Fuji al Ţării
Soarelui Răsare e
Venerat cu drag.

haiku de Florica Ghigeanu din Ca pasărea Phoenix, renasc - haiku, Volumul VII
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Fuji
Ancorat în sufletul
Japonezilor.

haiku de Florica Ghigeanu din Ca pasărea Phoenix, renasc - haiku, Volumul VII
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lor
E în contrast cu viaţa
Samurailor.

haiku de Florica Ghigeanu din Ca pasărea Phoenix, renasc - haiku, Volumul VII
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura - filon
De creativitate
Pentru suflete.

haiku de Florica Ghigeanu din Ca pasărea Phoenix, renasc - haiku, Volumul VII
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primăvara
Înflorită am simţit
Suflul lui Iisus.

haiku de Florica Ghigeanu (2016)
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Adolescenţii admiră frumuseţea din natură,
Iar romanticii trăiesc intensitatea emoţiei.
La sfârşitul idilei nu se gândesc niciodată.
Adevărat. Ce le pasă? Tinereţea e frumoasă.

poezie de Florica Ghigeanu din Catrene, Volumul I
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Credeam că dorm în braţele adoratei,
Greu a fost când m-am trezit. Iluzii.
Nu dezmierzi fata când stai departe.
Navigatorule, roag-o să nu te uite.

poezie de Florica Ghigeanu din Catrene, Volumul I
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare viaţă vibrează puritatea blândului Iisus.
Noi suntem raze de lumină de coboară spre apus.
Nu este uşor de parcurs acest traseu necunoscut
Când destinul se joacă cu însufleţitele păpuşi din lut.

catren de Florica Ghigeanu
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A iubit aşa cum numai o dată în viaţă iubeşti.
Cu nebunie şi pasiune. Flacăra nu poţi s-o înlocuieşti.
A ştiut să arunce asupra ei un fel de vrajă.
Puternică plasă, i-a rămas prizonieră pe viaţă.

poezie de Florica Ghigeanu
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sta pe nisipul mării sumbră şi tăcută cu ochii plecaţi, obosiţi.
Avea un aer rătăcit, nu se ferea să ascundă un suflet chinuit.
Visa la o dragoste imposibilă. Apa îi înghiţise marea pasiune.
O linişteau glasul furtunii dezlănţuite şi valurile sinistre înspumate.

poezie de Florica Ghigeanu
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Samisen

Munte Fuji, munte Fuji,
Peste tine zboară norii
— Berze albe, berze negre,
Cu aripile întinse.

Mi se cerne lin iubirea
Pe cărări la Kumamoto.
La Kitzumo rânduri-rânduri,
Vântu-mi ninge tot trecutul.

— Samisen cu două coarde,
Tremurând te-ating şi tremuri:
Strună veche, suflet tânăr,
Laolaltă ni se frâng.

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în mine... (poezie in grai bănăţean)

Am în mine numa ploi
Şi o toamnă şe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...

Parca-m strâns în mine stropii,
Şe mă udă şi goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...

Întră ploi sî noapce şăd,
Şeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă şî o las...

Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Şeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!

Noapcea mă strânje şî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-şi-audă,
Stropii ei gata să crească.

Aş fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aş fuji şi io odată
Sî dă gândurilii mele.

Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am şeru, şe mă suie...
Şî m-aduşe înăpoi...

poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Japonia

Ţara soarelui răsare,
Cândva a răsărit din mare.

distih de David Boia (15 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul răsărit

Primeşte-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n linişte răsare.

E semnul dragostei ce-o port
Fiinţei tale totdeauna,
Iar când voi fi de mult un mort
Priveşte cum răsare luna.

E galbenul de pe obraz
Al celui ce pe veci dispare,
Al soarelui ce-asfinte azi,
Dar mâine iarăşi va fi soare.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara Soarelui Răsare ...

De mergi în Ţara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie şi candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingaşe, ca floarea de cireş,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleş,
Îţi fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu paşi mărunţi,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munţi.
Alături li-s bărbaţii cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici şi mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O ţară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziţi prin viaţă de muncă şi onoare,
Sfidând cu demnitate a morţii răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime şi candoare, în dulce armonie.
Îşi cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie şi onoare.
De eşti un călător prin lumea largă,
Mânat de-un dor de ducă ce te-aleargă,
Să iei aminte la cireşii-n floare,
Să-i desluşeşti un tâlc vorbei onoare,
Când treci prin Ţara Soarelui Răsare!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, şi despre soare.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd unde începe miracolul

Cred că niciodată n-am fost plecat
din gândurile puse pe masă
lângă fereastra unde se deschide cerul
şi poţi să vezi departele cum se apropie
pe orizonturi de profunzime.

În mine ploile mărunte dau roade,
câmpiile sărută bobul de grâu.
munţii cu piscurile de aur
absorb ziua, razele soarelui
şi dau lumină podgoriilor ţării.

Normal ochii fascinaţi de privelişte
văd unde începe miracolul
şi răsare sămânţa dobândirii de idei
care sparg închistarea din timp.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cosât cu Pătru Nica

Într-o dzî, dă gimineaţă,
Cum cosam noi, amândoi,
Supt un geal, pă o postaţă
Unge-am sămănat trifoi,
Lângă plaţu' lu Burtoane,
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
- Nu cosî, c-ăişia, Ioane,
M-am iubit io cu Florica!
Io, cum mi-s om sîmţîtori,
Pă loc c-am încrepenit –
N-am cosît, cam d-un porşori,
P-unge Pătru s-o iubit...
Cân' trăjiam io măi cu drag,
Tot o apă şî săcios,
Să m-aprupii dă cârşiag,
Iar m-oprieşcie-ăl păcătos...
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
-Ceaceo,-ăişia, în trifoi,
O stat mama lu Florica
Şî s-o fost uitat la noi!
M-am oprit, mut dă mirare
Da' şî mort dă curios'
(La aşa o smintă mare),
Şî-l întrăb: –Mă rog frumos,
Da' să nu-ţ' schepe nămica,
Şî să-m spuni, da' drept, acu',
Şie-o dzîs mama lu' Florica?
Şie să dzîcă?!... O dzîs: - Muuu!

poezie de Ioan Jorz din Antologia poeziei în grai bănăţean
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul melc
încet-încet, urcă
muntele Fuji!

haiku de Kobayashi Issa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cumplit de frig!
Bezna-acoperind Fuji
naşte stele. Mii.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!