între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
cețuri urc și
mi-e din ce în ce mai frică
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre păianjeni
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ore
- poezii despre numere
- poezii despre naștere
- poezii despre lemn
Citate similare
Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- poezii despre fotografie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Acul cu (f)ață
Nu știu ce mi-a venit azi să mă uit
în gaura unui ac și să văd o (f)ață frumoasă
chemându-mă pe treptele unde
cosea urcarea de coborâre.
Era așezată pe una din trepte
și cu un deget subțire scrijelea în văzduh.
Nu se auzea nimic
decât un deget care își întreba sângele..
"crezi în mână sau în picior?
În picior sau în mână?"
Din jurul acului
se auzea
sau nu
"Eu urc și cobor..
Eu urc și cobor!"
Iar acul tăcea
tăcea și mă chema...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre picioare, poezii despre frumusețe sau poezii despre degete
Singurătatea travestită în iubire
se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimieața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă m-ar ajuta la ceva
știu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinar
Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta
O lună pe cer,
Un gând efemer,
Încă o stea.
Doar două miimi
Sau două treimi
De întrebări...
Noi suntem mai vii,
Noapte și zi,
Fără urmări.
Cu zorii mă nasc,
Când zorii mă pasc
De pe nisip,
Mai șterge-mi din nopți,
Doar dacă mai poți,
Luna din chip.
Când trece în zbor
Cocor sub cocor,
Am amuțit.
Azi toate au fost
Cumva fără rost.
Poate-am murit...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre nisip, poezii despre gânduri sau poezii despre apă
Ne căutăm
ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care își caută gura
născătoare de murmur și strigăt
și sufletele care își caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puțin sfinte
ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcușul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia și viața în mișcare
ne căutăm uneori și cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe și negre
ale unui pian dezacordat
de marșul funebru
al timpului
ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existență
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Om de cuvânt
Cuvântul meu
dacă se face țăndări în drum spre Dumnezeu
nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii...
o silabă va ajunge totuși fie «am»
sau «in»
El știe
că am rămas legat țărânii și-n încercarea
de a zbura n-am reușit să mă țin
strâns agățat de cuvânt
repetiția pe oricare din glasuri e inutilă
la unul din capetele călătoriilor mele
voi fi gol
toate cuvintele se vor rătăci
mustind de iubire inima mea nu o va da
unui cocor, nici unei gărgărițe, tot unui OM
și aș fi mulțumit
măcar de ar avea altfel
unghiile
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, citate de Valeriu Barbu despre cuvinte, citate de Valeriu Barbu despre religie, poezii despre mulțumire, citate de Valeriu Barbu despre iubire, poezii despre inimă, citate de Valeriu Barbu despre inimă, poezii despre Dumnezeu sau citate de Valeriu Barbu despre Dumnezeu
cub
aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată inelul lui Saturn
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară albi
!
șuvițe subțiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expirație cubică
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod în juru-i
cețuri șoptind
o aripă mișcată de vânt aici
o alta acolo zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie
dâră aurie: pătrățele, cuburi mărunte crescând
pulsând
din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre zahăr, poezii despre poduri, poezii despre gură sau poezii despre culori
Rondelul locului natal
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești
Și las Craiova, jos, în poale,
Mă simt ca zmeul din povești,
Ce nu-și mai are loc în țoale!
Un glonț în piept de-l slobozești
Va ricoșa ca și din zale,
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești
Și las Craiova, jos, în poale!
Emoțiile sunt firești...
Legat la ochi cu moi basmale,
De-aici n-ai cum să rătăcești,
Căci vin locurile natale...
Când urc, la Șimnic, spre Bulzești!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie și una de roți
nu știu nici acum
după o mie și una de nopți
dacă ea
mi-e soră sau frate.
părțile bune din ea
sau din el (?!)
îmi vin ca tu(r)nate
și cultiv o dilemă:
nu știu nici acum
cum se scrie cu sânge
de cauciuc pe șosea
pentru soră sau frate.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele
Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una pățește ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre suflet, citate de Sfântul Ioan Gură de Aur despre suflet, citate despre religie, citate de Sfântul Ioan Gură de Aur despre religie, citate despre picioare, citate despre mâini, citate despre Dumnezeu sau citate de Sfântul Ioan Gură de Aur despre Dumnezeu
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mâncare, poezii despre castraveți, poezii despre început, poezii despre zoologie sau poezii despre somn
Frunza din palma
Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui își amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Și atunci ce folos că ușa se va deschide?
Privise în palmă și-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunțate.
Începeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă își înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
și să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparține...
O fi uitat-o cel de după ușă.
În palma sa avea două destine...
Înțelese că trebuie să o facă
din nou pumn și să bată în ușă.
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
2)
când ești fericit, nu vezi erori
nici când prea trist
cu aripile strânse, prelungă, liniară pasăre
diformă, a țâșnit din degetele mele asemănându-i
un nod cândva ram subțire acum ochi
ține incert încotro-ul gata să lunece
nu să zboare
de fapt, nici nu sunt erori, vă rămâne doar
să intuiți dacă
sunt fericit ori prea
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre statistică, poezii despre speologie, poezii despre scrisori, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche și mai certă ca a geților sau goților. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părți și una din ele arată că geții lui Zamolxe și ai lui Decebal au fost strămoșii goților lui Teodoric din neamul Amalilor.
citat din Carlo Troya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre istorie sau citate despre Grecia
Numai respirație
Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.
Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ocean, poezii despre existență, poezii despre cultură, poezii despre creștinism sau poezii despre India
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.
De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.
Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui mă arde...
Doamne!
Ce dor mi-e de viață...
Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus că Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.
Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău să-l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut că părinții sunt devorați și după moarte.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre moarte, poezii despre copilărie sau poezii despre Soare
Desăvârșire
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Și l-am pășit atunci când mi-am simțit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu le-am cunoscut;
În două nume fost-am spre ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Un suflet pribegit aflându-și lumea nouă.
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Florilor ce sunt și altora ce vin...
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre perfecțiune sau poezii despre ochi
Când spui altuia: "simt că mi-e frică și nu sunt sigur că-mi pot ține promisiunea", ai respectat atât pe cealaltă persoană, cât și pe tine însuți. Dar dacă nu spui nimic și te retragi din cauza fricii sau acționezi într-un mod ostil, pur și simplu adâncești frica pe care o trăiești (și pe care, probabil, o trăiește și cealaltă persoană).
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre viață sau citate despre promisiuni
L-am despăturit un pic
Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
își agață piciorușele în semnele de punctuație,
atât de bine scriu.
Aș putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc și cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mișcării sale aiurea rămâne.
Știu, despre mine e vorba,
e ca și cum mi-aș fi despăturit sufletul,
l-aș fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Pe podelele trosnind, alung găinele
Și văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca și cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează și scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ține mereu aproape de-acest pământ,
forțându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoșii noștri ne fac să privim în noi înșine,
în golul îngust și adânc astfel că noi privim iarăși
pe Septembrie în ochi suntem mulțumiți de insignifianța acestei luni,
dar întristați de scurtimea ei.
Trăindu-ne viețile astfel, ne simțim în siguranță.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia și tristețea vin îmbrăcate-n aceeași culoare
sunt fericită și-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu știu.
Eu stau întotdeauna aproape de orele care mi-au fost date.
poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre uitare, poezii despre sunet, poezii despre siguranță sau poezii despre sat