Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Psalm de suspun metafizic

Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.

În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?

sonet de (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 17.99 lei.

Citate similare

Despre viață

Despre viață-am scris în proză
nu-i gri și nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viața atunci este bună,
Când o trăiești cu măsură.
Traiul bun să nu-ți lipsească,
Dar nici să îți prisosească.
Viața este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viață curge lapte.
Ca s-o trăiești cu plăcere,
Trudește, să ai și miere.
Atunci toată lumea vede
Că viața ta este verde.
Verdele-ți dă sănătate
Și multă prosperitate.

poezie de (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

"Cherchez la femme"

E un principiu foarte vechi. Adam,
Urmându-l, mult a pătimit săracul,
Căci a pornit de la "cherchez la femme"
Și pân' la urmă l-a găsit pe dracul!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Psalmul iubirii nebune

Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund - safire,
În trepte doar urcușul și-n ce-ai pierdut - tărâmul...
nu aduci Iubirii nedreapta înjosire
C-ai ști pe unde iarna ți-a înflorit salcâmul.

Trăsură nebuniei, cu pescăruși în hamuri,
foc la răsărituri mânându-le pe creste.
Ce-ți pasă, violetul că-ți flaută prin ramuri,
Când marea te răsfață-n festinuri de tempeste.

Ne-au invadat lumina și neamul de chitare,
Nu-i prăbușirea cântec? Beți vinu-n gust de a-ii!
Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare,
Când inimile noastre îi galopează caii!

Râzând îmi sari în brațe: Ne caută,-i la ușă!
- Zi-i: Moarteo, mai așteaptă, până vom fi cenușă!

sonet de (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Dar pași apăsați cutremură sala. Ce! Stăpânul! Repede atunci: motanul se-nghesuiește și mai în fund, iar câinele o șterge sub divan; numai șoarecele, mic cum era, rămâne la locul lui. Stăpânul intră; obosit de muncă, își aruncă pălăria pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreaptă spre poliță, ia felia de cașcaval, taie o bucată de pâine și, mușcând când dintr-una când dintr-alta, mănâncă din plin, cu poftă. Și din trei părți, trei perechi de ochi îl urmăresc cu pizmă.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.00- 3.99 lei.

Dar n-ai făcut-o

Îți amintești când mi-ai împrumutat mașina și ți-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.

Îți amintești când am uitat să-ți spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăști...
Dar n-ai făcut-o.

Îți amintești de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.

De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ți-ai pus mintea cu mine – și sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ți le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stăpână și străină...

Stăpână salcie îmi spune,
De-ai adunat în ochii tăi
Toți nuferii pictați pe lume,
Oare azi ce-ai făcut cu ei?

Mi-ai dat cândva și mie unul,
L-am așezat pe infinit,
I-am pus un nume cum niciunul
N-a fost atât de mult iubit!

E-adevărat că într-o noapte
A vrut să vină să mi-l ia
O stea ce dănțuia în șoapte
Chiar peste-mpărăția ta?

Tu frământai tăceri cu sete,
Privirile-ți urcau spre cer
Iar steau-avea ca să îmbete
Tot universul de mister.

Eram plecată-n miazănoapte,
Aveam o cină de trecut,
Prea bună salcie, se poate
Să spui că nu m-ai cunoscut?

În tine-am pus nectar și miere,
Din scorburi mi-am făcut brățări,
Le-am prins în suflet cu plăcere
De ce îmi ceri și alte dări?

Tu știi c-am stat în sfori legată
Tot căutând în gând ceva?
Speram să plece steaua-ndată
Dar tot mai sus ea strălucea...

Nmic sub soare nu e sigur,
Mi-am zis, cu gândul în ecou,
Dar deodat-un nufăr singur
Se arătă pe chipul meu.

Avea în ochi o zi senină
Iar albul plin de-nțepături,
Străină salcie, porți vină
C-am ciugulit fărâmături...

Dar știi, pe nufărul din mine
Stă scris cu litere de jar:
Nu vei găsi între ruine
Lumina din al vieții far!

poezie de
Adăugat de Gina ZahariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă bucur?

nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?

nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?

nu deschid când bați la ușa mea
șinu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?

Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,
când nu mai sunt de-acum Betanii multe?
Eu vreau s-ascult, Isuse, glasul Tău!
Și cine-i rob din dragoste s-asculte!

Vorbește, dar, și eu voi asculta.
Învață-mă cu aspră bărbăție!
Iar cine vrea să afle taina Ta
și cine-i rob din dragoste să vie!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ți-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Același vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit pașii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respirația să te iubească
Sincer și dezinvolt,
Mă cațăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Parlamentar

Înjuri mereu cu ritm și rimă,
Când la trecut, când la prezent
Ai vrea să încasezi și primă
Dar n-ai talent!

Te dai boier de viță nouă
Porți ghiul și-n gură Kent,
Când tună în Guvern, te faci că plouă
Dar n-ai talent!

Ca-ntr-un proverb cu buturuga mică,
Te dai de-a dura-n Parlament,
Ai vrea să-ți știe toți de frică,
Dar n-ai talent!

Ai vilă, funcție, mașină
Și-n pungă un țâr de stimulent,
Dar stai ascuns după cortină,
n-ai talent!

Îți iese fum și foc din clonț,
Ești pus pe harță permanent
Doi iepuri vrei cu-n singur glonț,
Dar nu-i talent!

Cu firmă, te-ai văzut la poartă
Și diplomă de eminent,
Semnată de o mână moartă
Căci nu ai talent!

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ziua nopții – adaptare

Ne-ncredințăm că suntem
Când iubim!
-Zicea poetu’n versul său-
Și’oricât de-adânc în noapte-am fi
Suntem în zi.
Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm
Fațeta urii și-a iubirii,
Cu ochi stâncoși ne poticnim
Și chiar de ești Tu pretutindeni
Noi nu te-ajunge.
Sălaș în Tine nu avem
Sfânt Elohim.
Când Tu vorbești
Străină vorba-ți auzim.
Când noi grăim, străin ne ești.
Bujorii mari au înflorit
Și roșul lor se scurge pe tulpini
Cu nori în ochi privim lumina lor,
Și n-o vedem.
Parfumul mângâie întregul câmp
Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nțeles.
Tânjim să ne iubească cineva
Când Tu ne-ai dăruit și flori și câmp
Și gândul Tău și vorba Ta.
Și noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.
Și chiar de eșuăm, noi să iubim
Și chiar de nu vedem- vedem.
Și chiar de nu simțim- simțim.
Și-așa cum și poetul și Ioan spunea:
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Atuncea când iubim, e zi!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescarul

Pescarul se scoală cu noaptea-n cap,
Când toți ai casei mai dorm în patul cald,
Și-și scoate pâinea cea de toate zilele
Din adâncul mării vălurite, de smarald.

Stranie viață are, o jumătate pe pământ,
Iar cealaltă plutind pe apele saline –
El nu-i nici pește, dar nici chiar om nu este,
Așa ca dumneavoastră sau ca mine.

Pescarul are ochii cumva altfel;
Ei te privesc ciudat și parcă de departe,
Ca și cum ar fi văzut atâtea lucruri
Înfricoșătoare și de mirare foarte.

Ei sunt ca marea în zilele cu ceaț㠖
Nici gri-oțel, dar nici albaștri peste poate;
Sunt ca incredibilele-i povești pe care ni le spune,
Nu chiar, dar – cine știe – poate-adevărate.

Cunoaște-atâtea despre nave și curenți,
Despre nori și vânt, ghinioane și deochi!
Dar când îi vorbesc despre lucruri din oraș,
Strâmbă din nas și-mi face semn din ochi...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lume fără Dumnezeu

Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate și gri și stinghere...
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă crucea părăsită

La o margine de codru, pe-o colina însorită
Lângă potecuta-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreaba cu mirare:
,, - Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-asterne-n codru noaptea?

Nu Ți-e foame, nu Ti-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colt de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!

Ți-am adus un colt de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ti scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase și n-ajung așa de sus?

Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete
Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece
N-am mai multe că aș vrea, să-ți mai las să ai de schimb
Dar, ce vad? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo... nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai tine!"
,, -Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viata pentru ele,
Multe au plecat din statul, eu le caut cu durere
Și le-astept sa se întoarcă, să le mân către păsune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s
C-ai întins un colt de pâine si-ai dat apă lui Iisus
Și-ti voi da, când va fi vremea, apa vie și merinde
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ti fierbinte!"

Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui,
Si-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce tristă e lumea în care trăiești!

Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!

poezie de din Darul meu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana Blandiana

Torquato tasso

Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
“Sunt nebun” - a rostit. De altfel știam
Lucrul acesta din prefețele cărților,
Dar el își purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca și cum ar fi spus:
“Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E prețul imens. Vin spre tine. Primește-mă!”
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!

“Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simțindu-mi pe trup
Cămașa păroasă care se-aprinde ușor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Și-n loc de uși, lipite una de alta, urechile lor
Și șoarecii ieșind din borte erau călugări,
Și noaptea păsări uriașe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie să înțelegi…” Și cu degetu-ntins
Îmi arată în trupul meu poezia,
Poezia nescrisă…
Dar eu am țipat: Pleacă de-aici!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -55.00- 38.99 lei.

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din când în când e marți

Din când în când e marți în cuvinte
Și-n tăceri, și-n ispite, căderi,
Și-n sori și-n morminte
Și-n primăveri.

Din când în când e marți pe coline
Noi împăcăm răul cu rău, bine cu bine
Mereu ne visăm, dar mergem ‘nainte
Și-n gânduri și-n tine și-n mine se minte.

Din când în când e marți și acasă
Flori s-au uscat așteptând tot pe masă.
Nimicul e mare, marele-i mic
Tăcerea-n pridvor se mai oprește un pic.

Din când în când e marți de Crăciun
Anul a fost și mai rău și mai bun
Doar dorul mai trece pe la noi, să mai fim
Dar nu-i nimeni acasă, nici de noi nu mai știm.

poezie de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamnā

Doamnā, mi-e atât de lene,
C-aș dormi doar între perne
Și-ntre țâțe-nlācrimate,
De fete nedeflorate...

Doamnā, sete mi-e de mor,
Cā ți-aș sāpa un izvor,
Chiar în pâtecu-ți rotund,
te beau pânā-n strāfund.

Doamnā, foame mi-i de lup,
De-ai fi pâinete rup,
Fragedā, cum ești mata,
Dintr-o datā te-aș mânca.

Doamnā, dacā te-aș gāsi,
Ca Rasputin te-aș iubi,
Douā nopți și jumātate,
Sā mā lepād de pācate...

Lene, foame, sete, dor,
Doamnā, știu cā-s muritor,
Dar nu-ți face sânge rāu,
Încā-s viu și sunt al tău!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalmul la modul gramatical al iubindului

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeții
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeții,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moștenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai și iad alături, vecini în strop de pleoape.

Când bei din nemurire, crezi, timp că-ți mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nșfacă dumnezeirea-n pradă.

Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.

sonet de (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflexii

O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.

Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.

În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.

Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...

Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.

Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.

Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.

poezie de
Adăugat de Radu BuceleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își au originile legendele cu sirene? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!