Psalm de suspun metafizic

Ce mândră porţi în lesă şi-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar şi atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.

În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine şi circ, şi fumul!
Nu cu oţet prinzi zborul, ci cu-nşoptiri de miere,
Cum îşi dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, flăcări, când sfâşie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinară, dar şi Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?

sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cherchez la femme"

E un principiu foarte vechi. Adam,
Urmându-l, mult a pătimit săracul,
Căci a pornit de la "cherchez la femme"
Şi pân' la urmă l-a găsit pe dracul!

epigramă de Vasile Vajoga din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul iubirii nebune

Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund - safire,
În trepte doar urcuşul şi-n ce-ai pierdut - tărâmul...
Să nu aduci Iubirii nedreapta înjosire
C-ai şti pe unde iarna ţi-a înflorit salcâmul.

Trăsură nebuniei, cu pescăruşi în hamuri,
Dă foc la răsărituri mânându-le pe creste.
Ce-ţi pasă, violetul că-ţi flaută prin ramuri,
Când marea te răsfaţă-n festinuri de tempeste.

Ne-au invadat lumina şi neamul de chitare,
Nu-i prăbuşirea cântec? Beţi vinu-n gust de a-ii!
Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare,
Când inimile noastre îi galopează caii!

Râzând îmi sari în braţe: Ne caută,-i la uşă!
- Zi-i: Moarteo, mai aşteaptă, până vom fi cenuşă!

sonet de Dumitru Ichim (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Despre viaţă-am scris în proză
Că nu-i gri şi nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viaţa atunci este bună,
Când o trăieşti cu măsură.
Traiul bun să nu-ţi lipsească,
Dar nici să îţi prisosească.
Viaţa este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viaţă curge lapte.
Ca s-o trăieşti cu plăcere,
Trudeşte, să ai şi miere.
Atunci toată lumea vede
Că viaţa ta este verde.
Verdele-ţi dă sănătate
Şi multă prosperitate.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea are o mie de ochi [The night has a thousabd eyes]

O mie de ochi noaptea are,
Ziua de unul doar dispune;
Însă lumina lumii moare
Atunci când soarele apune.

O mie de ochi mintea are,
Inima unul doar păzeşte;
Însă lumina vieţii moare
Atunci când dragostea păleşte.

poezie de Francis Bourdillon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limina lunii-n noapte

Din nou am cochetat cu luna
Privind spre ea a vrut să-mi spună
Mândră ca ea nu-i niciuna
Şi stelele sunt minciună.

Alergând în infinitul negru
Ea e stăpână-n înstelata noapte
Dintre toate miresele soarelui mândru
E mai luminoasă decât toate.

Când e senin ea-ţi fură privirea
Şi stelele o-nconjoară pe cer
Că poate să trezească iubirea
Şi-o dragoste plină de mister.

Noaptea lumina ei îţi face plăcere
Că tu deja iubire-ai spus
Şi toate se petrec în tăcere
Vibrând uşor când tu m-ai adus.

Înflăcărată veneai spre mine,
Dar noapte-ai ochii îngheţaţi
Chiar de nu vrei să se termine
Plimbarea cu mine-o străbaţi.

Mergând cu mine vrei să spui
Că ceru-i plin de stele fine
În lumea asta tu dispui
De farmece şi blesteme-n tine.

Tu, luna mea nu te gândi
Că eu îţi spun ceva de bine
Şi toate-n lume vei izbândi
Nu e nimeni mândră ca tine.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

atunci când lacrimile se vor zdrobi de pământ
şi vor simţi durerea mea
şi-în cădere lumina din ele se va stinge
să şti!
că viaţa nu-i decât o secundă
ce repede trece!

atunci când privirea mi se va pierde
şi lumina din ea nu va mai fi
să sti!
că întunericul nu poate înlocui lumina
căci viaţa nu-i un privilegiu

să şti că atunci când m-ai uitat
şi vei crede că eşti fericită
mă voi bucura
că viaţa nu-i, decât
o iluzie, un zbor în vânt
un fluture ce am avut impresia
că prin ce-am fost, doar a trecut!

poezie de Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua nopţii – adaptare

Ne-ncredinţăm că suntem
Când iubim!
-Zicea poetu’n versul său-
Şi’oricât de-adânc în noapte-am fi
Suntem în zi.
Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm
Faţeta urii şi-a iubirii,
Cu ochi stâncoşi ne poticnim
Şi chiar de eşti Tu pretutindeni
Noi nu te-ajunge.
Sălaş în Tine nu avem
Sfânt Elohim.
Când Tu vorbeşti
Străină vorba-ţi auzim.
Când noi grăim, străin ne eşti.
Bujorii mari au înflorit
Şi roşul lor se scurge pe tulpini
Cu nori în ochi privim lumina lor,
Şi n-o vedem.
Parfumul mângâie întregul câmp
Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nţeles.
Tânjim să ne iubească cineva
Când Tu ne-ai dăruit şi flori şi câmp
Şi gândul Tău şi vorba Ta.
Şi noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.
Şi chiar de eşuăm, noi să iubim
Şi chiar de nu vedem- vedem.
Şi chiar de nu simţim- simţim.
Şi-aşa cum şi poetul şi Ioan spunea:
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Atuncea când iubim, e zi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cherchez la femme

'Nainte de-a se însura
El o iubea, amicii ba.
De când cu dânsa-i însurat
Iubeşte ea orice bărbat.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea nu venise

În mine porţi de suflet stăteau mereu închise,
Iar ziua nu plecase, nici noaptea nu venise,
Când patima-aşteptării alunecase-ncet,
Pierzându-te în haos şi-amurgul violet.

Tu, minune-a lumii, în taină-ai apărut,
Cu frumuseţea serii, venind dintr-un trecut,
Sfioasă şi gingaşă sau poate doar părere,
Cu-o lume de poveşti, ascunsă în mistere.

Destin fărʼ de pereche, mereu de nepătruns,
De care până astăzi nu-i pot găsi răspuns,
Te simt acum, aievea, iubire şi simbol,
În casa mea stingheră, tu ai umplut un gol.

Eu îţi citesc în ochi privirile sfioase,
Când noaptea nu venise, iar ziua nu plecase.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete

Tânjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aş putea, poate să-i spui
Orişicui
Ce hrană
Mă poate nutri şi ce mână.
Am pâine, merinde şi vin,
Pătulul mi-e plin.
Am poame-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belşug,
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi câte ciubere şi doniţe vrei.
Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă.
Şi am în cămară
Şi miere amară.
Pe lângă bucate,
Mi-e silă de toate.
De rău şi de bine...
Mi-e foame şi sete de tine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia, mălai, visează...

Vara asta-n travesti, m-a cam zăpăcit şi parcă,
N-am picioare şi nu merg, ci mă legăn ca-ntr-o barcă.
Şi m-aş dezbrăca de ani şi i-aş arunca în valuri-
Hai, iubite să mă iei, că m-aş mai iubi pe maluri!

În nisip când mă îngropi, gura-mi las-o la vedere,
Să îmi curgă vreo doi stropi de pe buzele cu miere.
Eu să scot câte-un picior şi pe glezna-n aşteptare,
Să îmi dai cu împrumut, câte-o dulce sărutare.

Şi în braţe să te strâng, tu să gâfâi de plăcere,
Când în fire de nisip, plămădim o mângâiere
Mai zgrunţoasă şi mai şic, nu aşa ca orişicine.
Eu, uşor, să mă ridic, tu să te cobori spre mine.

Şi sub cerul violet, unde marea stă să strige,
Să te simt cum te-nfierbânţi, eu să ţip că mă cam frige
Un chiştoc ce l-ai scăpat între sâni, cu nepăsare.
Of, ce vrajă-ai risipit, prea cuprins de nerăbdare!

M-ai trezit din vis, iubite, vară nu-i şi sunt bătrână
Dar am liber la iluzii şi-am să plec un pic pe lună...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

Îmi dai hrană când mi-e foame,
Îmi dai apă când mi-e sete,
Pot dormi oriunde-mi place,
Îmi faci pătuţ din saltele şi carpete.

Mă laşi să te ling calin pe mâini
Sau, din când în când, în momentele adecvate,
Chiar pe faţă. Bineînţeles, asta după ce
Mi-am lins mie însumi toate părţile private.

M-ai învăţat să vin când sunt chemat,
M-ai învăţat multe chestii cum se fac,
Mă scoţi la plimbare-întotdeauna, unde,
Încântat, adulmec câte-un pipi şi mă c...

Te-am iubit şi ţi-am fost mereu loial,
Chiar şi-atunci când duhneai a coniac şi a tutun,
Pentru că,-n definitiv, pe lumea asta
Eşti singurul meu prieten, cel mai drag şi cel mai bun.

poezie de Autor necunoscut-SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PDL-ul se canibalizează, cu "binecuvântarea" preşedintelui Traian Băsescu: Cherchez la femme! (Pamflet)

Îmbuibaţi şi plini de bani,
N-au nevoie de duşmani,
Fi'ndcă "bravii" PDL-ei
Se mănâncă între ei!

Vinovat de dezbinare,
Cine este, cine oare?
Cui să-i spunem noi "Mulţam!"?
Vreţi să ştiţi? Cherchez la femme!

Ca să i se facă "voia",
O Elenă-a piérdut Troia;
Alta pierde PDL-ul
Astăzi, tot cu decolteul.
...........................
De la Facere încoace,
Dama face şi desface!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (31 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...

Mai trece-un azi la fel ca şi un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri şi-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătăţii din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinaţie unde concurg aceleaşi gânduri în veşmântul pauper...
Mi-au împietrit pe braţe rugi spre cer şi-n palme nu mai pot să ţin măcar un vis,
rânjeşte într-un colţ un rinocer şi muşcă din poemul interzis...
Şi-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele duşilor din neam...
Nu e tristeţe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
şi-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar şi spre rai, când nu mai ştii pe un' s-o iei pe la răscruci
şi când la vamă n-ai un ort să dai şi te împiedici de torturi şi cruci...
Şi m-aş întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă şi-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea şi vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineaţă-n care plec şi mă întorc de unde am plecat,
acelaşi splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac şi-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...

Mai trece-un azi la fel ca şi un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri şi-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătăţii din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinaţie unde concurg aceleaşi gânduri în veşmântul pauper...
Mi-au împietrit pe braţe rugi spre cer şi-n palme nu mai pot să ţin măcar un vis, rânjeşte într-un colţ un rinocer şi muşcă din poemul interzis...
Şi-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele duşilor din neam...
Nu e tristeţe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu şi-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar şi spre rai, când nu mai ştii pe un' s-o iei pe la răscruci şi când la vamă n-ai un ort să dai şi te împiedici de torturi şi cruci...
Şi m-aş întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă şi-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea şi vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineaţă-n care plec şi mă întorc de unde am plecat, acelaşi splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac şi-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă e lumea ...

Frumoasă e lumea când ceru-i senin
Când toate sunt pure, ca floarea de crin.
În zbor ciocârlia se-avântă în tril,
Iubirea, din urmă, te-ajunge tiptil.

Frumoasa e lumea când florile cresc
Te-mbată-n parfumul lor dumnezeiesc.
Când la sân porţi roşu, vrăjit trandafir,
Ce picură-n inimi dorit elixir.

Frumoasă e lumea când inimi iubesc
Şi-n dulci jurăminte se făgăduiesc,
Dar fără să vrea, sau să aibă habar,
Frumosul şi lumea şi toate dispar.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorial

poetul luptă mereu cu destinul
doar cuvântul este arma lui
transpune în slovă dorul, chinul
şi o ridică pe coama vântului.

poetul este fiul pământului magic
se întruchipează cu lanul de grâu
când este trist când este nostalgic
el ştie să ţină disperarea în frâu.

poetul este o pâine de lumină
o împarte vântul fărâmă cu fărâmă
o sevă dulce creşte în albumină
coşmarele şi agonia le dărâmă.

sunt fericită cu suflet de poet
gânduri boeme le răspândesc discret.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violet

Prins în globul mercurului
meu îngheţat
Doar de lupul albastru din când în când
mângâiat
A venit un înger din curcubeu cu culoarea care scria Luceafărul
Lumina poemului ce sunt eu..
Violet cu a fi sau nu a fi în gândul meu
O rostgolire a globului unde stăteam eu
De mercur greu al adevărului meu
Şi la rostogolit Doamne!
In ninsori de petale de nuferi albaştri
si petale de maci Violet..
Şi nu-mi venea a crede!
Şi am vrut să fug cu lupul albastru al meu...
El a mârâit şi ma oprit.
Şi atunci o lumină orbitoare cu miros de tei
Mi-a şoptit cu cuvânt peste orice zei ai poeziei....
Ai grijă mare nebune poet
Ea e fila albă ce-o căutai mereu
Unde să fii un nou punct Violet de început a unui neasemuit poem
Ingerul Violet cu miros de tei
E poemul cuvânt înainte de primul cuvânt ce a creat Universul...
Ea ţi-a renăscut versul...
Cu sângele de pe file a lui Eminescu
Violet.....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!