Dacie... cu pui de daci,
În a vieţii buni cârmaci,
Rânduiţi viteji luptaci;
Dacie!... tu să nu taci!...

catren de Vasile Zamolxeanu (2 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu a cumpărat o Dacie Duster de culoare "roşu-foc"

Achiziţia ta denotă
Că n-ai mai vrut Loganu',
Dar nu ţi-au pus, văd, pe capotă,
Secera şi ciocanu'.

epigramă de Mike Farkas (8 aprilie 2010)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui profesor de istorie

Cu "Sarmusegetuza"-n gând,
Privind la fumul de ţigară,
Visează omul apărând
Moderna-i "Dacie" la scară.

epigramă de Maliu Bogoe din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui profesor de istorie

Cu Sarmisegetuza-n gând,
Privind la fumul de ţigară,
Visează omul apărând
Moderna-i Dacie... la scară!

epigramă de Maliu Bogoe din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorul auto

Şi-a luat Dacie de-o lună,
Numai sticlă şi oţel,
Opt la sută ea consumă.
(Şi stăpânul tot la fel).

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră?

Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată...

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autentic...

Şoapte reci prin guri de lut,
Prin podoabe sfânt parfum,
Semne vechi de la-nceput,
Îţi arată-al vieţii drum...

Vâjâit din stâncă-n stâncă
Şi din codru-n codru, glia,
Toate, cu-o suflare-adâncă,
Spun că suntem daci D'acia!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră?
Radio Erevan: Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată...

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) că mai nainte de o sută cinci ani după Hristos, noi Rumânii nu lăcuiam aici; Partiea noastră era Italiea, şi oraşul nostru Roma, de la care ne au rămas şi numele Rumâni, au Romani.

Ţara Rumânească cu cele după la spatele ei împreună, se numea Dacie, căci era lăcuită de nişte oameni foarte barbari şi sălbăticoşi ce se zicea Daci. Craiul acestora anume Decebal, fiind de aciaşi natură cu suppuşii săi, mai totdeauna bântuia vecinatele Naţii ce se stăpânea de Romani. (...)

Marele Traian însă, văzând că locurile ei sânt foarte frumoase şi roditoare, râdică o mulţime de case au familii întregi de la Roma, şi le făcu să vie a se aşeza cu lăcuinţa pe ele. Asfelu de băjenii mari şi vecinice se zic Collonii. Adintâiu Collonie de Romani, cum a trecut în Daciea, s-a aşezat la judeţul ce se anumit după numele lor Romanaţi şi un Prinţu de viţă împărătească anume Caracal, pe care luaseră cu dânşii de la Roma ca să le fie cârmuitor, a zidit oraşul Caracalul. Altă Collonie mare ce-a lăcuit partea aceea unde acum se numeşte Moldova, a descălecat în locul ce se zice Roman, iarăşi de la numele lor de Romani. Toată lipsa Dacilor acum era plinită cu Romani; Ţara lor nu mai avea pentru ce să se mai zică Dacie căci se lăcuia de biruitori; aceştia o numea după numele lor Rumâniea.

Grigorie Pleşoianu în Cele dintâiu cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi, Idee repede despre istoriea Rumânilor (1828)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

Mai plânge Maica din Carpaţi şi inima-i se frânge,
Îşi mai aşteaptă fiul drag şi-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Şi cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită

La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoşii în zori şi fraţii l-au trădat.
Nici ţintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.

Voi nu l-aţi cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în ţara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit şi ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.

Mai plânge Maica din Carpaţi, şi inima-i de piatră,
Îl mai aşteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeţi fraţii mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere doar...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost',
Problema e c-avem o brâncă
Am evoluat mai mult, dar... prost!...

epigramă de Vasile Zamolxeanu (27 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam... de dinainte...

Am fost de viţă Burebişti,
De Decebali, nu securişti,
Din viţă nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu ştiam de-al Evei măr,
Era în noi doar o fiinţă,
Spre nemurire o credinţă!...
Am fost şi ţepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ştefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns şi-am spus – Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Şi n-au ştiut c-am fost şi Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Oneşti, cuminţi dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...

Am fost de viţă... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borşit viţa... de vie?!
Eu totuşi sper că viţa-i vie!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul român din vechea Dacie Traiană, atâta cât există el până astăzi, locuind în patru state, considerat din punct de vedere al limbii sale materne, al conceptelor sale religioase şi al nenumăratelor tradiţii, este relativ atât de omogen şi compact încât în această privinţă foarte puţine popoare europene i se pot asemăna.

George Bariţiu în Ideea Dacoromaniei (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea aude

deep purple şi trag
pe un drum lateral
şi îngust de ţară
totul e ca naiba cu fata
care-şi arată portjartierul
bat în torpedou cu degetul
acum e highway star la radio
marfă rock în biata mea
dacie cu faruri sparte
de aurolacii din cartier
damful de coco chanel
stârneşte gastrita
o potolesc cu whisky
şi simt usturimi pe esofag
umbrele dispar printre mărăcini
am citit poezii despre floarea
de scaieţi obişnuite cu praful
rimelul fetei curge pe toată faţa
mă gândesc la scaieţi
bordul maşinii miroase a pin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oceanul vieţii, oamenii sunt ca nişte luntre - şi atâtea fără cârmaci. Adevăratele personalităţi sunt însă, nu bărci, ci insule, pe care valurile mării le bat, dar nu le îneacă.

citat din Vasile Bogrea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voievod nemuritor

Peste coline, la Rovine,
în dangăt de urale,
cu mantia albă,
vântul voievodal se ridică, în istorie,
pentru liniştea patriei române.
în vechea Dacie
cânta o victorie dreaptă.

cu ochii tăi, viteazule
văzuşi istoria Europei
de-a 'naltul şi de-a latul!
să-i trâmbiţi steaguri
balade, apărări eroice
şi balada Victoriei.

focul înţelepciunii tale,
Mircea cel Mare
a ajuns flacără nestinsă
până la ziua mea de azi.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ne ştim pe acest pământ am fost

De când ne ştim pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români şi daci
Legaţi ca şi-o pădure de copaci,
Leagăn măreţ şi vatră şi-adăpost.

Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Şi-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheaţi n-au fost.

Ni-i glia gând şi vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoşească
E muma noastră, muma cea străbună,

Cu munţii şi câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ci-n stea...

Cinste strămoşilor noştrii, cinste strămoşilor daci,
De la floarea vieţii cinste şi până la ultimul baci,
De la primul bob de viaţa, până la ultimul rege,
De la începutul lumii... cred că se subînţelege!

Sper c-o să vă ţinem minte, alte zeci de generaţii,
Sper să vă urmăm exemplul şi să vă intrăm în graţii,
Că aşa va fi, eu sper, da', sper că nu sperăm degeaba,
Trebuiesc munci lămurite, cam aşa stă acu' treaba...

Nu se mai cunoşte cinstea, ne-a furat-o-n timp guvernul,
Ne-a făcut să suprapunem, paradisul cu infernul,
Dar nu-i bai, cu toate-acestea, eu am să-mi cinstesc strămoşii,
Nu mă lepăd eu D'acia, poa' să cânte-n veci cocoşii!...

Cum spunea odinioară, geniul cel pustiu cu ramul:
"Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul..."...

sonet epigramatic de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu pot lua ca exemplu decât neamul nostru. De la daci, "cei mai viteji dintre traci", la daco-romani şi vlahi e ceva vreme, iar de la aceştia la români există toate popoarele migratoare şi invadatoare, până a se ajunge la munteni, moldoveni şi ardeleni, finalizându-se după sute de ani într-un popor român şi o ţară, România.

citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci şi ascultă!

Taci şi ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci şi ascultă glasul pământului,
Cum doineşte frunza în foşnetul gândului.

Taci şi ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci şi ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.

Taci şi ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci şi ascultă paşii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.

Taci şi ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră şuvoaie,
Taci şi ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.

Taci şi ascultă furtuna din icoane,
Cum se cutremură pământul în piroane,
Taci şi ascultă cuvântul din canoane,
Cum vibrează sufletul în strane.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Aştept din sfere-nalte s-apară o minune
Şi-ntreb pământul-cuib: - Cu rănile ce faci?!
Aud cum din adâncuri el strigă: - Uniune!
Însă o forţă neagră degrabă-i spune: -Taci!

Dar gândul fără hamuri începe să alerge
La strămoşeşti morminte, acolo unde-s daci,
El vrea enigma sorţii cumva să o dezlege,
Că tu, române, stai cu fruntea-n jos şi... taci.

Cuvântul cel de taină ţâşneşte-n rugă mută,
Pentru că brazda-i dată pe-o mână de pitaci,
Oare nu-i nimeni treaz şi câinele s-asmută,
Când eşti furat, române, însă de teamă, taci?!

Suflarea mea lezată se-agită-n neputinţă,
Văzând pădurea, lunca, mâncate de gândaci
Şi munţii cei din veacuri jelind a umilinţă,
Iar Dunărea-ntrebând: Cât timp o să mai taci?!

Atuncea strig spre zări, Iisus cel Bun ne-ajută
Şi va călca-n picioare cohorte-ntregi de draci,
Iar ţara aceasta sfântă nicicând n-o fi pierdută,
Căci Dumnezeu va spune la multe lifte: Taci!

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!