Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Butulescu

Elegie calmă de iarnă

Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.

poezie de din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruințe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorților îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduți în mare
Îngeri orbiți de soare
Îngeri uitați în cuvânt
Îngeri alungați de pamânt.

poezie de (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerbii nopților polare

Pe ninsoare să n-o-ntrebi
De-unde vine: de la cerbi!
Cum se scutură și plâng
Cornul drept și cornul stâng,
De podoaba de zăpadă
Când frunzișul stă să cadă,
Când, pe-al gheții luciu-ntins
Luna-și plimbă cercul stins,
Falduri de-auroră, grele,
Când se văluresc sub stele,
Și când elfii-n taină vin
Prin păduri de fag și pin,
Să acopere-n ninsoare
Cerbii nopților polare.

poezie de
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Adâncuri

tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
mă reîntorc în ape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Îngerii celui flămând coboară în cerul gurii.

aforism de din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Valeriu Butulescu

Amurg. Cerul devine sângeriu, când Soarele se coboară la nivelul privirii noastre.

aforism de din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Steaua

cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Piatră să fiu

Pe câmpul primăverii
atâta frumusețe muritoare
piatră să fiu

o ploaie mă dezgroapă
alta mă ascunde
piatră să fiu

piatră gânditoare.

poezie de din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Butulescu

Icar

Cu-aceste aripi de hârtie
mă-nalț
din dragoste pentru tine pământ
nu fug
de sus vreau să te cânt
nu plec
în cercuri zbor
ca un cocor

și într-o zi
de toamnă timpurie
îți voi cădea în vatră

ciocârlie
fierbinte
cântătoare
piatră.

poezie de din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Sârghie

Fantă de lumină-n piatră

Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...

Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ilorian Păunoiu

Cântec de vecernie

Pelerinul pe cale, e-hei!...
Să mă-mpace cu "azi" și cu tine,
Corăbii mânate de-ahei
Plutesc, se preumblă prin mine.

Ora își mână secundele,
Roza de vânturi le scutură
Înspre galaxiile, multele,
Sunete verzi ce mă flutură.

Cenușa din vatră se-aprinde,
Vasul de lut scânteiază
Pregătind o cină cuminte
Prelungind un soare de-amiază.

Turme coboară pe uliți
Și clopot anunță vecernii,
Raze țâșnesc precum suliți
Pe valea de vise a Cernii.

Destinul cu tine începe
Doar dragostea-l poate cunoaște.
Va trebui să revii
De Florii, de Rusalii, de Paște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcerea din noi

Se scutură norii de plumb și de jar,
Sclipește în noapte al verii pojar,
Îmi bate-n fereastră cu stele de foc...
Pământul și ceru-n al facerii jo,

Asudă și geme, se tânguie, țipă...
Se-apleacă în vuiet copacii-aripă,
Scriu vise cu frunze, cuvinte cu har,
Cu pace-mpresoară al clipei altar.

Sub gene de umbre, în noaptea de piatră,
O lume comună-n tăceri se arată.
Și geme orașul sub vara cu ploi.
Un tunet răzbate tăcerea din noi...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Mielul

în astă noapte
mă voi izbăvi de păcate
sub cerul privirii
întreb tăcerea de ce tace
întreb vântul de ce fuge
întreb ploaia de ce plânge
coboară îngerii din cer
e vremea ce vine
mă joc în iesle
cu timpul ce trece, se duce
câinii latră în vatră
miei plâng lângă cruce
o cruce croită dintr-un fag
de un bătrân cioban
rezemat de gânduri
trec mioare în vale
clopote bat în cale
făclia arde în cer
răstignesc sufletul în ăst trup
spre a primii lumina
mai cade o stea între ape
în jertfa mielului pe cruce

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lacrimi de îngeri

Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină și mister,
Plâng și zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.

Munții se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Și vor să fugă în paradis.

poezie de (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cântă tu, femeie, să-nflorească lutul!

(poezie dedicată cumnatei mele, în avans cu o zi, de ziua ei)

Primăvara asta e doar pentru tine,
Chiar dacă suspină verdele sub gene.
Stau îngenuncheate flori sub ghilotine
Și-i pustiu pe stradă, liniște-n poiene.

Cântă, tu, femeie, să-nflorească lutul!
Glasul tău vibrează de iubiri uitate.
Calcă peste noapte, naște începutul,
Lăstărind lumina, chiar pe jumătate!

Roagă-te la lună, cerul să te-asculte,
Când se pierde zborul printre dezolanțe!
Nu lăsa amurgul, mersul, să-ți insulte
Și nici vorba dulce să-ți tacă sub gloanțe!

Și când obosește aerul pe buze
De atâtea noxe și blesteme grele,
Cheamă dintre stele, obosite muze,
Să îmbrățișeze versurile mele.

Ține-le în brațe, chiar în partea stângă-
Un buchet de gânduri, lacrima să-ți șteargă,
Când aripa-n 'nalturi n-o să-ți mai ajungă
Și pleca-vom îngeri, toți, în lumea largă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Se scutură magnolii

Se scutură magnolii,
Lumina cade lin
La tâmple, când cocorii –
Un voal de stele, vin.

Lumina ne-mpresoară,
Tăcerea se topește,
E iarăși primăvară!
În suflete privește!

Trec voaluri de speranță,
Lumină și culoare...
Magnolie în muguri,
Ne-aduci eliberare!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Brâncuși: Uneori și titanii plâng. Plâng cu lacrimi titanice.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de (2005)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.

Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Bărbatul: Înainte de toate, zeii sunt șefi! Față de subalterni trebuie să păstreze o anumită distanță! Nu poți aplatiza un mit stratificat! Spaime telurice, conjugate cu himere cosmice? Globalizare! Toată lumea într-o singură sectă! În centrul parcului, îngeri decăzuți, braț la braț cu demoni reformați.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de (2004)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Insomnii

Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca șoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.

Ochii tăi se deschid în mine
ca doinele în veghile stânii,
ca nuferii în iezere line,
ca luna pe fundul fântânii.

Visul nostru de viață și moarte
ca iedera boltită ne îmbie
sub umbrarul ei de vecie
cu lanțurile-i prinse de soartă.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook