O poveste mult prea tristă

E iarnă.
De sus,
continuă să cearnă.
În miez de noapte,
când n-auzi şoapte,
vezi rătăcind pe stradă,
înotând prin zăpadă,
prin vânt şi prin ger,
un om stingher.
Oare ce-l mână de-acasă
pe aşa vreme geroasă?
Foamea.
Lihnit de foame,
cu disperare,
prin tomberoane
caută mâncare.
Nimic nu găseşte.
Şade ce şade,
iar scotoceşte.
Obosit, se opreşte.
Lângă tomberoane
omul adoarme.
Nu-i mai e foame.
Până-n dimineaţă,
bocnă îngheaţă.
Prefăcut în stană,
printre stricăciuni,
el devine hrană
la sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă ll

Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăceşte pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotoceşte prin tomberoane,
nu găseşte nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu ştie unde.
Ajuns la marginea oraşului
se opreşte.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori setea pune capăt setei. Dar a curma foamea prin foame, e greu şi cu neputinţă. Când te va birui stomacul, domoleşte-l prin osteneli. Iar dacă nici aceasta nu-i cu putinţă, din pricina slăbiciunii, luptă cu el prin priveghere.

citat din Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când Christos a spus "Mi-a fost foame, iar tu m-ai hrănit", El nu s-a referit numai la foamea de pâine şi mâncare, ci şi la aceea de a fi iubit. Însuşi Isus a trecut prin singurătate. El s-a dus printre ai lui, iar aceştia nu L-au primit, L-au rănit şi au continuat mereu să-L rănească. Aceeaşi foame, aceeaşi singurătate, acelaşi simţământ că nu ai pe nimeni care să te accepte, să te iubească şi să te dorească. Fiecare fiinţă umană aflată în această situaţie se aseamănă cu Christos în mijlocul singurătăţii sale; iar cel mai greu lucru constă în faptul că este o foame reală.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea rece, geroasă

În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.

Avea tovarăşi doar luna
Şi puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.

Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.

În pădurea care-i mută
Omul rătăceşte drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.

Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se aşează.
Aşteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.

Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.

L-a-înălţat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru cei săraci

Este o noapte geroasă,
Vulcani se înalţă spre cer,
Ninsoare mă cheamă acasă,
Sub ram de mătasă, în ger.
La cumpăna nopţii adoarme,
Sub umbre, un înger de nea,
Şi nori se adună. Mi-e foame,
Mi-e foame de dragostea ta!

Este o noapte geroasă,
Copacii sunt trişti şi sunt goi
Şi croncăne corbii pe casă,
Flămânzi şi stingheri ca şi noi.
Şi gerul ne strânge, tot strânge,
Sărăcia mai mult ne apasă,
Mama suspină şi plânge,
Amară tristeţe e-n casă.

Vulcani se înalţă spre cer,
Durerea-i prelungă văpaie,
Afară e ger, tot mai ger
Şi vântul mai tare se-nfoaie.
Nici lemne de foc nu mai sunt,
Nici lacrimi a plânge cu jale,
Doar Ţie-ţi rugăm, Tată Sfânt,
Eternă, creştină-alinare.

Ninsoare mă cheamă acasă,
Mă-ntorc prin nămeţi la trecut,
La mamă, la Zâna Crăiasă,
Cuminte, mă-ntorc spre-nceput.
Mi-e dor de gutuile coapte,
Le văd strălucind ca o lampă,
Le văd strălucindu-mi în noapte,
Le văd strălucindu-mi pe pleoapă.

Sub ram de mătasă, în ger,
Se pierde alaiul de îngeri,
Dispare – un vis, în eter,
Iar eu plâng cu lacrimi de sângeri.
Un cânt de argint peste sat,
Un clopot, biserici uitate,
Credinţă, un strigăt spre-nalt,
Le-am luat amintire pe toate.

La cumpăna nopţii adoarme
Acelaşi colind de copil
Şi goana prin vânt şi ninsoare,
Iubirea cu iz juvenil.
Pe geană omătul coboară
Şi visu-i văpaie şi jar
Şi lacrimi pământu-mpresoară,
Pe crucea şi trupul-amnar.

Sub umbre, un înger de nea,
În timpuri, un înger de ceară,
Un înger în inima mea,
Din cer, ca un vis se coboară.
Pe tălpile goale, de prunci,
Dureri încrustate... şi boală...
Şi cute mereu mai adânci,
Pierzându-se-n ura de smoală.

Şi nori se adună. "Mi-e foame!"
Răspunde ecoul mâhnit.
Pe faţă curg lacrimi amare
Şi corbi, din adânc, s-au ivit.
Sub pleoape izbeşte furtuna –
Acelaşi ecou repetat.
Zadarnic fac semne cu mâna,
Ninsoarea, tăcut, m-a-ngropat.

Mi-e foame de dragostea ta,
Copil adormit în uitare,
Mi-e viaţa mai grea, tot mai grea
Şi sufletul doare, tot doare!
Veghează-mi, ca somnul de veci,
Uşor, plin de taină să-mi fie!
Nu-mi da, n-am să vreau, (mă-nţelegi?),
Să port a durerii armie!

Mi-e foame de dragostea ta
Şi nori se adună! Mi-e foame!
Sub umbre, un înger de nea,
La cumpăna nopţii adoarme.
Sub ram de mătasă, în ger,
Ninsoare mă cheamă acasă.
Vulcan se înalţă spre cer,
Este o noapte geroasă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

Fie iarna cât de grea
Pe ţăran, nu îl doboară.
Trăieşte cu-încrederea
Că iese în primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei realizaţi caută pe Google, cei nerealizaţi, prin tomberoane.

aforism de Dragutin Minic Karlo, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut casa-n miez de iarnă

Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă

Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine şi de prieteni,

Când luna picură în sânge
Şi cumpănă fântânii plânge,

Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,

Când dorul nesfârşit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,

Când paşii ce mă poartă suie
Spre uşa răstignită-n cuie...

Îmi şterg o lacrimă uitată
Şi stau la sfat cu tine, tată!

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întâlnim

la tomberoane în seara asta
prietene să vii să ne întâlnim
nu ne-am văzut de câteva
zile
de autoizolare lângă ne
veste
nu prea bună că se prelungeşte
carantina cu încă o lună
de întâlniri la tomberoane
poţi ieşi cu şahul în punga
de gunoi sortat regulamentar
vom
juca o partidă şi ne acor
dăm
revanşa pe loc la tomberoane
jucăm un şah şi mai vorbim
că nu jucăm table pentru că nu avem
zaruri de aruncat la gunoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa şi Martinică

- Ursule, de ce eşti necăjit
Şi te văd la tomberoane?
Pe mulţi am auzit
Că duci lipsă de mâncare.

Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea şi grăsime,
Fii ca mine herbivor
Şi trăieşti foarte bine.

Eu mănânc nuci din nuc
Şi alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.

Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.

Urcă zilnic sus la munte
Cu poieni, ori prin pădure
Şi găseşti fructe multe,
Zmeură multă, fragi şi mure.

N-o să ai nici colesterol,
Sau să ajungi cumva obez,
Escaladezi munţii uşor,
Ascultă-mă şi ai să vezi!

La colnice întâlneşti
Câte o capră rătăcită,
Singur ai să recunoşti
Că duci o viaţă liniştită.

- Aşa fac, scumpă fetiţă
Şi-ţi mulţumesc pentru sfat
Eşti tu şmechera veveriţă,
Dar, cu mine, ai sufletul curat.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canalizarea pe defecte şi aspecte negative e precum căutarea prin pubele, tomberoane; focusarea pe calităţi, aspecte pozitive e precum plimbarea prin magazine cu bomboane şi obiecte de lux, de milioane.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de şoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Şi prin cenuşa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea şi furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii şi-amăgiri deşarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Şi graiul meu va amuţi curând în lumea fără şoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme de iarnă

Pe drumuri izbite
De ger şi ninsoare,
Troiene-nrobite,
Se-nşiră bizare.

Mai fumegă coşuri
Prin satul bătrân,
Sub nea tremurând,
Adoarme-un salcâm.

Pe uliţe albe
Tăcerea-i stăpână
Şi doar prin poveşti
Apare vreo zână.

Tresare şi râul
În straie de gheaţă,
Dispare ecoul,
Se mistuie-n ceaţă.

Coboară amurgul
Geros şi cernut
Şi-aprinde un astru
Pe boltă pierdut.

În case se-adună
Poveşti lângă vatră
Şi murmur de şoapte
Din noaptea-ngheţată.

Din tainele iernii,
Troiene şi ger,
Iau viaţă fantasme
O noapte şi pier.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile înălţimi nu sunt fără viaţă. Ele pulsează şi respiră prin vânt şi zăpadă, prin soare şi întunericul nopţii. Ele sclipesc în lumină sau trosnesc de ger. Acolo sus există o viaţă intensă, dar secretă şi eu o simt cu toată fiinţa mea.

citat din Gaston Rebuffat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin miros de lăcrămioare

Biserica e mamă şi mângâiere,
pentru sufletele în durere...
Dumnezeu e lângă tine
Şi-n zorii zilei te trezeşte
Şi îţi spune că te iubeşte!

Prin miros de lăcrămioare
Te cheamă la închinare,
În adiere caldă de vânt
Şi-n dulcele Lui cânt,
Transmis prin triluri de rândunică
Nici nu vezi că ziua-i mică.

Dumnezeu e lângă tine,
Iar...
Când anii se ofilesc
O să ajungi să vezi
Misterul Raiului Ceresc....

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin miros de lăcrămioare 🌸

Biserica e mamă şi mângâiere,
pentru sufletele în durere...
Dumnezeu e lângă tine
Şi-n zorii zilei te trezeşte
Şi îţi spune că te iubeşte!

Prin miros de lăcrămioare
Te cheamă la închinare,
În adiere caldă de vânt
Şi-n dulcele Lui cânt,
Transmis prin triluri de rândunică
Nici nu vezi că ziua-i mică.

Dumnezeu e lângă tine,
Iar...
Când anii se ofilesc
O să ajungi să vezi
Misterul Raiului Ceresc....

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

În vale, copiii se dau pe gheaţă,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt îngheţaţi şi stingheri.
Se pregăteşte o noapte geroasă.
Totul e rece şi alb,
Şi deşi mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsesc scheletele isterice din debara

dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalţă o pană de vultur

caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găseşte
ochiul închis într-un peşte

peştele-mi şade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă

o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar

vulturii toţi pe o cracă îmi stau
aşa că m-aplec şi o beau

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin boală recunoaştem valoarea sănătăţii, prin rău - valoarea binelui, prin foame - valoarea hranei, prin efort - valoarea odihnei.

citat din Dorothy Canfield Fisher
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un timp anume

Într-un timp anume
voi pleca din viaţă.
Tu să mă plângi lume
când inima-mi îngheaţă.

Când sufletu-mi aleargă
către nu ştiu unde,
O amintire vagă
pe pământ rămâne.

Fiinţă nedefinită,
urcată la cer,
Prin lumea împietrită,
voi rătăci stingher.

Găsindu-mi cândva locul
şi eu voi împietri.
De sus, veghindu-mi corpul,
mereu voi străluci.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!