Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rondel în alt oraș

Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă;
În oraș străin de noi,
Oare cine să ne vadă?

Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrățișam noi doi;
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă.

Pășeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi

Și era iarnă, vânt și sloi.

rondel de (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ochii fecioarei

întuneric stelar,
era frig și era iarnă
mai trecea un stol
cuibul lumii astăzi este gol
căutam o ploaie la fereastra ta
ningea cu fulgi mari pe cărări de dor
te așteptam la steaua polară
sărutam femeia, cu buzele arse
se deschidea o poartă
ochi de fecioară în poartă
ne întâlneam goi pe țărmul de flori
scriam pe cearceafuri rupte dintr-un vis
surâdeai în noapte, era vară în noi
ne aruncam în valuri, în chemări de doi
adormeai în mine, ploua peste noi
eram doi, mereu amândoi
strângeam în brațe femeia, în acorduri de ploi
erau fierbinți ore, căutam sărutul
mă chemai în ploaie
eu curgeam șiroaie pe pletele tale
răsucite în vânt
deschideam o noapte cu iubirea pură
cădeau frunze în parc
strângeam de mână o fată, pe aleile din noi
pe masa stelară
o cafea fierbinte și o noapte în doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Du-mă, iarnă...

Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde zâmbesc mereu,
-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
-mi ursească să mai cânt,
mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Graves

Luna plină

Ce-i țărm cald era Arctic sloi
Cu iceberguri deci;
Ghețari pluteam atunci noi doi
Și luna-n ape reci

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Good-Bye to All That: An Autobiography Paperback" de Robert Graves este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Spini

era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna

m-am întors pe țărm într-o iarnă
cerurile erau uscate și reci

ploua în jur și era frig în lume
ploua a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o slovă

era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în doi

veșnic rătăcit pe drumul meu
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate

azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în noapte

din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos

pe scoarța lumii scriam povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând

era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Metempsihoză

Șuieră crivăț de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Șuieră crivăț de iarnă peste ape și case,
(Vegetarian pot fi cu-așa buze cărnoase?)
Șuieră crivăț de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Șuieră crivăț de iarnă peste culmea de deal,
(Învelește-mă cu trupu-ți, molatic ogheal)
Șuieră crivăț de iarnă peste cocoș de Hurez,
(Să exersăm, disperați, cu sărutul francez?)
Șuieră crivăț de iarnă peste ienuperi și ceri,
(Din conu' Minu -ți recit? Nichita preferi?)
Șuieră crivăț de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Șuieră crivăț de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de , după Nina Cassian
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie

Știi, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără știu
cenușa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O șoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului nu mai bată.
O șoaptă... Atât.
O șoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrățișată de glie.
Și în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început de primăvară

Sosește primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ștergând tristeți din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol și noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Sosește primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcolește-adânc la ceas de moarte,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă, iarnă...

Mă înspăimânt că vine gerul
Și mi-o-ngeța... caloriferul.

distih de din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Și pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca și noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l șoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig...

poezie de din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera CrăciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o zi de iarnă, departe de munți, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit și șters. Everestul însuși, așezat undeva în spate, nici nu părea fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; așa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permițându-i unui băiat pătrundă acolo, stea sus, pe creasta bătută de vânt, se cațere către vârful care acum nu mai era departe...

în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strada

merg pe o stradă
fără oraș, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în orașul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, așteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar și ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară și neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
începe o nouă zi
pentru voi, eu...
eu zac pe o stradă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecere la ora de iarnă

Întârzie un tren, un ceas,
Întârziem mereu și noi,
Dar nu-nțeleg cum a rămas
Pământul... cu o oră înapoi.

epigramă de (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imi ceri prea mult

îmi ceri prea mult;
nu cred că am pot vreodată
rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.

pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.

dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.

îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ica Ungureanu

Bilanțul zilei

În prima parte-a zilei a plouat-
Puternic vânt de iarnă a suflat
Iar gerul care ploaia a-nsoțit,
Copaci, mașini și stărzi a poleit.

(În ciuda vremii,-n piețe și azi s-a protestat)

Mai către prânz, au început să cadă
Steluțe jucăușe de zăpadă
Și peste tot decorul glazurat
O dalbă mantie s-a așezat...

(Și oamenii sunt tot acolo-n stradă)

Spre seară, nins, plouat și înghețat
Pământul strașnic s-a cutremurat;
A protestat și el, e dreptul lui...
A protestat, dar împotriva cui?

(Acum e miezul nopții, v-am pupat!)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cazonă

Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc te găsesc în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi

Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Și peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad și-a lerui-ler.

Iubita mea, departe ești în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate adoarmă
Și tremură de dor și de nesomn.

Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, și-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărțit la doi.

Mi-e atât de dor de tine și de-o vară
De-o pajiște pe care mână-n mână noi,
Fugeam, râzând, prin iarba rară
Gustând aroma dulce-a unei ploi.

Iubita mea, e iarnă peste fire,
Mai multă iarnă-i, însă, prin cazărmi…
Și te sărut, zâmbind în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un om în cetate

un om a plecat
pe un deal
se culce
turma de oi
privea cum trece, se duce
era frig, era târziu și era iarnă
în lume, în noi și în toate
lumina a încetat să mai curgă
pe cer două stele
uituce și ele
ieri o stea
a căzut în vale
în valea cui
tu asta spui
pe cer a mai rămas o stea
azi plânge singură și ea
vântul bate și bate
noaptea e neagră
și este atât frig în cetate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hoinar

Hoinăream prin orașul tinereții
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneții.

Pica pe frunte roua dimineții,
Gândul mi-l scotea din vălmășeală,
Îl arunca spre anii mei de școală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieții.

Să nu rămân o victimă tristeții
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... și cine săvadă?
Nu-i țipenie de om pe stradă...

Doar singuratici pașii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerșetorul

Cu haine zdrențuite stă în stradă,
Are o mână-ntinsă tremurând
Și nimeni nu-l crede că-i flămând;
Trecătorii merg, fără -l vadă.

El în nevoi a început să cadă,
Sărăcia nu-i doar din vina lui,
E jocul întâmplării și destinului
În care prins a fost, ca într-o nadă.

Oameni ca acesta-s o grămadă;
Din peisaj dorim ca să dispară,
Prezența le fie cât mai rară,

Dar pentru asta, trebuie în țară,
Să fie și-o minimă decență,
A nu intra cumva... în decadență.

sonet de (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii mamei

Era o iarnă timpurile și bătea vântul peste viață,
Ne rebegise frigu-n casă, iar focu-n sobă se sfârșise,
Urla un vânt câinos în noapte și era beznă peste vise,
In ochii mamei, plini de spaimă, era târziu și era gheață.

În vară, adunasem vreascuri de prin pădurile uscate,
Dar iarna ni le-a ars pe toate cu gerul ei din miază-noapte,
Zăpada ne era cât casa și lemnele erau departe,
Pădurea ne-o luase statul și n-aveam lemne cumpărate.

Un crivăț surd vuia din norduri și dârdâiam de frig în casă,
Ne-acopeream cu ce da Domnul, dar casa ne era de gheață,
Trecusem doar de miezul nopții, dar era ger spre dimineață,
Iar vântul ne gonea căldura și ne simțeam goniți de-acasă.

Simțeam, prin aer, ochii mamei cum tremurau în orbul nopții,
Cei mici plângeau de frig, iar casa își scrijelea pe vânt fiorii,
Trosneau, sub greul iernii, ca nămeții, sus, pe grindă, căpriorii
Și nu știam ce ne rezervă, în acea noapte, cartea sorții.

Dar mama a ieșit din casă, a luat securea și o sfoară,
Zăpada a izbit-o-n frunte și s-a deschis prin viscol ușa,
Din vatra fără foc în casă, s-a spulberat pe horn cenușa,
Eram copil și-mi era frică și mă temeam că o să moară.

Mi-am îndesat pe ochi căciula, am luat cu mine târnăcopul,
Și am plecat prin vânt cu mama la locul nostru de pădure,
Aveam cu noi doar disperarea, un târnăcop și o secure,
Să scoatem din vâlceaua nopții un lemn facem iarăși focul.

Opincile erau prea rupte, dormeam așa, în pat cu ele,
Zăpada viscolea din ceruri și ne-afundam în ea ca-n ceață,
Pădurea ne era departe, iar viscolul bătea din față,
Dar ochii mamei erau ageri și străluceau ca două stele.

Era puternică și bună, nu se temea de lupi, de moarte,
Pădurea ne-ascundea prin noapte și ne ferea de vântul rece,
Mă-ncuraja cred că-n viață tot răul tot în rău se trece,
Dar fii om ca să poți merge întotdeauna mai departe.

Am luat, în spate, cu eforturi, lemnul nostru din pădure
Tăiat adânc, în miezul nopții, de sub pulpana de zăpadă
În așa fel ca pădurarul, în zorii zilei, nu-l vadă,
Căci n-avea voie nimeni lemnul său din codru să și-l fure.

La ziuă, aveam foc în sobă și-n casă era cald și era soare
Coceam porumb uscat pe plită, priveam, tăcuți, pe geam, afară,
Știam că, după-o iarnă aspră, va fi, din nou, o primăvară
Și în ochii mamei noastre era iarăși plină zi de sărbătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poți face pentru a te păzi de hoți pe stradă? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!