De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La această Calea Victoriei, pe care n-am s-o mai pot contempla multă vreme de la aceeaşi înălţime... De aici văd viermii şi pe cei care strivesc viermii. Învăţ să-i urăsc şi pe unii, şi pe alţii. Pe viermi, fiindcă se lasă striviţi. Pe ceilalţi, fiindcă strivesc.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Întoarcere
la vremea copilăriei,
umbra mea,
când totul era
să se întâmple.

Întoarcere la naşterea
cuvintelor.

Eu sunt această tăcere
înainte de izbucnire.

Eu sunt acest vulcan
care aşteaptă.

poezie de Enrique Solinas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii binecrescuţi găsesc totdeauna ceva de vorbit.

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătusem atâta vreme lângă fericire şi eu o căutasem aiurea. Nimic nu merită să treacă înaintea iubirii.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kat Stratford: Urăsc felul în care vorbeşti cu mine şi felul în care te tunzi. Urăsc felul în care îmi conduci maşina. Urăsc atunci când te holbezi la mine. Urăsc ghetele tale de soldat şi felul în care îmi poţi ghici gândurile. Te urăsc atât de tare, încât mi se face rău; şi asta mă face chiar să vorbesc în rime. Urăsc faptul că tu ai mereu dreptate. Te urăsc atunci când minţi. Te urăsc până şi atunci când mă faci să râd şi e şi mai rău atunci când mă faci să plâng. Te urăsc atunci când nu eşti lângă mine şi urăsc faptul că nu m-ai sunat. Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puţin, chiar deloc.

replică din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă a iubi înseamnă a-ţi încătuşa viaţa de fiinţa care te face să suferi mai mult decât oricare alta şi pe care, fără voia ta, o faci să sufere mai mult decât oricare alta, atunci pot spune că ne ţine captivi aici numai iubirea.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde oamenii au plecat de la Dumnezeu, lipseşte speranţa, lipsesc frumuseţile vieţii...
Dumnezeu a lucrat cu toată bucuria şi înţelepciunea Sa ca omului să nu-i lipsească nimic.
Unde nu există Dumnezeu e haos, unde nu e Dumnezeu nu există nicio altă valoare care să arate adevăratul sens al Creaţiei – VIAŢA – Această minune care are plenitudinea Luminii, făcându-l pe om să se bucure de bunătatea Domnului, Această forţă reală căreia divinitatea i-a dat sensul măreţ de a iubi şi a cultiva numai iubire în jur.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dovedit încă o dată cât de adevărat e că oamenii buni şi ideile generoase fac omenirii răul cel mai adânc.

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu te urăsc. Îşi urăsc propriile frustrări pe care le văd în tine.

citat din Cristi Grosaru
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să ieşi din statutul de victimă, în momentul în care îţi asumi tot ceea ce ţi se întâmplă şi aşa treci la etapa a II-a, etapa conştientă a oamenilor de acţiune. Oamenii de acţiune sunt acei oameni care fac lucruri să se întâmple. Aici se potriveşte o replică pe care am auzit-o de la un prieten de al meu: "Oamenii iau întotdeaună cele mai bune decizii pe care le pot lua". Vreau să te gândeşti la această replică, gândeşte-te la orice dezicie de care acum îţi pare rău că ai luat-o. Această idee te scapă din acea văicăreală atât de prezentă în viaţa victimei, care se uită în trecut şi îşi aduc aminte de anumite etape din viaţa lor şi îşi plâng de milă pentru că nu putut să ia altă decizie care, probabil, i-ar fi dus într-un alt punct. De aceea, atunci când eşti om de acţiune, pur şi simplu îţi setezi obiective, te duci către ele şi eşti mulţumit de viaţa pe care o duci, ştiind că toate lucrurile care ţi se întâmplă, tu le meriţi "cu vârf şi îndesat".

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

necunoscut

Necunoscuţi!... cei ce se uită încruntaţi unul la altul când s-au izbit gonind piept în piept, sau politicos se feresc în lături, rostindu-şi scuze cu surâs prefăcut şi convenţional, alergând mai departe...

definiţie clasică de Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamna. Deja o simţim că vine
în vântul de august,
în ploile de septembrie,
torenţiale şi plângătoare,
şi un fior străbătu pământul
care acum, gol şi trist,
salută un soare rătăcit.
Vremea trece şi apune,
în această toamnă care avansează
cu lentoare nespusă,
cel mai bun timp din viaţa noastră
şi îndelungat, ne spune adio.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 lucruri urăsc la tine

- interpretare proprie -

Urăsc zilele când ne vedem
Şi cât de rar se întâmplă asta...
Urăsc atunci când ne scriem,
Urăsc să fiu eu fantasma...
Îţi urăsc felul în care îţi aranjezi părul,
Ce aş vrea să îţi pot spune adevărul!
Te urăsc atât de mult, că îmi vine să vomit,
Dar mă căznesc, îndur şi-nghit.
Urăsc atunci când ne vorbim
Şi tu crezi că spun minciuni.
Urăsc momentele când te fac să zâmbeşti,
Ştiu că tu nu mă iubeşti.
Urăsc scuzele pe care le găseşti
Şi ce faci când nu-mi vorbeşti.
Urăsc zilele astea amare,
Petrecute cu mare apăsare.
Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc
Nici măcar puţin, nici măcar pe aproape, deloc.

poezie de Elena Octavia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericiri care atârnă ca ghiulelele de plumb: trag la fund.

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care urăsc pisicile se vor reîncarna în şoareci în viaţa următoare.

citat din Faye Resnick
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa poate fi trăită oriunde, decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.

Cezar Petrescu în Oraş patriarhal (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcriu pe hârtie ceea ce a germinat şi a crescut în mine, dar în afară de voinţa mea. Dacă n-aş scrie aceste cărţi, viaţa m-ar înăbuşi. E un debit care se cere consumat şi nimic mai mult. Fiindcă am trăit şi trăiesc viaţa intens şi divers, împrospătându-mi cu o scandaloasă neîmpăcare toate curiozităţile intelectuale şi toate poftele celelalte, nu m-a speriat în literatură niciun fel de subiect.

Cezar Petrescu în revista "Rampa", interviu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai o victorie care să-ţi dea toate satisfacţiile, nu să te baţi cu morile de vânt ca un zevzec...

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul va fi cum a mai fost. Viaţa curge ca ieri, ca alaltăieri, de o veşnicie. Vânzătorul de gazete răcneşte în văzduhul sonor al dimineţii: Universul! Dimineaţa! Ziarul!...

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!