Sonet
Pe frunte ivește doldor de broboane
Iar vântul vuiește în cer și obloane
Și ploaia se zbate și cade-n vârtej
Din norul năprasnic ce-i galben și bej
La drum a purces pe un cal arămiu
Văiuga-i în spate și drumul e viu
Se zbate gemând sub copitele aspre
Și urlă și țipă în focuri năprasne
Ajunge-va oare la țelul propus?
Acum ceru-i jos și drumul e sus
Se vântură pleava prin norul de colb
Nimic nu mai trece pe cerul cel orb
Prin frunze cum trece tăindu-le-omida
Sfârșit este timpul și-i spartă clepsidra...
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
- poezii despre cai
Citate similare
Incantație
O, voi, amurgite pietre-ale râului,
Oglindească-se timpul în apa pârâului
Și trece fuiorul cât de repede poți!
Ne bate lumina și zarea în porți.
Ne trece un soare prin sită o stea
Ea luna o cheamă și ea lumina
Amurgul ce trece prin apa pârâului
Și lin stinge ochiul al pietrei și-al râului...
poezie de Necula Florin Dănuț (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre râuri, poezii despre ochi, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Între ani
Se schimbă anul, lăuntric
Simți cumpăna cum trece
Și frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roșii culori de armonie
Trece anul stafie
Și vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre roșu, poezii despre fantome, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre culori sau poezii despre copaci
Tablou de septembrie
Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.
Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.
Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vântul și ploaia răsună-n răpciune.
Tăcut este cerul ca o neagră pășune.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre pictură, poezii despre negru sau poezii despre măști
Cel care așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă
soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ
Toamnă din timpul tău
Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor
Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să știi!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor
așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!
Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele să-mi fie numai viață
Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre zbor, poezii despre gheață, poezii despre trup și suflet sau poezii despre întuneric
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre vulturi, poezii despre trecut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre dor
Drum șerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arșița ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.
Săracă a mea țară...
Săracă și-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârșească drumul șerpuit.
Că numai pot de greu
Că țara... tare mi-am dorit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre acasă sau poezii despre Dumnezeu
Obligatoriu în jos
Nu e un mister
Și nici vorbă-n vânt:
Drumul către cer
Trece prin pământ.
epigramă de Petru Bănești din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt
Toamna
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Și geme și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine și crește
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njură și urlă,
Că-și simte pierirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-și află nici pace,
Și tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocnește și sună
Și-și urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Și-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Și codrul se-ndoaie;
Și-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Și-i rupe veștmântul
Și părul i-l smulge
Și-n văi îl aruncă.
Un țipăt răsare
Pe deal și pe luncă;
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă
Și norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă
De spaimă s-aascunde
Pârâul sub ghiață -
Și regele codru,
Din ultima viață
Suspină văzându-și
Pustiul, și geme
Și cade pe spate
Și moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Și moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre natură, poezii despre monarhie, poezii despre văi sau poezii despre viață
Pe spirala albastră
pe coama vântului alunecă iubiri
în sunet de colind și de pian
mai vine o iarnă mai trece un an
fluturi de zăpadă dansează-n priviri.
stele coboară lin pe spirala albastră
cu sclipiri de diamant divin
închin pentru viață paharul cu vin
dezvolt fericirea din dragostea noastră.
tu zâmbește mereu și eu o să-ți scriu
o poveste frumoasă culeasă din soare
n-am să-ți amintesc de tot ce mă doare
cuvintele păstrează spiritul candriu.
veselia din cer este molipsitoare
trece prin ceață, prin norul fumuriu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre pian
Doar un destin puternic face ca un om să poată fi numit astfel pe deplin. Pentru el drumul nu va fi neted: trebuie să meargă în sus și-n jos, să se lase în voia valurilor și să-și cârmuiască barca pe vâltoare, trebuie să țină cârma împotriva furtunii, va trece prin multe întâmplări grele și aspre, dar în așa fel încât el singur să le poată domoli și împăca. Focul probează aurul iar nenorocirea oamenii curajoși.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre foc, citate despre curaj, citate de Seneca despre curaj, citate despre bărci sau citate despre aur
tot învârtindu-se
nisipul sparge clepsidra
iar un vârtej de frunze uscate
trece peste prăpastia uitării
creând o punte a nemuririi
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre uitare, citate despre prăpăstii, citate despre nisip, citate despre frunze, citate despre depășire sau citate despre căderea frunzelor
Toamnă târzie
freamăt de frunze reci,
îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului
ventriculul drept se zbate în piept, ca magma unui vulcan ce se trezește la viață
ascult sunetul. ploii ce aduce a toamnă
mă pierd printre castanii acum dezgoliți
departe, departe un tunet tresare și aduce lumină pe cerul miop.
prieten și sfetnic îmi ești tu acuma,
tu singur pe lume, eu singura iar
avem un destin și purtam și un nume
tu timp care trece, eu om fără leac
degeaba mai strig spre pădure, ecoul meu doarme
și toamnei i-e somn, acum mă retrag spre
spre țărmuri departe
s-aud doar frunzișul călcat de picior.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre vulcani
Requiescat
Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece și nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Și iarba verii va crește pururea verde.
Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Și-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută și rece.
Ține-o în criptă, Doamne! Regrete eterne.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Se potolește
Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad
Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân
Dar o rază a Luni albă se zărește
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunță noul lor program
Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubește
Vântul se opreste cerului îi este slugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre nebunie sau poezii despre meteorologie
Testul de rezistență
vântul bare năprasnic se cutremură plopii
eu stau ascunsă-n casă muzică ascult
pe internetul magic de artiști mă apropii
visez cu ochi deschiși la superbii, exult.
lapovița se așterne pe întinderea vastă
iarna s-a apropiat cu sufletul ei rece
crizanteme degerează simt crunta năpastă
fumul peste grădini ca norul vâscos trece.
privesc pe fereastră cum arborii îndură
vremea aspră ce le intră sub scoarță
învață să reziste căci energii procură
prin rădăcini adânci cu mari pofte de viață.
nu poartă prin sevă nici un pic de ură
visează primăvara când blândă îi răsfață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre învățătură, poezii despre răsfăț, poezii despre primăvară sau poezii despre poftă
Cântec de călătorie
demult demult când râul era râu
nu curs de apă putred și molâu
când fânul unduia până la brâu
când cerul era cer și norul nor
când verdele sclipea amețitor
când te-ntâlneai cu Domnul în pridvor
când te trezeai la ziuă cel dintâi
cu soarele zâmbind la căpătâi
cerându-ți să-i vorbești și să-l mângâi
când noaptea ațipind zăreai prin geam
cum cade luna-n ulmi din ram în ram
când te-nveleai în vis ca-ntr-un balsam
demult demult când drumul era drum
nu un infern de șanțuri și de fum
când drumul lin și alb și vălurit
curgea din infinit în infinit
când erau tați și mame și copii
nu simple acuplări ci căsnicii
când munții revărsau păduri și vii
când negura urca din văi tiptil
când te culca săgeata unui tril
demult demult pe când erai copil
poezie de Eugen Dorcescu din Drumul spre Tenerife (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Ochiul din ploaie
Decât să plângi iar, Doamne
cu-n lac făcut mărgele
mai bine-mi sapi în carne
ochiul zvâcnind zăbrele
Să curețe și vatra
și pleava de noroi
căci au căzut și piatra
și vântul înapoi
Să-mi curețe prin bezne
și îngerul apus
firimituri în perne
ce fulguie și nu-s
Să îmi curețe cerul
de scame și de zgură
de ceața și de norul
ce mi se lasă-n gură
Să-mi șteargă între toamne
și chipul din icoană
decât să-Ți plângi iar, Doamne
și praful din năframă
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre icoane sau poezii despre gură