Bostănelul

Un bostan şi-o bostănică
Stau pe gând şi se oftică;
De ce oare bostănelu'
Nu i-a înşurubat inelu'?!
Bostănelu' se căzneşte
Să-i explice pe muţeşte,
Cum că el ar cam fi vrut,
Insă gândul i-a fost mut.
Bostănica lăcrimează,
Gândul ea şi-l repudiază
Şi îl părăseşte-n lan,
Pe iubitul său... bostan.

poezie de Liviu Reti (5 ianuarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere indecentă

Când moşneagul i-a propus
Tinerei o aventură,
Ea în replică i-a spus
Să îşi ţină limba-n gură!

epigramă de Iulian Bostan
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf - unui justiţiar

Magistratul compromis
Fi'ndcă ochii i-a închis,
Când dreptatea s-o decidă
De-acum n-o să-i mai deschidă!

epitaf epigramatic de Iulian Bostan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa din bostan

Am căsuţă în bostan
Stau în ea de doar un an,
Dar e-atat de confortabil...
Chiar de nu-i bostan gonflabil.

Are uşă şi cerdac,
O scăriţă şi-un hamac,
Un pătuţ şi-un covoraş,
Două mături şi-un făraş.

Înăuntru e călduţ.
Am şi-un ceas tare drăguţ
Care cântă cucurigu
Şi m-anunţă că dă frigu'...

Am lumină de la geam,
Dar ce n-am? De toate am
În bostanul meu fălos.
Doamne, cât e de frumos!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf - unui birocrat

Zace sub acest copac
Şi-aici veşnic va rămâne.
Moartea i-a venit de hac,
N-a avut cum s-o amâne!

epitaf epigramatic de Iulian Bostan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perenitatea lui Nigrim

Destinul nu i-a fost ingrat,
Chiar l-a iubit, de ne gândim,
C-atunci când spunem Cincinat
Ne vine-n minte şi Nigrim!

epigramă de Iulian Bostan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cărţii "Dulce-Amar"

Scriitura lui Bostan
Are texte dulci-amare
Ce pot fi o alinare
Pentru orice cetăţean!

Cu idei ameţitoare
Prelucrate-n mod spontan
Scriitura lui Bostan
Are texte dulci-amare!

Ştie orice artizan
Al catrenelor sprinţare
Şi al poantelor cu sare
Cât de dulce-i an de an
Scriitura lui Bostan!

rondel de Mihai Enachi (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic

Că e un medic minunat
Nici o-ndoială nu încape.
Pe mulţi, se zice, i-a salvat,
Dar cine stă să mai dezgroape?

epigramă de Iulian Bostan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarul Gândul: Cum i-a felicitat Vladimir Putin pe muncitorii români

Le-o fi zis ceva în gând,
Cum ai noştri nu-l aclamă
I-or fi zis şi ei la rând...
Tot ceva legat de mamă.

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta este un aspect foarte important. Chiar după ce gândul este atras şi conştientizat, gândul nu îşi pierde identificarea cu sinele său fals pentru că încă nu şi-a îndeplinit misiunea - încă nu a devenit experienţă fizică. Acum, odată cu conştientizarea, gândul a avansat la stadiul de concept. Deodată, în mintea ta apare o idee, o idee care pretinde atenţie, pentru a evolua la stadiul de experienţă, deoarece atenţia direcţionează energia, iar energia este combustibilul întregului proces mental. Dacă omul acordă, în mod constant, atenţie unui concept, înseamnă că automat investeşte energie în respectiva idee, iar aceasta urmează să devină experienţă fizică. Şi, ce să vezi? Gândul şi-a atins scopul. Ceea ce a fost odată un gând călător, acum a devenit experienţă fizică. Gândul şi-a îndeplinit misiunea, prin intermediul minţii care i-a permis, prin rezonanţă, să se integreze în ea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa gând

Imprevizibl, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,
Rămâne doar o tulpină goală şi fragilă sub soare,
Lasându-şi sămânţa noduroasă în cerul cumpărător.

Ce mult aş vrea ca bobul amintirii acaparatoare
Să nu rămână mut sensului tău cel mai surd, lipsit de dor...
Imprevizibil, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,

Trăirea-ţi surdă o transformă-n pură şi frumoasă floare
Născută sub talpa-ţi ce calcă mărăcinii din Salvador,
Hrănită de cântul unui sturz agitat de neiertare,
Pe aripa timpului ireversibil şi amăgitor...

Imprevizil, gândul răsare, dar unde merge oare?

hipersonet de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a vrut binele

Atât de tare i–a vrut binele,
Încât până la urmă–a reuşit,
Lăsându–l numai cu belelele,
Iar pe deasupra şi sărac lipit.

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp Iorga a fost desemnat pentru a alcătui guvernul, din componenţa căruia insă lipsea apropiatul său Taşcă...

Fiincă i-a venit orgoliu
Şi-a intrat şi el in gaşcă.
Iorga are portofoliu,
Însă nu mai are Taşcă.

epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Doctorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine ştiut,
Îl înalţ dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Şi din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ şi ere.

poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disputa casnică

Soţul i-a făcut figura,
Mândră-i să n-o deochi:
Cum n-a vrut să-nchidă gura,
I-a închis un ochi.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Beizadea Bostan

Dă-ţi demisia, Mitică,
Nu te pune und' te-ai pus...
C-au să-şi strâmbe porcii gâtul
Căutându-te pe sus.

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a spus: "eşti prea nebună după iubitul tău", ea i-a răspuns: "viaţa are farmec doar pentru cei nebuni."

citat din Raudh al Rayahin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că s-a exagerat în privinţa influenţei Bedeker-ului imperial asupra mişcărilor lui Bostan de la început. Unii afirmă că l-ar fi încurajat, ca să aibă mereu un pretext de a invada ţara. Ceea ce-i sigur este că Solcan şi acolitul său Şnapan care, prin poziţia lor radicală, îi câştigară încrederea lui Bostan, acţionau la ordinele directe ale Bedeker-ului. Ei au fost aceia care i-au furnizat noului şef (în jormană: Conducan) formula ca să scape de zorabi, după ce aceştia îşi terminaseră misiunea.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărinimia bărbatului român

I-a dat în viaţă tot ce-a vrut:
Mulţi bani, iubire vâlvătaie,
I-a dat un sfat sau un sărut
Şi în final, i-a dat... bătaie.

epigramă de Mihai Frunză din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcăul începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povăţui cum să umble şi cum să se poarte, şi daca va izbuti, l-a jurat pe tinereţele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulţumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, şi ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână şi mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer şi cu alta în pământ.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul inimii

Prin faţă, un gând jucăuş
Îmi trece şi pare că vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În braţe făcute căuş.

Îl prind cu o plasă de dor
În braţele-ntinse uşor,
Iar sângele-mi poartă,-n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n braţe-mi pulsa.

Eşti tu, ori e gândul ghiduş
Ce ştie neliniştea mea?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aş putea
Să-i simt mângâierea pluş?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!