Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rațiunea

"Mă aflam într-un coșmar, stil Piranesi,
Cărările logicii, pașii raționali nu duceau nicăieri,
mi-am lăsat mintea să mă poarte pe scări întortocheate,
apoi uși ce se deschideau spre NICĂIERI",
aceasta a fost ucenicia, Vilanelle,
dacă nu ai avea inimă, ai fi moartă,
de pe buzele satyrului, sângele
se strecura spre barba de țap,
ea nu era englezoaică, era australiancă,
prevăzătorii treceau iarna prin apele fluviului,
spre a descoperi o altă țară,
fără vise nu am avea identitate,
dar să nu le pierdem în oglinzile reale,
ne aranjăm cravata sau rochia,
mergem la întâlnirea cu viața, cu moartea,
nu se știe cine intră și cine iese,
copacii cresc pe morminte, știu ei ceva,
foșnesc cu glas de om, cum interpretezi
aceste șoapte, aceste vise, așa va fi,
spuse Marele Preot. "Calea Căilor
nu este bătătorită."

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec ușor,
Azi te naști, mâine ești adolescent,
Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toți murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viață,
Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,
Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,
Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Gheorghe Calotescu

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profetul Ilie

Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălțat la cer, fericitul,
dar el știe ce este moartea și Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoșii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi fața.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viața de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, șuieră paracliserul. Între paradis și iad
Ne petrecem viața ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supozițiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor nițel. În somn mai și rog.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Prin sângele ca un rug aprins

Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge curăț albia
unde în valuri dansează viața și moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
și întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulțime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
așteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însingurați de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
și frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorință îmi învinge voința și plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcașul
unui nimb de viață, de speranță-n continuitate.
Freamătul pașilor ademeniți de temeri
îl aud prin vise
și, cine știe, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.

poezie de (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puțin, puțin mai mult sau toată
Eu – nicăieri și niciodată.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Policita

Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.

După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluții
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este același.
După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relația.
Am învățat arta absurdului de la indivizii insipizi și din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Șeful era fost milițian și avea acasă un tramvai.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Singurătate

pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculț de gânduri
pășesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
aștepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trișează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea nebătută

Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să știe ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu știe cum vine năpasta,
Moartea privește cu ochii sașii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârșirea e tristă, e sumbră,
Ne despărțim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoși, nesătui,
Dincolo totul pare fățarnic,
Este-ncleștarea, mais non, encore oui.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vise

Un copil obisnuit
Sta prin casa,
pierde vremea
Ca, cica e plictisit.

Din spre usa de odata,
Vine-un chip necunoscut
Si copilul se intreaba,
Cine esti tu om de lut?

Dar acel strain venise
Cu un scop nemaivazut
Era vanzator de vise
Si avea un stoc umplut.

Vise gingasese, poznase
Avea si cosmaruri rele.
Dar din toate cate-avea
Ba niciunul c-o muiere.

Baietasul indignat,
Ca n-avea nimic de el
Se duce in pat si spune,
La-s ca-mi face eu poftele.

Si cat sta el sa se culce,
Vanzatorul enervat
Ii presara cu finete
Un praf magic de visat

Nu erau doar simple vise
Ci, cosmaruri de temut
Ce pe bietul coplinandru
Una-doua, hopa-n sus!

Se trezeste transpirat
Cu un suflu greu in el
Am visat o neagra viata,
Am visat, ca-s insurat.

poezie de
Adăugat de Pricop sebiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, să ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Dorina Omota

Pentru mine...

*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

Aripi frânte

Într-un havuz de gânduri și-ntrebări
pierd pe drumul, rătăcind spre tine
și-mi pare că de nicăieri
curg șoapte line...
Am vrut retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele și spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
și-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
și-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
mai țes mistere,
dar prea se-nalță un târziu de mâine,
fără noimă,
ce va săpa în mine dorul
de unica ta formă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi dau seama că, încercând ajung la capătul lumii, nu voi ajunge de fapt nicăieri. Așa că o voi lua încetișor pe cărări dinainte cunoscute, de-a lungul cărora voi descoperi fără îndoială o mulțime de lucruri noi, demne de luat în seamă și la care nu m-aș fi gândit niciodată dacăfi alergat bezmetic prim lume, căutând cine știe ce aventuri reale sau imaginare.

aforism de (17 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poți ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agățat de brâu
Un cadavru uriaș,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaște,
Avea palme ca la broaște,
Ochi holbați, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor și nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Ași, uriașul s-a sculat,
A distrus uși, mese, scări
și s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.

În filmul acela cu Stan și Bran,
Cu Brunhilda și cu Bostan,
Personajele coborau de pe pânză,
Îmi aruncau un colț de brânză,
Ni mic nu se naște fără durere,
Dar nici durerea nu-i o părere,
Iată cum se nasc axiomele,
Gnomii-și iubesc amantele, gnomele,
Naveta dintre Milano și Nisa
Nu ne-a adus averea, promisa,
Toți evadații caută o casă,
în filmul acela tu ești frumoasă,
dar la-mbulzeală îți fură poșeta,
bricheta, lanțeta și gata-i vendeta.

Sunt un biet scrib, îmi pun cenușă-n cap,
Umblu mereu cu jalba în proțap,
Nu o citește nimeni că nu e
Un interes pentru Cimabue,
Un ghiont acolo sau un sfat,
Eu le primesc, sunt Jean Marat,
Ucis de doamna de Corday,
Sunt Robespierre zvârlit pe chei,
Decapitat și totuși viu,
Respir și scriu, trăiesc și scriu.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionica Bandrabur

Spune, Doamne

Dacă bătrânii vor muri cu toți curând,
De unde altul aș putea să-mi cumpăr?
Că Doamne, pâmântul, nu, nu știu lucrând
Și în mormânt nu vor avea astâmpăr.

Nu voi ști ziua semănatului de grâu
nu știu să citesc noaptea în stele,
pierd, alerg prin vise și din frâu
smulg, rebel îmi sunt inimii mele.

Rămâne Doamne pânza nețesută
Pentru prosoapele din brazi la nuntă,
Cămașa mirelui din ce va fi cusută,
Și pâinea mesei, cine o frământă?

Dar cine ne mai binecuvântează,
Mâinile cui Doamne le mai sărutăm
Și cine ciorapi ne mai tricotează,
Cine doinele ne-nvață cântăm?

Și cine pe prispa de lut la țară
Sau pe băncuța veche-n fața porții,
Așteaptă fii dragi pe drum s-apară
De mână cu nepoții, strănepoții...

Spune-mi Doamne! Tu știi totul pe pământ,
Atotputernic-Tată, bunul meu stăpân:
De vor pleca spre cer, sau alt așezămant
Doresc să știu, de unde-mi cumpăr un bătrân?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Șora

Am trăit odată o experiență cvasireligioasă, la care raportez și astăzi, ca la un fapt fondator pen­tru mine ca persoană. Pe la vârsta de opt ani, în satul în care era preot tatăl meu - Izvin, la 16 km de Timi­șoara spre Lugoj, mi-am petrecut o după-amiază singur în câmp. Era o zi de vară, la ceva timp după seceriș. Era o liniște ca din altă lume. Am stat culcat pe spate, în iarbă, o după-amiază întreagă, uitându-mă la cer... Am avut atunci un sentiment unic de comu­niune perfectă între mine și univers. Poate să fi fost un sentiment teocosmic, pentru că era străbătut de o vână de sacru. Simțeam o bucurie intensă și o libertate completă. Totul avea un rost. Acea după-amiază mi-a rămas în amintire ca un fapt capital în viața mea.

în revista Formula As, Nr.823 (iunie 2008)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Un cavaler Nevormehr
Și o prințesă, Irina,
Ei nu s-au văzut nicăieri,
Numai în vise nocturne.
Ea nu era Annabel,
Ea scrie poeme sublime,
Pe când cavalerul rebel
Căuta iubirea în rime.
Dar timpul, un corb nemilos
Îi tot urmărea cu privirea,
Irina o carte a scos
Pe care-o lăuda scriitorimea,
s-a dus cavalerul Bemmehr
să-și toarne aleanul în ghiersuri,
vor trece oricum primăveri,
Irina clădea universuri.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Visătorii

Visători și învinși? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca și cum ai arunca o undiță
În apele Oceanului Universal,
Îți răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCȚILOR VESELI,
În spate orașul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pelicanul pălicar

Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune și aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile orașului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga orașului?
Prezent, strigă fratrele sașiu al făptașului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creierași și plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i și brâul.
Caut luminișul – clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric – explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,
Copii singuratici pe stradă, un Bach?
Revin la tine, Osip Mandelmach,
În anul (dar care? ) fost-a ucis
Poetul, iar trupa striga mereu –bis.
Avea mustăți tiranul, o, yes,
Era unchiul Joe fără progres,
Mor și poeții, cui i-a păsat
Pentru un blid de linte păsat?
Oameni, de azi vom pune diguri.
se oprească planeta din friguri.
*************************
Zăpada de-atunci s-a topit, mi-aminteam
Moartea lui Labiș, șaizeci de ani,
Hoelderlin sta în turn de nebun,
Primesc o scrisoare din Landeskrum,
Picuri de sânge, hârtia virgină,
E ceasul trei înspre lumină,
O lină, funebră ceață, orașul
Tot mai așteaptă mireasa și nașul,
Am să mă culc și eu, s-o trezi
Un exilat pe insula Psi.
Parfumul scrisorii furate, atent
Tu fii pumnal și patent,
Crinul și moartea, executanți
De obicei sunt ambulanți,
Contesa cea sângeroasă - nimic,
După o noapte de dragoste-n dric.
M-ai întrebat ce-mi place din trup,
Eram obosit, ca tunul lui Krupp.
Plecând, ai lăsat o treaptă, o treaptă
spre nicăieri, ca o șapcă, o șoaptă,
Voce-n pustiu, viața cu scări,
Unde dansezi spre nicăieri?
Treapta se-apropie iară de Lună,
Te-am strâns în brațe, sânii se-adună,
What a man, ai șoptit, m-am trezit
lac de sudoare, cât te-am iubit.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook