Picături de-nţelepciune...

În oglinda dimineţii
se scaldă picături
de-nţelepciune
revărsate din
negura nopţii...

Le-adunăm în
căuşul gândurilor
şi le dăm aripi
spre soare...

Şi strigă în sufletul
îngerilor din
marea de stele...

poezie de Viviana Milivoievici (1 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul... unui vers...

Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...

Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...

Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
şi-alunecă din peniţa ce-nchide o geană...

Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...

poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii...

Aş vrea să pot atinge
nemărginirea cerului
din ochii tăi...
Să mă pierd într-un
univers de vise
ale unei lumi eterne...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori...

Desenăm
cu gândul
norii în
formă de curcubeu...

Pe stânca
idealului etern
scrijelim cu
unghia
mirifica trăire
a zorilor...

La hotarul sufletului
zămislim comoara
ce-o ascundem
printre aripi de îngeri,
prin nori...

poezie de Viviana Milivoievici (7 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună...

Corabia vieţii
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranţei
unui vis
aparte...

Şi prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...

poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă din soare cu aripi

Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescăruşii din ochi se adapă
Atârnaţi vertebral de o stea.

Traversăm în valuri oceanul vieţii,
Stropi înfloraţi în suflet descriu
Frumuseţi din geana dimineţii,
Vreau să fie aşa şi-n veşnicul târziu.

Şi reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Mă trezesc în toiul nopţii, iar patul meu e marea.
Din adânc peştii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăştie,
roşii ochi pe ceru-aprins mă privesc înţepeniţi.
Şi ei strigă şi gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
şi mă scufund,
şi mă evapor,
şi sunt una cu otrava.

poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins?

A nins şi va mai ninge,
Iubirea te salvează
Marea îţi dă spor şi reaprindere,
Fiecare aprindere te strigă,
Zbori cu mine prin zările suave
Să nu desprindem norii din albul pur senin
Strigăm la zorii dimineţii
Să ne lase purtaţi în puritatea nopţii următoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranţa
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subţiri
atingem versuri
înşirate-n
cărţi eterne...

Şi gândul
zboară
spre liniştea
cuvântului
şoptit
la malul mării...

poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

Ne aşternem fericirea,
dăruită dinspre stele,
pe un pat de ghiocei şi
viorele.

Şi ne plouă cu IUBIRE
şi arome de verbine...
Eşti izvor de bucurie,
stai cu mine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsate ceruri în risipă de stele

Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine opreşte,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeţi deodată să lupţi cu puternicul impuls
al acelor constelaţii spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului şi din nou
priveşte în sus! Din nou. Uşor şi fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feţei tale spaţiu.

Din Poeziile către noapte

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE STELE AŞ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPŢII CER
Câte stele aş putea să număr când s-aprind pe-al nopţii cer
Şi spre faptul dimineţii, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înşiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) şterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Şi pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca şi cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic braţele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aştept ca foşnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă aşez cu faţa către soare,
Deschid pleoapele şi-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deşirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de înger...

Privirea ta îmi colorează dimineaţa,
într-un parfum de mărgăritare
pure ca lacrimile unui înger
căzute pe umerii goi...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletului

Eu preţuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îţi spun ce am preţuit
Iubirea şi deşteptarea

Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea

Distanţa pământ şi soare
Cel ce ştie să iubească
Pe semeni să-i preţuiască
Iubind raza cea de soare

Tainica iubire inimă mare
Vibraţia suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună şi soare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi iubire apare

Mai ieri eram dor si împlinire
Stăteam cu stelele la taifas
Azi pestisorul cu aripi din iubire
Înot în oceanul curat din atlas

Liber gândul acum îmi zboară
La ochii ce am văzut în vis
Visam iubirea prima oară
Curtată de întregul paradis

Cu stele mari cu stele mici
Fragmente de gânduri si trăiri
Luceferi Lună si primii licurici
Senzaţia în astre a primei iubiri

Zbor de aripi pe voalul fericirii
Peştişorul din lacul fermecat
Strigă glasul liber al iubirii
Izvor de vise ce nu au secat

Dorinţe pe loc am dezlegate
Mă urmăreşti si mă găseşti
În locul razelor de soare agăţate
În umbra de la lună mă zăreşti

Plutesc si corpul il am usor
Sufletul se premeneşte în izvoare
Înot acum sunt doar un pestisor
Un nou corp aceeaşi iubire apare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih...

Iubind îngerii căzuţi,
Urmăm un destin aleatoriu.
Bifurcăm meandrele sufletului şi
Inima în mii de scântei.
Renunţăm la necuvintele care
Enumeră visele într-o lume
Analfabetă!

acrostih de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente...

Momente
metamorfozate în
magnifice
melancolii
compun
o melodie...

În suflet -
miresme de
mărgăritare...

În privire -
o pată de cer
albăstriu...

Şi mâinile
mângâie
nostalgic
tâmple argintii...

poezie de Viviana Milivoievici (2 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise-ngemănate...

Prin tolba cu-amintiri găsim
fire de poveşti adevărate,
nenumărate...
Sculptate-ntr-un destin
de vise-ngemănate...

Le adunăm mereu
în raze şi fiori
rătăcitori,
în zâmbete, în şoapte...

poezie de Viviana Milivoievici (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu părul de soare

Suflet taciturn ce-şi caută azi muza
am rămas în aşteptarea singurătăţii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorinţele puse-n poarta cetăţii.

Caut mereu zeiţa cu părul de soare,
nu am veşmântul aripii şi-i aduc în dar
un bec s-o lumineze şi o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopţii,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineţii.

Pe zeiţa cu părul de soare poţi s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite şoapte
şi îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj transcendent

Cocoşi apocaliptici tot strigă,
tot strigă din sate româneşti.
Fântânile nopţii
deschid ochii şi-ascultă
întunecatele veşti.
Păsări ca nişte îngeri de apă
marea pe ţărmuri aduce.
Pe mal - cu tămâie în păr
Isus sângerează lăuntric
din cele şapte cuvinte
de pe cruce.
Din păduri de somn
şi alte negre locuri
dobitoace crescute-n furtuni
ies furişate să bea
apă moartă din scocuri.
Arde cu păreri de valuri
pământul îmbrăcat în grâu.
Aripi cu sunet de legendă
s-abat înspăimântate peste râu.

Vântul a dat în pădure
să rupă crengi şi coarne de cerbi.
Clopote sau poate sicriile
cântă subt iarbă cu miile.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!