Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cinci farmece binecuvântând nedumeriri

1
Când pleci din oraș, imediat,

câinele și eu păstrăm o tăcere plină demnitate.
După numai două ore
intru în vorbă cu cineva, după trei
îmi spune povestea vieții ei.
Dau din cap la fiecare cuvânt,
încurajând-o, dându-i de înțeles
că are tot timpul din lume.

2
Am viciul

de a face curte poeziilor.
Patetic, știu.
Îmi mai place să vizionez emisiunea Oprah,
bineînțeles când sunt sigur că nu mă vede nimeni.
Recunosc,
fac curte poeziilor, privesc Oprah
și uneori noaptea oftez încet,
îmi numesc oftaturile
arături de primăvară, pământul meu afânat.

3
Stând la asfințit în tăcere, admit,

viața mea curge astfel:
crengi întunecate
scrijelind ferestre și mai întunecate.

4
"Ce mai faci?"

Întreb la serviciu o femeie.
"N-am idee,"
răspunde,
părând mulțumită de viața ei,
acolo, în adâncul intim
al propriei mirări.

5
Nu știm,

nu putem, într-adevăr, ști,
niciodată n-am știut,
niciodată nu vom ști.
Pur și simplu, nu știm.

poezie de din Invisible Strings (2011), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Citate similare

Corneliu Neagu

Ce rost ar fi avut?

Ce rost ar fi avut această viață
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aș fi știut nicicând cum se-nvață
cu sufletul fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în față
trecând prin lume, de-i ușor sau greu.

Am înțeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
îndrăgesc, așa cum se cuvine,
și să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preț în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.

Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.

Când n-oi mai fi cu tine-n astă lume
te voi privi din flori și din copaci,
iar tu vei ști că cineva, anume,
prezent și nevăzut în tot ce faci,
mereu va fi cu tine te-ndrume,
-ți netezească locul care-l calci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Rostogolire spre cer

Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară

niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit -ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă

aș fi vrut să am timp
pun coperți iubirii noastre
-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie

am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere

acum
îmi vine râd
e ca și cum te-aș invita -mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale

îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape

voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La calvar

Alo, ce faci, unde ești?
Așteaptă-, așteaptă-, ajung acum,
Nu mai veni că nu mai facem ore,
Super
Ne vedem la locul nostru,
Ok, dă-mi beep când ajungi,
Te kiss,
Te kiss și eu.
O, mamă, am rămas la mate,
La geografie nu am decât 7,
Româna este mult prea grea,
Dar anatomia e preferata mea.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc îmbolnăvesc.
La fizică nu trebuie lucrat
Mi-a zis un profesor care m-a meditat,
Pentru teze poți să nu înveți
Cu tocilarii de te împrietenești.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc îmbolnăvesc.
La școală e și ceva bun
Ce vă uimește, nu credeți tot ce spun.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc îmbolnăvesc.

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că uneori păstrăm în suflet numai cenușa iubirilor apuse. Ne este teamă să-i presărăm rămășițele în oceanul uitării fiindcă știm că pustiul unui gol infinit e mai dureros decât aceea fărâmă de nimic acceptat. Poate în fiecare clipă moare o stea, însă eu știu sigur că o femeie puternică și curajoasă va ști întotdeauna să-și pună o dorință la căpătâiul ei. Și mai știu că oricât am iubi, viața nu e decat o luptă pentru fericire...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ideea de bază

Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înțeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula clarific sensul și totodată elimin ambiguitățile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veșnic visător.
Deși uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla și sublimul din grotesc.
Să simt, pur și simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie și corupție.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modești și buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic și frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi și în a sa privire.
De nenumărate ori întreb, este un păcat fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viața aceasta, va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veșnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai prețios de abia după ce a fost șlefuit.
Greul se depășește doar prin perseverenta și nimic în viața nu se obține gratuit.
Nu trebuie sa renunțăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.
Ideea de baza fiind votul, prin care putem pedepsi politicienii pentru a lor mârșave fapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonia sufletului meu

Îți port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Și a înflorit în mine bucuria.

De-aș ști să cânt, aș lua un flaut
Și ți-aș cânta de dragoste și dor,
În fiecare mărunțiș al vieții să te caut
Și-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minții,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viața mea cu dinții,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta simt ușoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Georgeta Radu

Meditație

Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.

Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viața m-a-nvățat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poți cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverșunare,
ziua bolii sau a morții nu știu ce e mituirea.

Nu mai cred demult în alții, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul doare, numai mie-mi povestește
și numai a mea scânteie-ntotdeauna reușește
-l vindece, mângâindu-l, când i-amintește de Eden.

Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăți din lume,
cum nici valul nu se-oprește-n ale mării-amare spume...
Tac... și-ascult povestea vieții... hai, noroc, SINEITATE!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Tu și eu

Trăiesc cu tine tot mereu,
nu știu ești tu sau, poate, eu,
regăsesc în tot ce faci,
din ce în ce mai mult îmi placi,
tandrețea ta este a mea,
ne-împreunează dragostea,
desenul tău, desenul meu,
culorile din curcubeu,
ești muzică, ton și acord,
zi singură-n al vieții bord,
când inima îmi e prea grea,
tu, sigur, mi-o poți alina,
când eu sunt versul, ritmul, rima,
tu ești respectul meu și stima
ne-ngemănăm, arcuș pe coardă,
dăm foc viorilor ardă,
vei trăi mereu în mine
cu tot ce-i rău, cu tot ce-i bine,
în orice zi, în orice ceas,
povestea noastră are glas,
în lumea mea, în lumea ta
putem eroarea îndrepta,
când tu renunți, eu îți accept
o judecată pe nedrept,
de ninge, plouă, bate vânt
noi doi avem un legământ,
păstrăm căldura, ne iubim,
doar de dușmani ne ferim,
chiar de sunt bun, sau, poate, rău,
doar drumul meu e drumul tău,
te-am căutat, m-ai căutat,
dar nicidecum n-am fost plecat,
aș fi pierdut de n-aș avea
cu cine savura cafea,
singurătate – nu rezist,
ne completăm vesel sau trist,
ne-asemănăm, după cum vezi,
ca doi meri plantați în livezi
când soarele le scaldă fața,
le dă și rodul, le dă viața.
În fine, știu de ce exist,
te prețuiesc drept ametist,
pe aripi de zefir porți,
leagănă-ai izbânzii sorți,
mi-ai dat și cheia cerului
descui poarta soarelui.
Doar astfel existăm mereu
că eu sunt tu și tu ești eu!
Când drumul se va termina
lumina mea, lumina ta
pe celălalt va aștepta
țină-aprinsă candela.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

Copac

în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la țară
stau înghesuiți un pic gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc și le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriașă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceștia lasă în urmă
pământ și păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două țigări în plus
mai deschide un geam și pentru păsările rătăcite
adună pământul și-l duce acasă pentru flori

apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot își lase copiii cu mine
sunt foarte ocupați și nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept își mai uită câte un copil
acum am câțiva copăcei care șoptesc foșnind,, tată"
și eu le dau apă le mai schimb pământul

încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunțat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
și o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri

poezie de din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prizonieri de război

dacă viața e o luptă, cu siguranță moartea e victoria finală...

ai grijă ce îți dorești pentru dorințele se împlinesc mai mereu
și îmi doream puterea cuvântului, cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul
iar cuvântul trecea prag după prag și spaimă după spaimă
până la esență, până spre tăcerea absolută
dar eu știam absolutul nu există
așa încă mai găseam sunete
și mă spălam în lumină
dar lupta continuă
ducându-mă tot mai departe
zi după zi, cuvânt după cuvânt, tăcere după tăcere
uneori simt că am obosit, simt dulceața abandonului, dar nu...
timpul nu și-a spus ultimul cuvânt
și lupta continuă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu semnez niciodată condicile de absență

plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge dumnezeu are nevoie de intermediari ca -mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca -mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca -mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în șoaptă n-am cum -ți vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Și timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Și n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Și stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu știu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine gândesc
Cum aș putea -ți spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog

Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.

Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...

poezie de (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu sunt acel marinar

dacă
și numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
și nu târâi după mine vreun picior de lemn

în sfârșit, asta e o altă chestie
problema e
nu este de ajuns pui totul în ordine
așa cum nu este de ajuns alergi câteva ore bune
în speranța te vei regăsi

trezesc dimineața
și îmi dau seama este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine

din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar ști ce spună
pentru mine
însă
și doar pentru mine
o clipă de liniște mi-ar fi de ajuns

nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau povești de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, și cu câte furtuni
și cu câți pești neverosimil de mari

și dacă prinde noaptea dormind pe nisip și dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru una este mângâi cu palmele răsăritul
și alta asculți o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
și nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineața
marea îmi pupă picioarele, și eu strâng în pumni apă sărată
și parcă tocmai de acolo țâșnește viața
un ghem roșiatic de suliți ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l știm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Vintila

Omagiu tăcerii

Îmi place tăcerea...

Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
știu când să tac, cum tac
unde tac și când să tac.

Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.

Ascult tăcerea, savurez tăcerea și tac.
Am nevoie de tăcere, de liniștea tăcerii,
tăcerea e fidelă și nu mă parasesste
niciodată.

Îmi place compania ei, și mă conversez cu ea
despre una, despre alta.

Ea înțelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfește, nu mă jignește
niciodată.

Mă iubește așa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.

O respect – întotdeauna - tăcând!

poezie de
Adăugat de Dan CSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

A mai trecut o zi

A trecut o zi din viața mea...
Micuță sunt și bucuroasă, frate,
Când tăticul meu și cu mămica
Îmi dau povețe pentru mai departe.

Soarele îmi luminează ne-ncetat
Și cireșele zâmbesc pe crengi prin ploaie,
Când mâna mea de prunc nevinovat
Surâde-n permanență și-i vioaie.

O oră-a mai trecut și-am devenit matură...
Mi-am întâlnit iubirea din senin.
M-ai învățat ce-nseamnă dragostea cea pură
Și-ai dat culoare pentru-al meu destin.

A mai trecut o zi și iată că sunt mamă...
Stau și eu acum în nopți pustii,
Muncesc pîn' zorii zilei se destramă
Și iar se lasă orele târzii.

A mai trecut o zi și mi-au crescut copiii
Și-au plecat deja în drumul lor...
În jurul meu e casa doar, pustie,
Și inima mi-e lacrimă și dor.

Visez mereu la ce-am trăit odată
Și topesc în palma amintirii.
Un vis îmi face inima curată
Când se-nvelesc cu rouă trandafirii.

Pustie-s. Și acuma gândesc
La clipele frumoase de povață,
Când nu știam ce-nseamnă trăiesc
Și nu descifram noțiunea - viață.

Dar este trecător și este dat uitării
Pînă și acel ultimul cuvânt,
Când știu că îngerii cei devotați răbdării
Nu mai sunt acuma pe pământ.

Privesc în jurul meu nefericită
Și puterile îmi scad fără a ști,
Căci transform în stană liniștită
Dacă nevăzută trece înc-o zi...

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața repede îmi curge

Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și -întreb, unde se duce?
de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă- așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieții mele.
Cu mine dacă ești bun,
La picioare am să-ți pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viața vreau curgă lin
Și fetele -mi trăiască.
Să aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, iubească.

poezie de (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Spunem: ploaia cade. Și nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatări. Este accident sau sinucidere? Nu vom ști niciodată. În orice caz, ploaia nu se va mai înălța. A alunecat în prăpastie de la mare înălțime, nu mai poate fi salvată. Tot ce putem face e fim acolo ca cadă pe noi, pe pielea noastră moale, mai bine decât pe pământ. Întind mâinile, ridic privirea și o primesc. Îmi moare în brațe, pe piept și pe față. Îi strâng în brațe cadavrul și o sărut pentru ultima dată.

în Despre ploaie
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.00- 16.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Răpire

Și-am să te fur în noaptea asta,
Lumina mea cu dor hai-hui,
Din visul care-mi e năpasta
De când te știu al nu știu cui.

Și luna îmi va ști povestea
De gând anost și întristat
Și n-am s-o las ducă vestea
Acelor ce m-au încurcat.

Am să te fur din lumea oarbă
Și-am să înec amarul tău,
Cu-n braț de flori cules în grabă
Din înfloritul câmp al meu.

Să-ți iei cu tine haina groasă
În ea fim, noi amândoi
Și inima ce nu mă lasă
Să te iubesc așa cum voi.

aștepți ca niciodată,
Să-ți strângi bagajul într-un șorț,
Iubirea mea imaculată
Și floarea mea albă de colț.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook