te-a hărțuit pân' la mormânt.
Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Și candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.
Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Și-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.
E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sunt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?
De ce ni-l iei așa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulți, flămânzi și goi...
De ce rămân toți ticăloșii
Cei mincinoși și paraziți?
Și-n vremea asta generoșii
În patru zări sunt răstigniți?
Fă o minune și ridică
Acest nenorocit blestem.
Și vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.
Ai milă, Doamne, și-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Și pentru inima lui mare
Dă-i viață veșnică în Rai.
Întreaga țară te jelește
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer pornește.
Adio, fratele meu drag!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre rai
Cântecul lui Orfeu
încercam să ies din moarte,
parcă aș fi fost orfeu,
euridice, în ce parte
s-a rătăcit sufletul tău?
dureros și greu să țip,
euridice, să nu mori,
clepsidra a rămas fără nisip
mi s-a spart tocmai în zori.
am să-ți cânt, euridice,
și să fac din tine zeu,
printre maci, printre aglice
tot te caută orfeu.
de ești floare de cicoare,
eu sunt înger, fluture,
îți fur mierea din petale
ca să nu se scuture.
citind în zodii și-n astre,
mi-e din ce în ce mai greu,
te caută-n zări albastre
și-ți cântă veșnic orfeu.
de m-aș naște-a doua oară,
tot la tine aș ajunge
și m-aș face foc și pară...
euridice, nu mai plânge.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre miere, poezii despre foc sau poezii despre fluturi
Noapte bună, Moțu, și adio
Buletin de știri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieții,
Pentru rolul morții. Noapte bună!
Într-o viață excepțională,
Le făceai în felul tău pe toate
Și-a venit târâș la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.
Înaintemergător în viață,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?
De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înșiși Beatleșii și Stoneșii
Gustă încă pâinea pământească?
Fără zgomot ți-ai trăit sfârșitul,
Fără speculații, fără jale,
Ai plecat din rolurile vieții,
Ca să intri-n rolul morții tale.
Ultimul popas, la tine-n teatru,
Unde ai venit la tinerețe,
Doliul tău ni s-a urcat pe tâmple,
De lumina ta să ne dezvețe.
O furtună s-a stârnit în scenă,
Straniu turbion al veștii rele,
Cineva, care produce noapte,
Suflă-n reflectoare și în stele.
Clipa despărțirii e aproape,
Pleci, într-o tăcere suferindă,
Parcă mor, și eu, puțin, cu tine
Și îmi pierd imaginea-n oglindă.
Freamătă prin țară vești cumplite
Și noroiul ne-a cuprins cu brio,
Să nu uiți să-l vizitezi pe Shakespeare,
Piesa-i gata și ai tras oblonul,
Noapte bună, Moțu, și adio.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre doliu, poezii despre știri, poezii despre tragedie sau poezii despre tinerețe
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre naștere, poezii despre istorie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Odă maestrului Bulătan
Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinți,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIȚI.
Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Și lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat și nu ne-ai dat de știre?
Câți îngeri trec pe-a nesfârșirii apă?!
Din cer privesc cu capete plecate
Atâția mari artiști... Tu ești cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu ești al pământenilor altoi!
Ești candela firescului ființei,
Deși în neființă te ascunzi,
Îți dăruim o lacrimă și-o rază
Din ochii noștri-nlăcrimați și blânzi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete, poezii despre ochi sau poezii despre cuvinte
Dintr-un alt anotimp
S-a făcut târziu
și încă nu ți-am spus tot
ce am vrut să-ți spun, ca și cum aș fi trecut printr-o sită
o mulțime de lucruri și după o mulțime de nimicuri
au rămas cuvintele mari și neapărat dureroase,
s-a făcut târziu, s-a întunecat afară
și mi-e tot mai greu să-ți deslușesc ochii
în lumina bolnavă-oranj a unui felinar stradal,
ești ca o țintă pe cel mai îndepărtat
perete al camerei, trimit săgețele spre tine, cad toate
în gol și-mi pierd curajul,
pentru că
s-a făcut târziu de tot
și tot discursul pe care l-am repetat în minte și pe care
credeam că îl voi rosti
ca de pe un prompter mintal, cu pauze în locurile potrivite,
cu tandrețea și vina celui care părăsește,
s-a destrămat,
s-a dus naibii tot și eu am rămas
cu un bolovan uriaș
apăsându-mi în piept,
strivindu-mă tot pe dinăuntru,
tu ai plecat fără să bănuiești nimic,
fără să te întrebi de ce tremur toată,
de ce am vorbit
despre toate nimicurile acelea,
se făcuse târziu, era o noapte urâtă tare,
ploua și miroseam a țigări și vulnerabilitate,
am plecat și eu,
cu un blank mintal total,
ca un Cadillac Eldorado negru
rulând spre nicăieri
cuprins încet
de ceață și fum greu.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție sau poezii despre ploaie
Te-ai dus, tăicuță
Te-ai dus, tăicuță, oh, te-ai dus departe
Și-n nemișcare morții rătăcești,
De-acum o veșnicie ne desparte,
Căci printre noi, de astăzi nu mai ești.
Te-ascunzi în somnul fără de trezire,
Pe așternut de lacrimi și de flori,
De astăzi, tată, ești nemărginire,
Plâns de durere, lacrimi de ninsori...
Te-ascunzi în anotimpuri fără nume
Și-n vise treci să ne mai mângâi gândul,
Ești înger azi, între pământ și lume...
Te-ascunde în abis, sub cruci, mormântul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre prăpăstii
Seară tristă
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goală,
Barbar cânta, dar plin de jale,
Și-n jur era așa răscoală...
Și-n zgomot monstru de țimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea...
Și noi eram o ceată tristă-
Prin fumul de țigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există...
Și-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea,
Și-n jur era așa răscoală...
Și nici nu ne-am mai dus acasă,
Și-am plâns cu frunțile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală,-
Barbar, cânta femeia-aceea...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre fumat, poezii despre fum, poezii despre existență sau poezii despre draci
Ultima frunză
un amurg se scurge
în plecări ce dor
mai stau în cerdac tot privind la cer
este atât de trist, e atât de gol
geamul este spart, privirea absentă
doar istorii curg la fără frecvență
deocamdată timpul s-a oprit
câmpia era arsă de cuvântul dintâi
căutând bezmetic cărarea
treceam lăsând în urmă pași
uitând de lume, de noi
în palme adunam stele pitice
într-o noapte, printre vise uitate
eram statui sfârâmate
rătăcite prin înghețul total
magici, ilogici, pe tărâm ireal
mai cânta o vioară în port
mă ascundeam elementar într-o femeie
tot căutând o floare printre flori
este frig și uit
umila existență a unui poet rătăcit între poeți
ce partitură dureroasă
tot scrijelind cuvinte pe coaja unui gând
despre acuta mea absență
știi, nu e ușor să scrii cu aripi frânte
mă apropiam în verb de tine
uitând adverbul la final
tot căutam în efemera existență
un început, la un sfârșit de drum
îți scriu femeie acum ultima prezență
plouă și este atât de frig în viață
la poartă timpul bate-bate
iar clipa asta nu mai tace
mereu oprit într-o plecare
scriam femeie, printre stropi de ceață, viața
am vrut să plec, să fug de de aici și totuși am rămas
se stinge ultima țigară și timpul ăsta amputat
a curs femeie iar ca altădată
o zi a fost și a trecut
atâta mi-a fost dat
să cânt în vers femeia ce astăzi a plecat
a căzut o frunză
ai plecat murind
printre versuri sânge
doar o frunză a rămas în urmă
și te scriu femeie cu aripi de înger
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Glossă junelui de negru
E-atâta negru-n jur deodat'!
Doliu parcă-i peste lume.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
În rest e fum și foc, genune...
E-o noapte fără de sfârșit,
Un doliu fără margini, plâns
Și în tăceri s-au arcuit
Iubirile ce s-au ascuns.
E-atâta negru-n jur deodat'!
Un june pe un cal în spume...
Povestea lui s-a terminat
Când s-a creat această lume.
Înger din alte-mpărății
Dorința-n hăuri te-a purtat
Și fost-ai pedepsit să fii...
Și fost-ai înger alungat...
Doliu parcă-i peste lume,
Timpul parcă s-a oprit,
Din mormintele comune
Morții-îngeri au ieșit.
Sfat sub crucile de piatră,
Plâns sub crucile de lemn,
Căci la dreapta judecată,
Judecată dreaptă-avem.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Teamă și temeri, resemnare...
Se-alege drept de vinovat
Și-ntunecarea strânge, doare.
E cerul cimitir de cruci
Și-și poartă crucea fiecare.
Oh, om, n-ai unde să te-ascunzi!
Acum ți-e ultima salvare...
În rest e fum și foc, genune...
De-acum sunt numai două căi.
Pe care vrei să pleci anume?
Ce drum vom lua și eu... și voi?!
În cer o dreaptă judecată...
Și pe pământ, la fel va fi.
Tu-ți iei pedeapsa meritată
Și nimeni nu va mai muri.
E-o noapte fără de sfârșit,
Se-alege grâul de neghină.
Cel trist și cel nefericit,
Cel drept, de cel ce poartă vină.
Aici, în lumea de popas,
Am stat datori întru iertare.
Acolo, fiecare ceas
E doliu, taină, resemnare...
Un doliu fără margini, plâns,
Golgotă, lacrimă, durere,
O cruce toți avem de dus,
Dar azi, cereștile însemne
Te cheamă. Drepte judecăți
Și-o lege, cea dumnezeiască,
Să pleci din doliul negrei nopți
Către lumina-adevărată.
Și în tăceri s-au arcuit
Și voci și suflete deodată,
În noaptea fără de sfârșit
Se-așteaptă dreapta judecată.
Tăceri și fum... cohorta ta
Se strânge iar în lanțuri grele.
Poem de diavoli, nu uita:
În luptă unul singur piere!
Iubirile... ce s-au ascuns,
Azi au înmugurit deodată.
Zâmbesc copiii care-au plâns
Au mamă azi și frați... și tată.
Cei ce în simple judecăți
Au călcat totul în picioare.
Desculți, plângând, strigă la porți,
Zadarnic caută iertare.
Iubirile... ce s-au ascuns
Și în tăceri s-au arcuit,
Un doliu fără margini, plâns,
E-o noapte fără de sfârșit.
În rest e fum și foc... genune...
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Doliu parcă-i peste lume,
E-atâta negru-n jur deodat'.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre frică sau poezii despre zâmbet
Scrisoare către Țară
E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.
Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.
Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.
Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.
Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?
Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?
E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez să ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre urări, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare, poezii despre râuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare cerească
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.
Am vrut să-ți spună trandafirii
Câtă durere-i pe pământ,
Dar azi e ziua nemuririi
În cer, în doruri și-n cuvânt.
Am vrut să-ți las un vers din soare
Așa cum tu ai fost mereu,
În ceruri azi e sărbătoare
Și-a lăcrimat și Dumnezeu.
Am vrut să-ți cânte primăvara,
Dar anul ăsta n-a venit,
N-am versuri să descriu povara
Și iarna care ne-a lovit.
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Să urce ea la cer apoi,
Dar azi serbăm o veșnicie
Ce a rămas să plângă-n noi.
poezie de Alexandra Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre primăvară
Adio
Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viață cum te știu,
Adio, suflul cel mai viu,
Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai știut ce ai avut
Și ai întors ce-i cuvenit
Să-ți stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Așteptai flori spre Golgota.
Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.
Ce fericit te-am căutat
Și cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ți lași veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-așezi cuțitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.
Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viață cum te știu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio tu, adio soare...
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre păduri sau poezii despre pace
Un nimic pentru oricine...
E greu în lumea asta slută, să te strecori printre elite, când cei sus-puși, infatuații nu fac decât să te evite...
Se cred superiori și nasul îl poartă-n sus, că le miroase poemul tău cu rimă-a mus, iar ei au versul alb în oase...
Aruncă vorbe la-ntâmplare, fără majuscule și punct... ce cratimă, ce întrebare? Ei au decorul lor disjunct,
În care nu au loc sărmanii și fără pile ești un prost, un nimeni printre toți golanii, deși ei mai golani au fost...
Când ai bun simț și n-ai tupeul de-a te-nfoia ca un păun, înjuri de mamă ADN-ul, că n-ai o genă de tăun...
Rastelul ți-este fără arme și nici să tragi nu știi măcar, și fără gloanțe și port-arme și fără bani în buzunar
Ești un nimic pentru oricine, dar mai ales pentru jurați... ei te condamnă la rușine deși sunt cei mai necurați...
E greu în lumea asta mare, să șerpuiești printre-aroganți, când ai ghiulele la picioare și-n jurul tău, doar intriganți...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre păuni, poezii despre prostie, poezii despre picioare, poezii despre nas sau poezii despre mamă
Necredință...
De unde atâtea stele-n frunte!?
Astăzi, nu mai există așa ceva!
Nu mai există om care să vrea
Să mute muntele din loc, altundeva...
Și nici nu cred că se mai poate!
Astăzi, e totul trist și-ntunecat
La fel ca sufletul din fiecare,
Iar dacă ți se pare că mă-nșel...
Demonstrează-mi că ești mai tare:
Nu băga-n seamă al meu păcat!
Poți oare tu să-mi demonstrezi
Că m-a orbit pe deplin necredința,
Tocmai în cei ce-ar trebui să cred
Și că singur îmi scriu sentința,
Când spun că: "toți suntem perfizi"?!
Poți oare tu să crezi fără să vezi
Că natura umană nu este dușmană,
Acelor lucruri de care fugim,
Acelor lucruri care, azi, ne-ndeamnă,
Să nu trăim ca vitele-n cirezi?!
Înțelegi oare câte mii de ani,
Avem de când ne tot auto-pedepsim...
Inconștient?! Sau încă nu te-ai prins
Că suntem sortiți să nu ne trezim,
Până nu vom fi măturați de ani?!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură sau poezii despre munți
Bolta de vise
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fixă
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre sfaturi