Orizontul larg întârzie ecoul, însă îl şi amplifică. Profeţii propovăduiau în deşert. Ecoul venea după moartea lor. Dar cu ce forţă!

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1982)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul întârzie. Glasul tău răzbate departe.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

În faţă e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui şi culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădeşte vibraţii în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde şi plânge
şi se întoarce
şi pleacă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există gânditori atât de profunzi, încât ecoul lor nu răzbate niciodată la suprafaţă.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca ecoul, doamnă. Te-ntorci mereu, dar tot mai slabă ţi-e chemarea.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptăm ecouri. Dar ecoul este un mesaj ratat - săgeata întoarsă a gândurilor noastre.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, pelerini ai deşertului

noi, pelerini ai deşertului
cu trupuri tremurând în contururi
umbrele ne preced în mersul pustiitor
în veghea lui difuză
e însetat deşertul
orizontul e atât de aproape
orizontul e pretutindeni
orizontul setei
noi, pelerinii deşertului
- orizontul setei ne cheamă -
ecourile preced vocile noastre uscate
umbrele se reîntorc mereu
ecou-haos care se întoarce pe propriile urme
lumina se concentrează
şterge umbrele
vocile se concentrează
ştergând ecourile
rămân
ecoul luminii
umbra vocii
imensa vocala atonă - deşert

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul prea larg nu favorizează apariţia ecoului.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1981)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea întârzie, nu-i vorbi de punctualitate.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, mai important decât evenimentul în sine este ecoul său mediatic.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi şi imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părţile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinaţie,
fascinat de liniştea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aş fi simtit stingher.
Era o linişte atât de plăcută,
încât îmi simţeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepţia exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.

poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Grăbit şi Ecoul Răbdare

pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară… şi bizară

Cine eşti tu? Mă întreabă Eu –
«Important» – ecoul ‚Grăbit’
Importanţa cea mai importantă
Cine eşti tu?
ecoul: Cine eşti tu
– aleea 4 piatra 5 stratul 968

lumina absolută este muzică –
auzi? Doar ea este muzică
Cine eşti tu… ecoul ‚Răbdare’
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea – Florin
Arlechina – Arlechin şi
vreau linişte
vreau netezime – mie nu mi-e frică
vreau vertical
plouă dinspre ţărână în cer
vreau ce nimeni n-a mai vrut
cine eşti tu, cine sunt eu
la început
scufundaţi în colinda lui ler
în răsăritul dintâi
în floarea de lămâi, în norul…
care?
…alege tu.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul şi Boc

Când vorbeşte Boc
Auziţi ecoul,
Că el ţine loc...
Altul este boul.

epigramă de Florea Ştefănescu din Epigrame (mai 2000)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile prezidenţiale din România şi ecoul lor peste hotare

Înfrângerea a fost amară,
A declarat Mircea aseară,
Mai amară ca pelinu',
Că s-a şucărit... Kremlinu'.

epigramă de Mike Farkas (10 decembrie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentatele asupra unor civili aleşi la întâmplare au un singur scop: ecoul mediatic. Paradoxal, acei oameni nevinovaţi sunt ucişi, indirect, de mass media.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăgit ecoul...

Am îndrăgit ecoul
În joaca din pruncie
Când tulnicam pe dealuri
Năstruşnice chemări
Şi-acum, la bătrâneţe,
Când mâna mea vă scrie
Parcă aştept răspunsul
De dincolo de zări...
Copil crescut la ţară
Eu ştiu că se cuvine
Să mergi pe drumul vieţii
Ca aţa după ac,
Îmi vine câteodată,
Nici nu mai ştiu ce-mi vine,
Să trag la geamuri storul
De ciudă şi să tac...
Dar a venit poştaşul
Sau cine o fi oare?
Cutia mea poştală
E plină de urzici...
Am îndrăgit ecoul
Şi eu şi fiecare
Când vom pleca din lume
Îl vom lăsa aici...

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (10 august 2010)
Adăugat de Nicolae Nicoară-Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Sunt ecoul
a două inimi
cuibărite
în pieptul tău...

Fă-mi loc în inima ta
în a mea nu mai am loc
de tine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul bucuriei prieteneşti este lumină, admiraţie şi frumos, iar opusul lui, ecoul răutăţilor, este otravă pentru minte, suflet şi mediu.

Valeria Mahok (14 iulie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou ...

Pădurea vuieşte de jalnic ecou,
Copacii se vaită, nimic nu e nou...
Scriu jalbe cu toţii că sunt prigoniţi,
Sub drujbele grele spre moarte grăbiţi.
Se-adună în grabă, dar totu-i incert,
Vorbesc de osândă, strigând în deşert.
Se-aude ecoul, loveşte în stânci
Răspunsu-l primeşte, şoptit, până-n lunci...
Întreaga natură se află-n impas
Oftează pădurea la iconostas.
Se-aude un răgnet pe-aripi de ecou.
Copaci cad în valuri ca la dominou,
În toiul pustiei zbierând din rărunchi
Cu slaba nădejde să cruţe vreun trunchi.
Se duce ecoul, se-ntoarce tunând,
În vremi de năpastă vesteşte mormânt.
Copacii în grabă făcut-au sobor,
Loviţi par cu leuca, sau de-un meteor.
Nu pot să priceapă aşa trai amar
Aprins-au în noapte un foc din amnar.
Stau strânşi iar la sfaturi copacii bătrâni,-
Le-o fi sunat ceasul, chemaţi de străbuni?!
Rostesc mai cu forţă, în noapte târziu,
Copacii mai tineri, dar strigă-n pustiu.
Doar câte-o mlădiţă cu gândul necopt
Se leagănă-n noapte, n-a priceput tot...
Aleargă ecoul, grăbit mesager
Întreg universul îl ia ca reper.
Se fac parastase, auzi glas de popi.
Copacii-s pe giulgiu, poţi chiar să-i îngropi.
Ecoul tot ţipă: nimic nu e sfânt!
El are-o menire, să poarte cuvânt;
Să ştie o lume mânată de zor-
Copacul e şi el un biet muritor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din faţa nimănui

Ne lăsăm nejustificat conduşi
De nepricepuţii pricepuţi!

Banii noştri
Ticsesc buzunarele lor,
Munca noastră, viaţa noastră,
Sunt la degetele lor!

Îmbătrânim să ne poată mânca pensia.
Ne lăsăm conduşi, tot nejustificat,
Fără pretenţii,
Pe ultimul drum!

Asta până când
Primim gratuit
Ultima gură de aer!

Ecoul geme
În faţa nimănui!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!