România

România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î. H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.

definiţie de Marija Gimbutas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brennan: Nu pot merge la Los Angeles. Trebuie să stabilesc autenticitatea unui războinic din Epoca Fierului.
Booth: Un războinic din Epoca Fierului? Când a fost Epoca Fierului?
Brennan: Acum 15000 de ani.
Booth: Eu am o victimă mult mai recentă ce trebuie examinată urgent.
Brennan: Îţi dai seamă că se găsesc mult mai multe victime recente şi doar câteva exemplare atât de bine conservate datând din Epoca Fierului, nu?
Booth: Spui asta doar pentru că ştii că mă enervează, nu?

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă a "legitima" un regim politic detestat? Despre ce fel de legitimare poate fi vorba: morală, culturală, politică? În viziunea unui istoriograf-contabil, care se mulţumeşte să fişeze şi să dateze nişte date bibliografice, toate cărţile apărute în România între 1955 şi 1989 legitimează cultural epoca lui Dej şi Ceauşescu. Pentru un asemenea istoriograf nu există nici o deosebire între – să zicem – opera lui Ludovic XIV şi epoca lui Stalin.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vechea civilizaţie europeană şi creştinism, noi, românii, continuatori şi sinteza a două mari epoci ale civilizaţiei lumii, am reprezentat în sud-estul european nu doar romanitatea orientală, ci acea umanitate cu totul specială, mai arhaică decât Sumerul, cununând vechea civilizaţie europeană cu creştinismul într-o viziune numită de Eliade "creştinism cosmic" şi asimilând agresiunea dublă a celor două valuri războinice, cel slav din est şi cel germanic din vest.

citat clasic din Cezar Ivănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreaga conştiinţă slavofilă n-a fost cuprinsă de vrajbă faţă de cultura europeană, ci faţă de civilizaţia europeană. Teza conform căreia "Occidentul este în putrefacţie" însemna tocmai faptul că moare marea cultură europeană şi triumfă civilizaţia europeană, fără suflet şi fără Dumnezeu. Homiakov, Dostoievski şi Konstantin Leontiev se raportau cu entuziasm la trecutul măreţ al Europei, la această "ţară a miracolelor sacre", la sfintele ei monumente, la pietrele ei vechi. Însă bătrâna Europă şi-a trădat trecutul, s-a lepădat de el. Civilizaţia burgheză fără Dumnezeu a biruit vechea cultură sacră. Lupta Rusiei cu Europa, a Răsăritului cu Apusul, era reprezentată ca luptă a spiritului cu uscăciunea sufletească, a culturii religioase cu civilizaţia nereligioasă.

Nikolai Berdiaev în Sensul istoriei (1948)
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca lemnului a fost prima şi cea mai lungă perioadă din istoria umanităţii. Ea continuă şi azi.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca ne-a cerut

Epoca ne-a cerut să cântăm
Şi-apoi ne-a tăiat limbile.

Epoca ne-a cerut să curgem
Şi-apoi ne-a pus cep.

Epoca ne-a cerut să dansăm
Şi-apoi ne-a înghesuit în pantaloni cazoni.

Şi la sfârşit epoca a primit
Exact genul de rahat pe care-l ceruse.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca fierului... Acolo toate lucrurile trebuie să fi fost ruginite...

Mihail Mataringa (11 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca "de Piatră", Epoca Pietrei a fost caracterizată de utilizarea inteligentă a uneltelor primitive; Epoca Informaţională, până acum, e caracterizată de utilizarea primitivă a uneltelor inteligente.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este adevărata artă a rugăciunii: sincronizarea perfectă şi punerea de acord a tuturor nivelelor minţii în activitatea voastră creatoare.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care reîncepe mereu tainele zămislirilor ei neobosite.

citat celebru din Balzac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europeană!

Din istoria străveche,
Ţara noastră e-o valoare:
Ca o floare la... ureche,
La o Europă mare...

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea interioară produsă de conştiinţa tragică e nu numai cea mai fecundă, credem, dintre toate tensiunile sufleteşti de care dispunem. Ea face posibilă cea mai mare concentrare a acestor forţe, şi poate şi concentrarea forţelor vitale extraordinare. Pasiunile mari sunt creatoare în gradul pe care-l ştim - creatoare de ceea ce numim bine şi de ceea ce numim rău - datorită faptului că sunt, în fond, astfel de concentrări de forţe sufleteşti.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce vin după noi trebuie să realizeze o arhivă consistentă a tradiţiilor poporului român, deoarece eu cred că în viitor, România va fi un punct de trimitere frecventă la spaţiul istoric strămoşesc dacic, care va reconstitui vechea civilizaţie europeană.

citat din Ion Ghinoiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.

citat din Harald Haarman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După "Epoca de Aur" a României

Timpul este meşter faur,
Dar nu mai pricep o iotă:
După "Epoca de Aur",
Cum urmă cea Mafiotă?!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (23 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd munţi de rugină. Epoca fierului încă nu s-a sfârşit.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea estetică se întrupează într-un anumit bun tangibil, care este opera de artă şi care poate fi descris în însuşirile particulare ale structurii lui. Opera de artă este produsul unei anumite activităţi creatoare care produce o serie de reacţii subiective în relaţia cu privitorul. Creaţia artistică şi sentimentele puse în mişcare de artă sunt alte două probleme esenţiale într-o cercetare legată de estetica ştiinţifică. Sistemul esteticii se constituie din multiplicitatea analizei si consideraţiilor asupra acestor patru aspecte ale problemei.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunul din bunurile lumii nu se poate socoti prea bun pentru om, care este creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa şi este iubit şi ocrotit de El. Dumnezeu cere însă ca toţi copiii Săi să trăiască în armonie cu semenii lor, în armonie cu legile naturii, în armonie între gând şi raţiune, între drepturi şi datorii, între ambiţii şi modestie, între înclinări şi virtuţi; acestea sunt condiţiuni ale unei vieţi mulţumite şi fericite.

Swett Orison Marden în Puterea cugetării, Editura Cugetarea - Delafras, 1945
Adăugat de Soldatul de la Marathon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o operă pare să-şi devanseze epoca, înseamnă pur şi simplu că epoca este în întârziere faţă de ea.

Jean Cocteau în Cocoşul şi Arlechinul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est şi din nord şi se înghesuiau. Limba acestei populaţii s-a îmbogăţit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această ţară, din mai multe părţi. Din cauza vecinătăţii apropiate cu slavii şi a relaţiilor permanente cu ei, România a devenit o ţară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârşit, această ţară, împreună cu vecinii slavi şi greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor şi a format două principate: Moldova şi Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum ţara este în totalitate liberă şi independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reuşit încă să-şi dezvolte bogăţiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!