Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

Mă înconjoară visele, târziu în noapte,
Așa cum stelele ard divin în focul lor nestins,
Apoi roiesc, spre a sfârșitului destin,
În alte vieți, în altă parte...
Câte caractere, câte enigme nedeslușite,
Câte fantomatice figuri și definiții
despre tot și toate...
Mai mult sau mai puțin dovedite sau răstălmăcite,
În frământări neîntâmplătoare de noapte.

poezie de (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Câte vieți date întâmplării de zestre

câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte viețuitoare, atâtea stele în floare,
Câte caractere, atâta viață, fericire și durere,
Toate la un loc sunt artă, iubire, frământare,
Creație fără asemănare.


Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne așezăm mai bine în lumea plăsmuită și să povestim... câte petrecute și câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt și câte nu cunoaștem că sunt...!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintre mii de gânduri care

Dintre mii de gânduri care
Zi și noapte te frământă
Câte-s edificatoare,
Câte duhu-ți înfierbântă,
Câte sânt folositoare,
Câte inima-ți încântă,
Câte-or fi dăunătoare,
Câte doar te înspăimântă,
Câte-s ne vindecătoare,
Câte zelu-ți înmormântă,
Câte-s apă și mâncare,
Câte sufletu-ți mănâncă
Câte-s răni usturătoare
Sau fac rana mai adâncă
Câte-s conștiente oare
Sau inconștiente încă...
Nu răspunde la întrebare
Ci întreabă-te; "sunt pe Stâncă?!"

poezie de din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (29 iunie 2021), traducere de Adelina
Adăugat de AdelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori

De câte ori să îți mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerșesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Și umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să știi
Chiar și atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi și noapte
rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
văd cu ea într-un duet
Și nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Dincolo de...

Eu... sau ce pot spune despre mine,
Câte vieți am rătăcit să te întâlnesc,
Câte vise, câte nopți te-am așteptat,
Cât nu am putut să mor pentru tine?

Nici nu mai știu cine sunt... uneori,
Nici ce flori ți-am dăruit în acea zi,
Parcă erau... trandafiri de ziua Ta,
Cu ce fiori ți le-am mai oferit atunci!

Parcă era ieri, doar un alt anotimp,
Un simbol în Tot ce Eu am tot iubit,
Părea un răsărit în acea dimineață,
Ce chip de fată, ce zâmbet, ce...!

Ce zi de neuitat, mă urmărește chiar...
Chiar și acum îmi răscolește toate...
Toate gândurile mele-s toate ale tale,
Toate visele se sting doar cu tine!

voi stinge într-o zi fără de... tine
Și poate chiar Tu mă vei reaprinde
Dincolo..., dincolo de Tot, de infinit
Dincolo de moartea încă neavenită!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte caractere, atâta viață, fericire și durere, toate la un loc sunt artă, iubire, frământare, creație Divină fără asemănare.


Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

De șapte ori câte șapte
Am spus rugăciunea în noapte,
De șapte ori câte șapte
Mi s-a răspuns doar în șoapte,
De șapte ori câte șapte
Sunt mai aproape de fapte,
De șapte ori câte șapte
Însoțesc calea de lapte,
De șapte ori câte șapte
Voi împleti mințile coapte
Cu iubirile apte...

poezie de (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Viața

Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?

Câte nopți nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?

Câte punți neobosesc
Astupând incert nămeții?
Câte viscole gonesc
Și tot vin în prova vieții?

Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?

Câte sunt și câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viața, lume... lume!

poezie de
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Uneori oamenii spun minciuni ce nu le aparțin, și câte ceva din alte vieți, prea puțin sau deloc din viața lor.

aforism de din Dresorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Simona Antonescu

Ca și cum toată strada, împreună cu mahalalele din jur, veneau din când în când să lase câte o amintire pe fetrul așezat în vitrină. Treceau, iscăleau, apoi își vedeau de drumurile lor mai mult sau mai puțin șerpuite. Se mai întorceau sau nu. Își păstrau fotografiile sau nu. Și Franz înțelese că trebuie să clădească această vitrină cu responsabilitate, de vreme ce, în jurul său, oamenii aflau uneori prea târziu importanța unei clipe pe care aparatul său o făcuse nemuritoare.

în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Hanul lui Manuc" de Simona Antonescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -49.95- 34.99 lei.
Teodor Dume

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...


azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Argentina Stanciu

Noapte

când realitatea se retrage
și când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănțuie
fără opreliști
în jocuri copilărești
poți fi vânt care stârnește valuri
apoi le călărești
și le domolești
poți vorbi cu algele
învățând de la ele
dansurile verzi
poți elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poți zbura cu păsările
fără să-ți pese că nu ai aripi
poți dărâma cu o suflare
castelele de nisip
și le poți reclădi mai frumoase
apoi poți lega luna la ochi
cu o eșafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
și câte și mai câte poți face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realității...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturie a acelor vremuri au rămas castanii, dar nici ei nu mai stiu câte jurăminte de iubire s-au rostit sub candelabrele lor, câte drame s-au trăit în umbra lor, câte lacrimi au adiat și câte taine a îngropat frunzișul lor.

în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lacrimile tulipanului" de Daria Dalin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.41- 10.99 lei.

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...

poezie de (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Beatrice Vaisman

Definiție actualizată: Căsnicia este o conviețuire mai mult sau mai puțin pașnică, pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată, între două caractere mai mult sau mai puțin potrivite, de sex mai mult sau mai puțin opus...

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Casa fără trepte

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...

azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Erich Maria Remarque

Cu câte nu se obișnuiește o femeie, sau de câte toate nu se dezobișnuiește dacă își închipuie că o avantajează sau dezavantajează.

în Cuibul visurilor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vintage Classics All Quiet Western Front" de Erich Maria Remarque este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -51.00- 17.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook