N-a fost odată...
Nu pot să-ncep cu-a fost odată
Căci nu știu dac-a fost
Prințesa e o simplă fată
Într-un castel anost.
Crezut-a că al ei destin
E diferit și special
Că viața ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..
Dar prințul care i-a promis
Și luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..
Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut să fie mulțumit
Cu o simplă cometă.
Astăzi castelul e-ncuiat.
Ca inima din mine..
Adesea prinți-n poartă bat.
Dar eu te-aștept pe tine.
Nu știu de-ai să mai poți veni
Și de-o sa-ți fiu regină..
Nu știu dacă mă poți iubi
Și numai eu-s de vină..
Că am crezut în ce n-a fost
Că poate așa-i iubirea.
Tot ce-i urât pare frumos.
Iubind te pierzi cu firea.
poezie de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre castele
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Stană de piatră
E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.
Aș putea să ajung într-un timp și-ntr-un loc,
Unde știu că poți fi și că suferi cumplit,
Aș putea testament sau scrisori să-ți trimit,
Sau să vin să vă pun, plin de dragoste, foc.
Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e și ce-a fost,
Nu mai știu dacă vrei să și fac tot ce-mi ceri,
Să te las să te pierzi într-un trist adăpost.
Nu mai știu ce e azi, nu mai știu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre testament, poezii despre scrisori, poezii despre foc sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre boală
- poezii despre medicină
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre visare
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre măgari
- poezii despre călărie
- poezii despre creștinism
Romanța meschină
Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...
N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Și-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...
N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...
N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Și, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veșnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre ritm, poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre iertare sau poezii despre frumusețe
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre durere, poezii despre ajutor sau poezii despre suferință
Nu mai știu
Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.
Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.
Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.
Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre înălțime, poezii despre siguranță, poezii despre seară, poezii despre rai sau poezii despre noapte
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre depășire
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre plată
Eu știu c-au fost puține
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține
Acele vorbe-alese... și-aș vrea și-acum să-ți spun...
Că visu-mi este-același... același vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi ești trezire!
Nu pot fără de ochii-ți, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre și-un țărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăți de vieți,
Un rug născut spre-a arde... și-o singură vestală.
Au fost prin noi... și frunze... și toamne și nămeți,
Ne-au mai rămas memorii... și-o ultimă petală...
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă, poezii despre naștere sau poezii despre frunze
Azur 3
De unde ai apărut
Azur nebun în calea-mi
De mi-ai furat poemul
Și inima din piept?
Nu îmi răspunde, știu
Din tâmpla-mi de copilă
Când mă rugam s-apari
În seri uitate-n vină.
Dar oare tu știai
Că eu te voi iubi
Ca pe-o icoană sfântă
Și-n piept vei stărui?
Știai chiar tot, iubite
'Nainte să mă ai
Căci eu ți-am fost sortită
Și tu al meu Serai.
Iubire dintre stele,
Al meu vis rătăcit,
În tâmplele-mi prea ninse
Tu vino-mi la iubit.
Te voi iubi cu Luna
Și Cerul deopotrivă
Din stele îți voi face
A inimii cunună.
Eu te-am ales să-mi fii
Al tâmplelor poem
Pe când eu voi veni
Să fiu al tău blestem.
Ne vom iubi, în Cer
Așa și pe Pământ
Eu m-am născut să pier
Iubindu-te etern.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Liber, foarte liber
Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.
Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.
Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.
Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.
Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.
Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.
Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vânt, poezii despre învățătură, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre apă sau poezii despre anotimpuri
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre sinceritate, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau poezii despre jocuri
Frumos și efemer
Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură...
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El... a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine, mi-a plăcut!
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc la zborul tău, să mă opun.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stângaci, poezii despre râs, poezii despre obrăznicie sau poezii despre frică
Despărțirea de o vârstă
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.
Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare că visez.
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, citate de Nichita Stănescu despre visare, citate de Nichita Stănescu despre păsări, poezii despre copaci sau citate de Nichita Stănescu despre copaci
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre bine și rău
Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre realitate sau poezii despre prăpăstii
Înserare
Eu nu știu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?
Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea și liniștea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.
Eu nu știu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Și totu-mpreună se leagă cu rost.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre devenire
Rugăciune
Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinții să ajung deodată,
Tu știi că-s doar o mână de pământ
Țărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveți Îți cer,
Să nu mă lași să rătăcesc pe Cale,
Ești Dumnezeu și pe pământ și-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.
Tu poți să faci din mine ce voiești,
Mă poți purta în slava sau în moarte
Și dacă nu știu bine Cine ești
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.
Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost ușor și, Doamne, știi prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ți slujesc, să Te slujesc pe Tine.
Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viața mea e jumătate dusă,
Tu care-mi știi viața pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ți fiu supusă.
Sunt încă mică pe cărarea Ta
Și poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ț mâna, mângâie cu ea
Și-ajută-mă de vrei să fiu în slavă...
Amin!
rugăciune de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu
Clipe frumoase
Au fost multe clipe frumoase
Și cred că nu vor mai fi, știu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.
Aș da tot, cât aș putea
Să vină din nou timpul, știu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.
Speranța mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Și sunt acum cu tine.
Vreau să fiu bine dacă îți dai seama
Și vreau să ne fie bine,
Că uneori greșesc, tu iartă
Și fii mereu cu mine.
poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre școală