Nostalgie

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.

Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matriarhat modern

Acasă la moşul
N-a cântat cocoşul,
A lui nu e vina...
A cântat găina...

epigramă de Constantin Enescu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU: De ce la intersecţie?
LUPOI: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu naţional! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beşleagă, cu camionul, la cârciuma Cocoşul Roşu... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roşu! Cocoşul Roşu, am spus! (Pauză). Nu ştii unde vine? Înainte acolo era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune Cocoşul Roşu...
LIMBĂU: E pe Fundătura Belşugului...

replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsarea de sine

Doamne, cocoşul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu ştiu de ce s-o fi grăbit
Că n-am greşit cât am iubit.

Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.

Crezându-mă nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia mafiotă, singura în care cântă cocoşul

Eu nu fac aici pe bosul,
Nici nu dau apă de duşcă,
Da-n casa mea cântă cocoşul,
Cocoşul de la puşcă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul sub zăpezi

Cocoşul negru
a cântat a treia oară,
ultimul cal
a murit în zori.
Zăpezi, zăpezi,
oraş fără asfalt,
urme,
sicriul tatei
alunecă pe gheaţă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Cocoşul, cu găini de rasă
Cu pinteni buni... şi sânge-n vene,
Mereu era plecat de-acasă
Lasând în urmă multe... pene.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi penele

Pintenat şi-nfumurat,
Un cocoş, nătâng de fel,
Ales însă şef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălţat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălţat,
Ajutându-l penele,
Şi spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-şi ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoşul încrezut,
Îndoind picioarele,
De pe creangă a sărit
Să le rupă trenele,
Dar din zbor s-a prăbuşit,
Neţinându-l penele.
Şi atunci, c-un nod în gât,
Simţind rău migrenele,
Şi-a spus: "Mă înalţ atât
Cât m-ajută penele!".

fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul este acum curcă plouată

Ne-acuză că noi furăm găini,
Că deh, nu i-am lăsat să bată,
"Cocoşul" falnic, din vecini,
Este acum... "curcă plouată".

epigramă de Paul Constantin (11 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Cocoşul, junghiat, mânji cu sânge
Drumeţl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.

De-o parte capul, pleoapele ce-şi strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-şi frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoşul său.

Şi treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ţii, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ţi-o bruiază o maşină.

Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ţi ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E un amurg roz-albastru
de parcă - obosiţi
chirurgii ar număra
bancnote-nsângerate

goliciunea bălţii
se-ascunde în stuf
dealul îşi umflă pieptul
plin de turme

din păduri
ţiganii cară muzica
în negre cimpoaie.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Într-un sat cu consăteni,
La nea Ion şi alţi vecini,
Cocoşul e-mpărat cu pinteni
În ograda cu găini.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Un mândru herald viguros
Ce calcă pe toţi în picioare
S-anunţe, în stil belicos,
Că vine şi Regele-Soare.

epigramă de Mirel Gabor din d (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beat, cântând (pentru tânăra cântăreaţă Shang Linglong)

Rupe ţitera lui Hu! Aruncă vechile lăute!
Linglong a sfârşit cântecul şi-acum se-apleacă iar în reverenţă.
Cine spune că eu nu-nţeleg muzica?

Ascultaţi-mă-n vreme ce cânt despre cocoşul galben şi soarele alb.
Cocoşul galben cântă-n întuneric pentru a grăbi zorii;
Soarele alb apune înainte de amurg pentru a grăbi anii.
Eşarfa roşie nu-i bine legată în jurul mijlocului meu,
Cinabrul chipului s-a rătăcit demult undeva-n oglindă.

Oh, Linglong, Linglong! Ce mai pot face când îmbătrânesc?
Cântecul meu a ajuns la sfârşit, e rândul tău să cânţi.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române

Primul vers din Imnul ţării,
Dă semnalul deşteptării;
De cântat l-am tot cântat,
Însă... nu "ne-am deşteptat"!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mâini

Scormonind albul tot mai alb
într-o tăcere absurdă
pietre vorbind
doar în amurg
un amurg pe unde grădini
adorm singurătăţi
şi trandafiri

poezie de Eli Gîlcescu (6 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurt metraj ideatic

în interiorul serii sunt trandafiri purpurii de speranţă
orice amurg e o aducere aminte a dimineţii,
uneori a o dimineaţă eternă,
de asta nu te sărut niciodată înainte de lumină,
nunta de întuneric a nopţii
e pentru sângele văduv de piatră
fără putinţă-n tăcere a cântări-n cumpănă de fiinţă
nici cât o convalescenţă a ploii

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroşită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunşi aproape
de apusul cerului

drumul roşu de suferinţă
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobişnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

mi-e glasul urlet tăcut
am stins lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
sunt cântec în amurg
un glas foşnind în trecătoarele valuri
trec ore pustii
caut crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru către El
din şoapte căzute în zăpadă
croiesc calea
din palme zboară un înger
adoarme ecoul în palmă
mi-e somnul prelung şi sângele curge
mai cad ireal flori siderale
port urmele vieţii în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atinge întunericul
căuta chipul tău
plămădit în prima zidire
la final mor şi eu
în zbor frânt
zburător cu aripi de ceară
în cer, se aprinde focul tăcerii în rugă
veghind devenirea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa Elena

Motto: La cântatul de aur al cocoşilor/Am intrat în istorie călare

Când cocoşul a cântat,
De pe plaiul buzoian,
În istorie-a intrat,
Înşelând un cal Traian.

epigramă de Ica Ungureanu (2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!